Ce spune un expert de la Kiev despre creşterea activităţii nucleare de la Cernobîl: „Este ca jăraticul într-un grătar”

Centrala nucleară de la Cernobîl după accidentul devastator din 1986

Expertul ucrainean Anatoli Doroşenko, specialist al Institutului pentru Siguranţa Centralelor Nucleare de la Kiev, a explicat că senzorii înregistrează o creştere a fluxului de neutroni dintr-o încăpere inaccesibilă a centralei nucleare, ceea ce indică o reacţie de fisiune nucleară.

Oamenii de ştiinţă au înregistrat o creştere a activităţii nucleare în interiorul reactorului distrus al centralei de la Cernobîl, un potenţial pericol fiind generat de faptul că în masele de uraniu îngropate în reactorul numărul 4 al centralei au reînceput reacţiile de fisiune nucleară - scrie Korrespondent, citând un material publicat de revista Science.

Experţii stabilesc acum dacă reacţiile se vor opri de la sine sau dacă este necesară o intervenţie de urgenţă. Expertul ucrainean Anatoli Doroşenko, specialist al Institutului pentru Siguranţa Centralelor Nucleare de la Kiev, a explicat că senzorii înregistrează o creştere a fluxului de neutroni dintr-o încăpere inaccesibilă a centralei nucleare, ceea ce indică o reacţie de fisiune nucleară.

Experţii nu exclud un nou accident, însă menţionează că fluxul de neutroni creşte încet şi poate dura câţiva ani până la dezvoltarea unui scenariu pesimist. În tot acest timp, a subliniat expertul, oamenii de ştiinţă speră să intervină cu măsuri de combatere a ameninţării generate de situaţia de la Cernobîl, unde, în 1986, un reactor a explodat în timpul unui test de siguranţă, provocând cea mai mare catastrofă nucleară civilă.

În prezent, autorităţile investighează dacă problema se va stabiliza sau va necesita o intervenţie periculoasă şi dificilă pentru a preveni o reacţie nucleară, relatează „NewScientist”. Aceste reacţii de fisiune mocnesc din nou în masele de combustibil de uraniu îngropate adânc în interiorul unui reactor deteriorat. „Este ca jăraticul într-un grătar”, spune Neil Hyatt, expert chimist în materiale nucleare la Universitatea din Sheffield, care studiază eliminarea deşeurilor nucleare. 

Explozia de la Cernobîl din 1986 a dărâmat ziduri şi a blocat multe camere şi coridoare. Tone de material fisibil din interiorul unui reactor au fost împrăştiate în întreaga instalaţie, iar căldura generată a topit nisipul din pereţii reactorului de beton şi oţel pentru a forma substanţe asemănătoare lavei şi intens radioactive care au străbătut la etajele inferioare.

Este posibil ca o cameră, cunoscută sub numele de „camera subreactorului 305/2”, să conţină cantităţi mari din acest material, dar este inaccesibilă şi nu a mai fost văzută de ochi umani sau robotici de la dezastru. În acest moment, cercetătorii au observat o creştere a emisiilor de neutroni din cameră, nivelurile crescând cu aproximativ 40% de la începutul anului 2016. Acest lucru indică o reacţie de fisiune nucleară în creştere, astfel încât cercetătorii încearcă să stabilească dacă această creştere va dispărea, ca anterioarele creşteri din alte părţi ale ruinelor, sau dacă vor trebui să găsească o cale de acces către această cameră şi să intervină. 

O variantă de explicaţie pentru ce se întâmplă acum este că o nouă structură – sarcofagul, plasată deasupra reactorului în ruină în 2016 determină uscarea centralei. Când combustibilul de uraniu sau plutoniu se degradează radioactiv, sunt emişi neutroni, care pot promova o reacţie de fisiune dacă neutronii sunt capturaţi de către alte particule radioactive.

Cu toate acestea, cantităţi mari de apă încetinesc aceşti neutroni, împiedicându-i să fie capturaţi. Tot Hyatt spune că situaţia este „motiv de îngrijorare, dar nu de alarmare”, dar că, dacă rata producţiei de neutroni continuă să crească, cercetătorii ar putea fi nevoiţi să intervină. Aceasta ar putea implica forarea în cameră şi pulverizarea acesteia cu un fluid care conţine o substanţă ce ar absorbi excesul de neutroni şi ar sufoca reacţia de fisiune, numită azotat de gadolinium.