Ce schimbări a adus revoluţia tăcută din Europa de Est

0
Publicat:
Ultima actualizare:

O revoluţie tăcută are loc în estul Europei. Din Cehia până în Albania şi din Slovacia în România, oamenii ies în stradă pentru a cere o transparenţă mai mare de la guvernele lor. Până acum, rezultatele au fost modeste, dar este o tendinţă care va juca un rol important în regiune, în anii ce vor veni, precum şi una care va influenţa deciziile guvernamentale viitoare şi rezultatele alegerilor, notează Stratfor.

Într-o perioadă în care Uniunea Europeană este îngrijorată de starea democraţiei şi statului de drept din statele membre estice şi ţările care vor să adere la blocul comunitar, alegătorii transmit mesajul că vor ca guvernele lor să devină mai transparente – lucru care ar putea ajuta, în cele din urmă, la astuparea prăpastiei dintre jumătăţile estică şi vestică ale continentului.

După prăbuşirea regimurilor comuniste din Europa, dintre sfârşitul anilor `80 şi începutul anilor `90, mai multe state din Europa Centrală şi de Est au intrat în Uniunea Europeană ; între timp, multe altele din Balcanii de Vest, aspiră la statutul de membru. În ultimii ani, blocul şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la starea democraţiei din unele state membre din centru şi est, precum şi din unele ţări aspirante. Demonstraţiile recente din regiune arată că sectoare mari ale societăţii din aceste ţări au aceleaşi îngrijorări.

Proteste în interiorul şi în afara Uniunii Europene

În prima jumătate a anului 2019, proteste au avut loc în ţări din Europa Centrală şi de Est şi în Balcani. În Cehia, oamenii au ieşit pe străzi de mai multe ori pentru a cere demisia prim-ministrului Andrej Babis, pentru că acesta ar fi fraudat fonduri UE. Protestele au atins punctul culminant la mijlocul lui iunie, atunci când, potrivit organizatorilor, în jur de 250.000 de oameni au ieşit în stradă în Praga, marcând astfel cel mai mare miting de protest de la sfârşitul comunismului, în 1989.

Şi în ţara vecină, Slovacia, mii de persoane au protestat faţă de guvern şi cer autorităţilor să rezolve asasinarea jurnalistului de investigaţii Jan Kuciak, care a fost împuşcat, alături de iubita sa, în timp ce ancheta probleme de corupţie politică ce aveau legătură cu crima organizată. La fel ca în cazul Cehiei, protestele din Slovacia au fost cele mai amri de la căderea comunismului, acum trei decenii.

Mai spre sud-est, în mai multe oraşe din România au avut loc proteste din 2017 încoace, ca răspuns la reformele guvernamentale din domeniul judiciar, care au redus pedepsele pentru infracţiunile de corupţie. Potrivit activiştilor, la unele proteste au participat 500.000 de oameni.

Şi cetăţenii din ţări care nu fac parte din UE şi-au exprimat nemulţumirea faţă de guvernele lor. În Albania, partidele de opoziţie cer demisia prim-ministrului Edi Rama de câteva luni, acuzându-l de fraudă electorală. Unele mitinguri au dus la violenţe, poliţia acţionând cu gaze lacrimogene şi tunuri cu apă, în timp ce unii participanţi la demonstraţii au încercat să intre cu forţa în parlamentul ţării, în aprilie. În Serbia vecină, oamenii au organizat proteste antiguvernamentale încă din luna noiembrie a anului trecut, atunci când persoane necunoscute au bătut un politician din opoziţie. Protestatarii cer o mai mare libertate a presei şi alte libertăţi politice, precum şi o transparenţă guvernamentală mai mare. Unii cetăţeni au cerut şi demisia preşedintelui Aleksandar Vucici.

Guvernele opace se confruntă cu o societare vocală 

Originea tuturor acestor proteste variază. În cazuri ca Albania, partidele de opoziţie au condus mitinguri, în timp ce în altele ca România, opoziţia a susţinut demonstraţii care au fost iniţial lansate de organizaţii sau grupuri ale societăţii civile, create pe reţelele de socializare. Indiferent de originea lor, aceste proteste împărtăşesc teme comune, inclusiv cereri pentru o transparenţă guvernamentală mai mare, o luptă mai hotărâtă împotriva corupţiei şi libertate mai multă pentru presă. De asemenea, protestele au fost contagioase: spre exemplu, unii organizatori ai protestelor din Cehia au recunoscut că s-au inspirat de evenimentele din ţara vecină Slovacia.

