Ce mai fac politicienii din Europa

Caricatură de Patrick Chappatte/The International New York Times

În Danemarca, puterea şi opoziţia s-au pus de acord să confişte de la refugiaţi toate bunurile pe care aceştia le au asupra lor, dacă trec de „pragul” de 10 mii de coroane şi nu au o valoare „sentimentală”, pentru a finanţa în acest fel şederea lor în noul cămin, o măsură prezentată ca act de justiţie socială.

Elveţia croieşte relaţia cu migranţii folosind acelaşi tipar, cu diferenţa că suma-limită e de 1.000 de franci, „motivele sentimentale” nu sunt luate în seamă şi cu precizarea că, dacă o persoană părăseşte ţara de adopţie în termen de 7 luni, capătă banii sau bunurile înapoi.

Marisol Touraine, care deţine portofoliul Sănătăţii în guvernul de la Paris, a anunţat un plan de încurajare a vaccinării copiilor, după ce a constatat o scădere semnificativă a încrederii în utilitatea acestei practici esenţiale pentru sănătatea publică şi reapariţia unor maladii considerate eradicate.

Invocând nevoia unui guvern stabil în următorii patru ani, care să poată negocia aderarea la Uniune, premierul sârb Alexandr Vucic a convocat alegeri anticipate, deşi dispunea de o largă majoritate în legislativ, iar partenerul său de coaliţie, Ivica Dacic, n-ar fi vrut să meargă acum la urne.

Noua Democraţie, principalul partid grec de centru-dreapta, a depăşit, după mai bine de un an, Syriza în preferinţele alegătorilor, arată un sondaj realizat la câteva zile după ce în fruntea formaţiunii a fost ales Kiriakos Mitsotakis, fiul fostului premier de la începutul anilor nouăzeci.

Guvernul federal belgian a decis că fiecare din cele 589 de municipalităţi ale ţării va avea alocat un număr de refugiaţi, evitându-se astfel concentrarea lor în comunităţi compacte.

La Praga, preşedintele Milos Zeman a declarat la televizor că, spre deosebire de musulmani, a căror integrare în Europa e „practic imposibilă”, vietnamezii pot să se adapteze la societatea cehă, întrucât cultura lor prezintă similarităţi cu cea europeană.

Cu trei zile înainte, un alt socialist, premierul slovac Fico, spusese acelaşi lucru despre musulmani, fără a avea nevoie de vreun contrapunct.

Cancelarul Werner Faymann a anunţat suspendarea de către Austria a acordurilor Schengen, un pas în direcţia punerii sub semnul întrebării a întregii Uniuni Europene, în condiţiile în care nu mai puţin de 7 ţări au recurs până acum, într-o formă sau alta, la limitarea libertăţii de mişcare.

În Marea Britanie, creşte numărul celor care susţin ideea ieşirii din UE: chiar dacă David Cameron promite că în februarie ceilalţi şefi de guvern vor accepta planul său de reformă a Europei, 54% dintre britanici ar vota pentru Brexit.

Croaţii aşteaptă în continuarea formarea unui guvern, după desemnarea ca premier a unui om de afaceri de care majoritatea concetăţenilor săi nici măcar nu auziseră până-n decembrie, Tihomir Orešković, crescut şi educat în Canada şi, din această pricină, prost vorbitor al limbii ţării sale.

Letonii au şi ei un premier desemnat, care trebuie să formeze o nouă echipă executivă, Maris Kucinskis, membru al Uniunii Verzilor şi Fermierilor, ca şi preşedintele ţării.

Partidul olandez D66, de orientare liberală, a început o campanie publică pentru a scoate orice referinţă la Dumnezeu din textele noilor legi: e vorba, de fapt, despre formula tradiţională „cu voia Domnului”, invocată în decretul regal de promulgare, care ar încălca separaţia stat-biserică.

Last but not least, în România un politician a fost exclus din partid după ce a anunţat, într-o conferinţă de presă, că îşi caută nevastă, pentru a-şi spori şansele în alegeri.