Cazul Skripal sau cum Rusia testează unitatea statelor NATO

Vladimir Putin si Theresa May

După cel de-al Doilea Război Mondial a fost instaurată o pace ce părea imposibilă, ţinută în viaţă doar de frica unui nou război ce ar fi distrus ambele tabere. În acest context a apărut aşa numitul Război Rece, un conflict hibrid, fără combatanţi asumaţi, în care cele două tabere se şicanau reciproc, dar fără să provoace daune catastrofale.

În momentul de faţă, scena globală pare foarte apropiată de cea de dinaintea căderii Cortinei de Fier. Avem un bloc militar, NATO, care în ultimii ani a fost în expansiune (Muntenegru, Albania, Croaţia), iar în cealaltă parte avem Rusia, care, graţie resurselor naturale, şi-a redresat economia şi a început să investească mult mai mult în armată. Acest lucru s-a văzut prima dată în Georgia, apoi în Ucraina şi de curând în Siria. În paralel cu aceste conflicte, Rusia a reuşit să crească considerabil sentimentul eurosceptic şi să construiască mai multe capete de pod în Uniunea Europeană, în pofida sancţiunilor impuse de NATO şi UE.

Rusia depăşeşte noi limite

Intervenţia în Ucraina şi operaţiunile din Orientul Mijlociu au arătat clar că Federaţia Rusă este în ofensivă, dar totul a culminat cu implicarea, deja dovedită, a unor entităţi ruseşti în alegerile americane şi mai apoi în cele legate de Brexit. Practic, marele câştigător al alegerilor din SUA 2016 şi Marea Britanie 2017 a fost Vladimir Putin. Astfel, în acest început de an 2018, an electoral în Rusia, Putin a mai forţat o dată Occidentul, iar serviciile secrete ruseşti au asasinat un fost agent al GRU în Salisbury, la circa 100 de kilometri de Londra, pe teritoriul unui stat NATO, folosind o neurotoxină la care doar GRU (serviciul secret al armatei din Rusia) are acces.

Modul brutal de acţiune al administraţiei de la Moscova pare să-şi fi atins scopul. Bulgaria, Grecia, Austria, Slovacia, Slovenia şi Portugalia nu au mers pe linia adoptată de restul statelor NATO.

Prin asasinatul din Marea Britanie, Kremlinul a vrut să testeze coeziunea NATO la un incident internaţional grav, dar şi să transmită un mesaj propriilor agenţi: Rusia nu uită şi nu iartă trădarea. Răspunsul dat de UE şi NATO în frunte cu SUA, Germania şi Marea Britanie pare disproporţionat, ţinând cont că nu există încă dovezi clare care să ducă la o agenţie rusească, dar reacţia Occidentului trebuie privită ca un răspuns cumulat pentru ingerinţele ruseşti din ultimii doi ani.

Modul brutal de acţiune al administraţiei de la Moscova pare să-şi fi atins scopul. Bulgaria, Grecia, Austria, Slovacia, Slovenia şi Portugalia nu au mers pe linia adoptată de restul statelor NATO. Este pentru prima dată când la nivelul Alianţei Nord Atlantice nu se reuşeşte formarea unui front comun în urma unui incident diplomatic foarte grav. Până la proba contrarie, conform oficialilor englezi, la Salisbury a avut loc un atac cu armă chimică asupra mai multor cetăţeni britanici, iar toate indiciile rezonabile duc spre Rusia.

Reacţia sau mai bine zis non-reacţia acestor state va genera disensiuni în interiorul NATO, mai ales după discuţiile despre o posibilă armată a UE sau despre obligativitatea alocării a 2% din PIB pentru apărare.

Vladimir Putin şi Donald Trump FOTO AFP

Trump, Putin şi May punctează la capitolul imagine

Aşa cum era de aşteptat, acest incident este decontat la nivel politic de către toţi actorii importanţi. Theresa May, Donald Trump, dar şi Vladimir Putin au reuşit să folosească asasinatul de la Salisbury pentru a câştiga capital politic sau pentru a schimba agenda internă.

Pentru Donalt Trump, prins într-un război intern fără sfârşit, acest conflict diplomatic cu Rusia vine ca o gură de aer proaspăt. Statele Unite au anunţat că expulzează 60 de diplomaţi ruşi, o mişcare fără precedent în istoria relaţiilor diplomatice dintre cele două state. Trump reuşeşte astfel să mute agenda de la protestele interne legate de legislaţia armelor de foc şi de la scandalul implicării ruseşti în victoria lui la prezidenţiale spre un conflict diplomatic cu vechiul duşman, Rusia.

Dincolo de jocurile politice, relaţiile dintre Rusia şi Occident sunt mult mai reci decât în 2014, la începutul ciocnirilor armate din Ucraina.

Theresa May a reuşit să coalizeze bună parte din statele UE şi să strângă un val de simpatie pentru Marea Britanie în ciuda negocierilor foarte dure pentru Brexit. Este prima dată de la preluarea mandatului când premierul englez arată forţă în relaţiile internaţionale şi este susţinut de Uniunea Europeană.

În ceea ce-l priveşte pe Vladimir Putin, acesta a câştigat un nou mandat iar situaţia internaţională îi permite să joace cartea cetăţii asediate. Principalul mesaj al lui Vladimir Putin, de ani buni, este că există duşmani care vor răul Rusiei, iar el este singurul care o poate apăra.

Dincolo de jocurile politice, relaţiile dintre Rusia şi Occident sunt mult mai reci decât în 2014, la începutul ciocnirilor armate din Ucraina. Acum, acţiunile Rusiei vizează direct un stat membru NATO. După valul de expulzări al diplomaţilor ruşi va urma reacţia Moscovei, care de obicei este foarte creativă în astfel de situaţii. Cel mai probabil, următoarele mişcări ale Kremlinului vor viza redefinirea unor parteneriate mai strânse cu state ca Turcia, Iran şi China pentru a putea face faţă viitoarelor sancţiuni, dar şi continuarea jocurilor de culise în interiorul Uniunii Europene şi alimentarea discursului eurosceptic.