Aceasta este o tendinţă importantă pentru o regiune în care democraţia a ajuns relativ recent. În ultimele trei decenii, aceste ţări (în special cele care s-au alătura Uniunii Europene) au devenit democraţii, dar sunt semne că procesul a încetinit sau chiar a început să involueze în ultimii ani. Uniunea Europeană şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu slăbirea democraţiilor şi a statului de drept în Polonia, Ungaria şi România şi a ameninţat că va lua măsuri punitive împotriva acestor membri. Bruxellesul este preocupat de faptul că guvernele din regiune preiau din ce în ce mai mult control asupra sistemului judiciar, pun sub presiune presa locală şi sunt prea tolerante cu actele de corupţie. Comisia Europeană a avertizat şi ţări ca Serbia şi Albania, care aspiră la aderarea la UE, că trebuie să devină mai transparente.

Potrivit Transparency International, cele mai multe state din zonă se află sub media UE în ceea ce priveşte corupţia. În cel mai recent raport al său, Indicele de Percepţie a Corupţiei, organizaţia a avertizat că „instituţiile democratice şi valorile sunt în pericol“ în regiune. Acest lucru relevă una dintre contradicţiile sociale şi politice principale din Europa de Est şi Balcani, care pune faţă în faţă guvernele opace cu grupurile societăţii civile care cer mai multă transparenţă de la liderii lor.

Succese modeste  

Organizaţiile societăţii civile şi partidele politice care cer o transparenţă mai mare a guvernelor se confruntă cu provocări. Prima este să profite cât mai mult de acest impuls. Deseori, protestele masive se pierd la câteva săptămâni după ce guvernele fac schimbări minore, cosmeticem, care nu afectează propriu-zis starea de fapt. Spre exemplu, protestele majore din Serbia nu au reuşit să convingă Belgradul să facă concesii.

În plus, multe dintre guverne se bucură de o popularitate mare, în ciuda presiunii interne şi externe. În multe astfel de cazuri, şi opoziţia rămâne divizată, în ciuda antipatiei comune faţă de guvern. Acesta este cazul Ungariei şi Poloniei, unde partidele de guvernământ au câştigat alegerile europarlamentare cu un scor mare, în ciuda îngrijorărilor UE legate de statul de drept din ambele ţări.

Însă, în unele cazuiri, nemulţumirea locală şi internaţională a forţat guvernele să schimbe direcţia. După un rezultat slab la europarlamentarele din mai şi o pierdere în cazul referendumului, premierul român Viorica Dăncilă a anunţat, luna trecută, că Bucureştiul va abandona unele dintre cele mai controversate reforme judiciare ale sale, precum şi unele decizii recente de a reduce pedepsele pentru infracţiunile de corupţie.

În Slovacia, protestele antiguvernamentale au dus la deminisa premierului Robert Fico, la începutul anului 2018 şi au ajutat la propulsarea activistei Zuzana Caputova în funcţia de preşedinte, în luna martie. Ulterior, la alegerile pentru Parlamentul European din mai, partidul Smer al lui Fico a pierdut pentru prima dată în ultimii 10 ani, în faţa unei coaliţii relativ noi de forţe proeuropene.

Ce semnificaţie are pentru Uniunea Europeană 

În anii care urmează, apariţia unei societăţi civile care este dispusă să protesteze faţă de măasurile guvernamentale care slăbesc democraţia şi statul de drept va avea un impact semnificativ în Europa Centrală şi de Est şi în Balcani. În primul rând, va contracara acţiunile guvernelor. Protestele nu vor reuşi întotdeauna şi guvernele nu vor deveni transparente peste noapte. Protestele sugerează că, la 30 de ani după introducerea democraţiei, segmente mari din societăţile est-europene nu vor să se întoarcă la autoritarism.

Sentimentul antiguvernamental va deschide şi  uşa unor forţe politice antiinstituţionale în regiune. În unele cazuri, acest lucru ar putea duce la forţe cu adevărat democratice care să preia implementarea unor reforme pentru a întări statul de drept şi separarea puterilor în ţările lor. În altele, ar putea duce la apariţia unor forţe naţionaliste şi populiste – o tendinţă care se manifestă deja toată Uniunea Europeană. În oricare dintre aceste situaţii, mediul politic volatil va contribui la fragmentarea socială şi politică care se manifestă în Europa, lucru ce duce la un risc politic mai ridicat, incertitudine politică mai mare şi alegeri imprevizibile.

Pentru Uniunea Europeană, situaţia reprezintă o dilemă strategică. Principalele instituţii ale blocului şi cele mai mari state membre, Germania şi Franţa, vor considera binevenită presiunea societăţii civile pentru a face guvernele mai transparente.  Însă există o linie fină între susţinerea acestor mişcări şi a fi văzut ca un actor care intervine neinvitat. Forţele eurosceptice din regiune vor portretiza, probabil, susţinerea UE pentru protestele antiguvernamentale ca o ingerinţă în problemele naţionale. Forţele naţionaliste ar putea folosi acţiunile UE pentru a exacerba sentimentul antieuropean într-o regiune care are păreri amestecate legate de Bruxelles.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite