Ce fel de Europă vrea Grupul de la Vişegrad?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Visegrad

Ţările din aşa-numitul grup Vişegrad – Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria – şi-au făcut un renume de rebeli ai UE. În realitate nu este vorba de un bloc estic unitar, pentru că diferenţele dintre ele sunt considerabile.

Aceste ţări ar fi "instigatorii", "rezistenţa faţă de Bruxelles", "rebelii" din Uniunea Europeană. Etichete de acest gen sunt lipite de ani buni de statele din aşa-numitul grup de la Vişegrad. Este vorba de ţările din centrul şi estul UE Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria. Cele patru au încheiat în 1991, în localitatea ungară Vişegrad, un acord de cooperare regională, care să le ajute în procesul de integrare euroatlantică. După extinderea UE din 2004, această alianţă nu a mai avut ani în şir vreo importanţă politică. Lucrurile s-au schimbat în 2015, odată cu criza refugiaţilor, când aceste state din centrul şi estul Europei au făcut din nou front comun – împotriva Bruxellesului. De atunci, acest grup de patru este considerat în vestul UE un fel de "copil-problemă", "blocul estic" care divizează Uniunea.

Ţările Vişegrad au respins, ca aproape toate celelalte state din estul UE, cotele obligatorii de repartizare a refugiaţilor. Ele acuză UE că s-ar comporta ca un "imperiu" şi Comisia Europeană că ar fi "noul politbüro moscovit", care le impune lor deciziile de sus în jos. Ele se tem că sunt obligate să adopte o identitate multiculturală europeană, în care caracterul naţional al societăţilor lor ar fi pierdut. Sau se plâng că, faţă de estul UE, s-ar aplica standarde duble, de exemplu la calitatea produselor alimentare şi de uz casnic. Cam aceasta este retorica în "blocul estic anti-Bruxelles". La o privire mai atentă, acuzaţiile par însă cam lipsite de substanţă şi, mai mult, între ţările din grupul de la Vişegrad există diferenţe considerabile de opinie şi de interese.

Acum însă, în pragul alegerilor europene, V4 apare din nou ca un bloc unitar. În Ungaria şi Polonia, partidele guvernamentale Fidesz şi PiS fac apel la apărarea şi salvarea Europei creştine. Premierul ungar Viktor Orbán acuză Comisia Europeană că ar plănui un schimb de populaţie în UE, prin relocarea masivă a imigranţilor musulmani. Premierul ceh Andrej Babis tună împotriva unei Comisii Europene prea puternice şi politizate, în timp ce partidul SMER-SD care guvernează în Slovacia îi numeşte "looseri" pe politicienii europeni.

Liderii politici din Polonia, Cehia şi Ungaria pledează pentru o puternică "Europă a naţiunilor" şi pentru reducerea competenţelor forurilor comunitare. Propuneri concrete de reformă în acest sens nu a prezentat însă nimeni. Viktor Orbán a propus în martie crearea unui consiliu de miniştri de Interne ai statelor Schengen, care să se ocupe de migraţie şi de protecţia frontierelor. Andrej Babis cere ca Consiliul European, din care fac parte preşedinţii şi premierii statelor membre, să devină un fel de instanţă principală şi finală de decizie în UE. Spre deosebire de Orbán însă, Babis este mult mai puţin eurosceptic, lucru care are legătură cu interesele sale de afaceri: concernul său Agrofert cuprinde firme din toată Uniunea şi profită major de pe urma subvenţiilor acordate de UE. Babis este interesat mai ales de o Uniune mai suplă şi mai eficientă.

Slovacia, pe de altă parte, este membră a zonei Euro şi se simte parte a nucleului european. Recent, a fost aleasă preşedintă a ţării pro-europeana Zuzana Caputova, o politiciană progresivă şi liberală. Premierul Peter Pellegrini, aflat de un an în funcţie, este mult mai prietenos faţă de UE în comparaţie cu predecesorul său Robert Fico, care a purtat o politică puternic naţionalist-populistă în calitate de şef al partidului social-democrat de guvernare SMER-SD.

O ruptură în toată regula are loc în grupul Vişegrad atunci când vine vorba de o problemă importantă de politică externă, una care divizează şi alte ţări comunitare: relaţia cu Rusia. Polonia consideră Rusia o ameninţare şi pledează pentru sancţiuni mai dure împotriva Moscovei şi pentru desprinderea de cooperarea economică cu aceasta, mai ales când vine vorba de livrările ruseşti de gaz şi ţiţei. Dimpotrivă, Slovacia şi mai ales Ungaria au o politică deschis prietenoasă faţă de Rusia. Viktor Orbán se întâlneşte cu Putin mai des decât oricare alt lider european. Sub eticheta "deschiderii spre est", Ungaria şi-a extins serios în ultimii ani cooperarea economică cu Rusia şi cu ţările din Asia Centrală.

Liderii ţărilor de la Vişegrad se plâng că Vestul nu le-ar înţelege sensibilităţile istorice şi culturale şi că nu pune importanţă destulă pe intimidarea exercitată decenii întregi în regiune de Uniunea Sovietică, fapt ce ar face aceste ţări mult mai susceptibile când vine vorba de "dictate de la Bruxelles". Dar nici aceste pretenţii nu sunt verificabile la o analiză mai atentă. În timp ce în Polonia este marcant anti-comunismul mesianic şi ultraconservator al unui Jaroslaw Kaczynski, Viktor Orbán se mai foloseşte doar simbolic de trecutul său anti-comunist: partidul său Fidesz a blocat în anii 1990 clarificarea situaţiei fostei poliţii de securitate de stat. În Cehia, premierul Andrej Babis este un fost funcţionar economic socialist şi membru al Securităţii de la Praga.

Lui Orbán tare i-ar mai plăcea să fie el liderul unui bloc Vişegrad puternic, care să reformeze UE în direcţia sporirii suveranităţii naţionale a statelor membre. Orbán a chemat deja în 2017 la "anul revoltei" faţă de establishment-ul european şi faţă de "birocraţii de la Bruxelles". N-a ieşit nimic din acest demers, aşa că, în 2018, Orban a spus că este anul în care "voinţa popoarelor europene va fi restabilită". Acum, el prezintă euroalegerile ca pe un fel de bătălie finală în care se va decide supravieţuirea sau dispariţia Occidentului. Şansele să o dea greş şi de această dată nu sunt deloc mici.

Keno Versek - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite