Ce vor socialiştii europeni – ofensiva de toamnă a “perdanţilor crizei”

Aflaţi în pierdere de viteză electorală şi socotiţi perdanţii politici ai crizei actuale - deşi teoria spune că ar fi trebuit să fie exact pe dos - socialiştii europeni încep ofensiva de toamnă, în speranţa că vor întoarce norocul. Luni, la Bruxelles, ei au orgnizat o reuniune extraordinară la care i-au invitat pe preşedintele Băncii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, pe preşedintele Eurogrupului, Jean-Claude Juncker ş

Întreaga audiere, care a generat un lung şir de întrebări ale europarlamentarilor şi răspunsuri din partea celor invitaţi, a fost de fapt prilejul pentru ca socialiştii să anunţe lansarea unui program propriu anticriză. Ce vor socialiştii europeni? "Reluarea creşterii echitabile şi crearea de locuri de muncă, asigurarea sustenabilităţii finanţelor publice". Şi, mai mult, totul ar trebui să se petreacă sub controlul Comisiei şi al Parlamentului European, nu la iniţiativa statelor membre considerate cele mai puternice, precum Franţa şi Germania. State conduse, deloc întâmplător, de guverne de centru-dreapta.

"Am avut destule summituri bilaterale, iar liderii guvernelor încearcă să-şi apere interesele lor personale. Trebuie să construim guvernanţa economică solidă, pe baza tratatelor şi a instituţiilor europene. Avem nevoie de un sistem de guvernare democratic, responsabil în faţa Parlamentului.", spune europarlamentarul german Udo Bullmann, purtătorul de cuvânt pentru afaceri economice şi monetare al grupului socialist.

Să împărţim povara datoriilor pe umerii tuturor

Piatra de temelie a acestui program ar fi, în opinia socialiştilor, emiterea de euroobligaţiuni. "Ele ar proteja statele membre de atacuri speculative şi ar îmbunătăţi lichiditatea" , consideră Bullman. Aceasta înseamnă că Uniunea Europeană, ca entitate distinctă - şi având acum, după Tratatul Lisabona, personalitate juridică - să se împrumute ea însăşi de pe piaţa globală. Astfel, spun susţinătorii acestei idei, s-ar lua o povară importantă de pe umerii statelor cel mai greu afectate de criza datoriilor şi greutatea s-ar împărţi tuturor europenilor.
Ideea este puternic susţinută şi de liberalii europeni, liderul grupului ALDE, Guy Verhofstadt, fiind un partizan declarat al euroobligaţiunilor. Dar emiterea de euroobligaţiuni nu are un sprijin la fel de entuziast în zona popularilor europeni, PPE. În urma summitului Sarkozy-Merkel din 16 august, concluzia în privinţa euroobligaţiunilor a fost: "Nu. Sau, cel puţin, nu acum".
"Emiterea de euroobligaţiuni ar însemna să pui în acelaşi coş active bune, precum economia Germaniei şi active proaste, precum cea a Greciei. Ai fi tentat să dai acestor produse un rating maxim ( deci, o dobândă minimă - n.r.), pentru că acolo se află economia germană. Dar dacă Grecia ar trage în jos Germania? Să nu uităm că tocmai astfel de produse hibride au stat la originea actualei crize", spune europarlamantarul român Sebastian Bodu.

Chestiunea ar putea face însă obiectul unei dezbateri intense în cadrul grupului PPE. Preşedintele acestui grup, francezul Joseph Daul, a declarat, după întâlnirea Merkel Sarkozy, că este dispus să ia în discuţie "modul în care euroobligaţiunile ar putea să ajute la stabilizarea zonei euro". Totuşi, PPE este departe de a vedea în emiterea de euroobligaţiuni o cale imediată de ieşire din criză. Iar dezbaterea pe această temă se anunţă furtunoase, în această toamnă.

Taxe pentru tranzacţii financiare

Un alt pilon al programului antictiză socialist este impunerea unei taxe pe tranzacţiile financiare. "Comisia Europeană, cancelarul Merkel şi preşedintele Sarkozy au acceptat în cele din urmă propunerea noastră de a crea o taxă pe tranzacţiile financiare. Dar nu putem aştepta până în 2018! Este timpul pentru acţiune" , afirmă europarlamentarul socialist Udo Bullman.
Dar şi introducerea acestei taxe are adversarii ei, şi nu numai în interiorul puternicului lobby bancar. Europarlamentarul britanic Nigel Farage, lider al Partidului Independent din Marea Britanie, eurosceptic convins, vede în această taxă nici mai mult, nici mai puţin decât Ţun atac la adresa City-ului londonez". Şi crede că, prin efectele ei, va fi un "kamikaze pentru economie".

În sfârşit, socialiştii europeni vor un buget al UE orientat mai mult spre investiţii publice "cu efect de pârghie" - este vorba de acele investiţii în infrastructură, cecrecatre aplicată sau resurse umane care, odată aplicate, atrag la rândul lor alte investiţii şi produc dezvoltare.

Lecţia londoneză

Dar socialiştii încearcă să dea şi o dimensiune civică demersului lor. Tot luni, ei au deschis o platformă online, www.changeforeurope.eu, în care îi îndeamnă pe cetăţeni să se alăture unei campanii pentru schimbarea Europei. Şi, mai ales, o campanie împotriva măsurilor de austeritate, "o monoterapie", aşa cum numeşte liderul grupului socialist, germanul Martin Schultz.
Cum era de aşteptat, socialiştii nu pierd prilejul de a atrage atenţia asupra mişcărilor de protest ale tinerilor, care au afectat Europa în ultima perioadă.

"Alegerea ideologică, ce urmează a fi făcută în numele disciplinei bugetare, necesare în timp de criză, se va pune în pericol atât coeziunea socială între europeni cât şi capacitatea de realiza o transformare ecologică a economiilor noastre. Există riscul de a sacrifica o întreagă generaţie de tineri, într-un număr mare de state membre. Aceşti tineri sunt loviţi foarte greu de şomaj. Ei se simt tot mai mult excluşi , în loc să se simtă parte la construirea propriului lor viitor ", se spune în manifestul lansat luni de socialişti.

Iar dezbaterile publice privind măsurile anticriză nu se încheie aici. Preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, va fi invitat la următoarea rundă, care se va desfăşura la Strasbourg, miercuri, 14 septembrie.

În acest moment, doar cinci state membre dintre cele 27 ale UE au premieri socialişti - Austria, Grecia, Portugalia, Slovenia şi Spania. În 2010, laburiştii britanici au pierdut alegerile şi implicit, guvernarea, aşa cum s-a întâmplat şi cu socialiştii din Ungaria . Tot în 2010, social-democraţii au pierdut alegerile în Olanda. În această primăvară, social-democraţii s-au plasat pe locul al doilea în alegerile din Finlanda, în urma cărora însă, adevăraţii câştigători au fost consideraţi populiştii antieuropeni. În Belgia, formarea guvernului a fost încredinţată lui Elio di Rupo, preşedinte al socialiştilor francofoni, însă misiunea se dovedeşte foarte dificilă, din cauza situaţiei speciale de pe scena politică a ţării.