Ce învăţăm din tragedia greacă?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
grexit

În ultimele zile şi ore remarcăm un potop de analize economice care fac autopsia Grexit-ului. Însă problema acestei minunate ţări începe şi se termină cu politicienii. Ei au prăbuşit ţara şi acum se spală pe mâini.

Grafice, analize, scheme matematice şi economice, bănci şi plăţi, cash sau carduri, bani şi bancomate, TVA şi fiscalitate sunt cuvintele cheie care inundă în ultimele ore agenţiile de ştiri internaţionale, televiziunile şi marile ziare. În încercarea de a înţelege ce se întâmplă cu Grecia, toate acestea sunt importante şi toată lumea pare să aibă dreptate. Se discută aprins dacă austeritatea financiară a îngropat această ţară şi dacă tot austeritatea o poate salva ori ba. Personajele principale din filmul prăbuşirii unei ţări din zona Euro sunt acum miniştri de finanţe, economiştii şi capii băncilor mondiale sau europene. Sigur că acum aceste personaje contează şi că de soluţiile şi formulele lor depinde rămânerea în picioare a unui stat membru UE şi NATO. Dar marii vinovaţi ai acestei prăbuşiri cu zgomot rămân, totuşi, politicienii.

Aceşti politicieni, de dreapta sau de stânga, sunt artizanii acestei tragedii economice. Primii pe listă stau cei care deşi au ştiut că modelul de dezvoltare al Greciei nu are viitor au minţit ani de zile şi au ascuns problemele ţării. Au ascuns deficitele şi au minţit Uniunea Europeană furnizând cifre false doar ca să rămână la putere. Apoi, odată problemele dezvăluite au apărut apostolii austerităţii. Aceştia au tăiat puţin - cât să nu se prăbuşească totul pe tura lor dar  au minţit mai departe şi nu au pus pe picioare un mecanism care să salveze Grecia pe termen lung. Şi au minţit mai departe chiar dacă ştiau cât de mare e problema ţării pe care o conduceau doar ca să nu piardă puterea. Au pierdut-o cu zgomot când poporul a obosit şi a văzut că nu se vede nimic bun la orizont.

Deznădăjduiţi şi supuşi unui bombardament populist care promitea sfârşitul austerităţii şi o lume mai bună, grecii au votat răul cel mai mare: naţionaliştii, neo-comuniştii, stânga radicală şi alţi politicieni care promiteau minuni economice fără ca ei să îşi fi arătat vreo competenţă în ceva până la momentul preluării Guvernului.

Alexis Tsipras, ajuns pe valul popular prim-ministru, a zâmbit mult şi a făcut puţin. Azi se află într-o fundătură şi riscă să-şi bage ţara în faliment dar nu-şi asumă responsabilitatea. Organizează un referendum cu rezultat cunoscut - NU vrem acorduri cu Occidentul- şi falimentul va fi pus în cârca poporului votant.

Pe scurt, valuri de politicieni iresponsabili şi-au distrus, economic, ţara. Iar acum poporul este chemat să îşi asume falimentul. E o situaţie replicabilă în orice stat în care, timp de mai mulţi ani, cetăţenii şi presa nu au vigilenţa necesară şi nu sancţionează minciuna, demagogia, greşelile şi populismul gol. De asta e nevoie ca democraţiile tinere să îşi creeze şi consolideze instituţii puternice de control şi supracontrol dar şi o presă responsabilă care să sancţioneze politicienii pe moment şi nu după ce răul şi-a produs efectele.

Criza din Grecia ne învaţă dar nu ne bagă în traistă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite