Cea mai dificilă decizie de politică externă de la Revoluţie încoace

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
d

A fost anunţul făcut la Bruxelles la încheierea Consiliului European: e de aşteptat ca multe state membre din UE să anunţe luni, 25 martie, măsuri suplimentare ca sancţiune împotriva Rusiei, considerată în unanimitate, în comunicatul final al Summitului, responsabilă de încercarea asasinării lui Serghei Skripal, fostul agent GRU aflat acum la Londra, act caracterizat drept o agresiune directă asupra teritoriului şi suveranităţii Marii Britanii.

Măsurile respective ar fi, cel puţin la un prim nivel, o continuare directă a gestului fără precedent decis deja de UE, adică de rechemare pe o perioadă iniţială de o lună, a reprezentantului său la Moscova. Mult prea puţin au estimat unele ţări care, deja, afirmă că doar retragerea de diplomaţi este insuficientă, fiind nevoie de un set complet de măsuri a căror amplitudine urmează s-o aflăm foarte rapid. Într-o primă etapă mâine, poate într-o a doua etapă la mijlocul lunii viitoare atunci când, la Luxemburg, se vor reuni miniştrii afacerilor externe din UE. Ocazie cu care se va verifica soliditatea reacţiei europene, acum ezitantă la nivelul blocului comunitar, fapt nou dacă ne amintim la ce a fost frontul unitar în care s-au constituit ţările din UE ca răspuns la anexarea ilegală a Crimeii de către Federaţia Rusă şi la sprijinul oferit de Kremlin pentru separatiştii din estul Ucrainei.  

Deocamdată, ce ştim sigur este că un număr de state s-au declarat deja gata să-şi recheme imediat „pentru consultări“ reprezentanţii acreditaţi la Moscova, soluţie agreată de Franţa, Germania, Danemarca, Republica Cehă, Irlanda, ţări care au spus şi că nu ar avea nimic împotrivă ca agenda sancţiunilor să fie extinsă rapid, adăugând şi expulzarea unor diplomaţi ruşi, măsură în favoarea căreia s-a pronunţat preşedinta lituaniană Dalia Grybauskaité. De partea cealaltă, adepte ale unei atitudini mai reţinute şi pronunţându-se în favoarea păstrării uui canal de comunicare cu Moscova au fost vocile liderilor din Olanda, Belgia sau Italia, cu susţinerea Federică Mogherini, Înaltul reprezentat al UE pentru politică externă şi de securitate dar şi a lui Jean-Claude Juncker, Preşedintele Comisiei Europene care a afirmat că „ceea ce am spus (la Consiliu, n.n.) nu a fost contestat de nimeni. Avem nevoie de un canal cu Rusia“.  

Discuţii tensionate confirmate de mai multe canale diplomatice de la Bruxelles şi foarte echilibrat sintetizate de Preşedintele Iohannis:

Toată lumea a fost de acord cu măsura rechemării ambasadorului european, adică al nostru al tuturor pentru consultări şi celelalte măsuri, inclusiv textul concluziilor a întrunit consens, deci nu majoritate, consens. Că nu ajungem într-o jumătate de oră la consens, sunt teme complicate, este după părerea mea mai degrabă un semnal bun decât un semnal negativ. Cum să ajungi în 28 la un consens pe o temă extrem de complicată într-o jumătate de oră? Nu este posibil şi aceste discuţii destul de lungi ne ajută să ne armonizăm punctele de vedere cu influenţe şi asupra altor dosare”, a afirmat Klaus Iohannis... Discuţia despre expulzarea diplomaţilor nu este una care se decide în Consiliul European. Aceasta este o chestiune de securitate naţională în fiecare dintre ţările membre şi unii dintre colegi au avut opinii asupra acestei chestiuni şi, ca urmare, mulţi dintre noi vom merge acasă şi vom continua această discuţie, în formatul constituţional adecvat, pentru a lua mai apoi o decizie... De îndată ce vom lua o decizie, aceasta va fi făcută publică.

Va fi, pentru România şi pentru Europa, o decizie strategică extrem de importantă. După părerea mea, prin implicaţiile sale pe termen scurt şi mediu, ar putea fi cea mai dificilă de după '90. tocmai fiindcă, de la început, mizele care s-au definit sunt extrem, de înalte, neobişnuit de grave şi privesc însăşi existenţa continentului nostru. Nu este o exagerare căci Preşedinte Macron, în conferinţa de presă împreună cu doamna Cancelar Merkel, estima că afacerea Skripal reprezintă „un atac împotriva suveranităţii europene“ acuzaţie gravă după care, în principiu, nu mai poate urma decât declanşarea unor acte de retaliere pe măsură. Din această cauză este atât de importantă decizia europeană care, la nivelo de ţară sau de front comun UE, va veni oricum să se aduge setului foarte consistent de sancţiuni economice pre-existente împotriva Rusie, de-abia recent prelungite.  Continuând climatul de tensiuni cu Kremlinul care, acum, prin vocea ministrului de externe Serghei Lavrov, declară că „nu este vorba decât de o provocare... iar Londra a luat decizia să facă astfel încât criza cu Rusia să fie cât mai profundă posibil“. Ministerul rus de Externe adăugând, într-un comunicat, că „regretă faptul că Uniunea Europeană a preferat să urmeze cursul unei noi campanii antiruseşti lansată de Londra“.

Dacă mâine vor fi anunţate primele măsuri de forţă ale unor state europene, e clar că Moscova va replica la acelaşi nivel. Cu perspectiva imediată a înveninării şi mai dramatice a situaţiei pe linia de contact între UE/NATO şi Federaţia Rusă. Pe de altă parte, este la fel de limpede că dacă nu va exista o replică, atunci „evenimentul de la Salisbury“ s-ar putea repeta oricând şi oriunde în Europa. Dilemă specifică perioadei Războiului Rece. Reacţii prezumtive similare cu cele de atunci.

Cine şi cu cine va fi solidar în această situaţie care, după atâta timp de la căderea Cortinei de Fier, anunţă o posibilă situaţie în care să se confrunte blocuri opuse? Dar va oare va exista o confruntare sau nu este decât un preludiu al acelei mari negocieri care se pregăteşte de atâta timp şi în vederea căreia marii jucători se grăbesc să-şi poziţioneze argumentele de forţă? Drept care, pe fond, totul nu ar fi decât o foarte profesionistă încercare de testare a unităţii europene de reacţie în caz de criză? Complicată analiză, dificilă decizie şi ingrată situaţia jucătorilor din periferia imperiului, prudenţi fiindcă ştiu că au în spate lecţii atât de dureroase ale propriei lor istorii. Poate, totuşi, nu ni se va cere decât o „solidaritate de mesaj“ şi atunci, fără îndoială, vom şti ce să spunem. Dar dacă va fi vorba de mai mult?

Atunci vom avea să vedem cum România va trebui să ia poate cea mai dificilă decizie de politică externă de la Revoluţie încoace.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite