Cazul Navalnîi: „Mereu după acelaşi tipar”. Cum comentează un fost ambasador german atitudinea Rusiei

Fostul ambasador german în Rusia, Rüdiger von Fritsch, analizează într-un interviu pentru DW modelul de comportament al Kremlinului în cazul Navalnîi şi explică în ce fel se poate vorbi ferm cu Moscova.

DW: Politicianul rus de opoziţie Alexei Navalnîi a fost victima unui atentat cu otravă, nimeni nu se mai îndoieşte de acest lucru la Berlin. Ministerul rus de Externe cere însă dovezi şi ameninţă cu o "înrăutăţire a relaţiilor germano-ruse" şi chiar cu "efecte adverse grave asupra situaţiei internaţionale". Cum interpretaţi aceste luări de poziţie ale Moscovei?

Rüdiger von Fritsch: Mda, aduce puţin cu expresia "hoţul strigă hoţii". Cineva fură ceva, strigă apoi tare "prindeţi hoţul" şi arată în direcţia greşită. Aceasta este reacţia de fiecare dată. Este mereu acelaşi tipar: contraacuzaţii, dat vina pe alţii, reproşuri, ameninţări, ironii, dar niciodată clarificarea cazurilor. Alexei Navalnîi, cetăţean rus, a fost otrăvit în Rusia pe 20 august cu o neurotoxină. Partea rusă a avut până acum toate ocaziile să clarifice circumstanţele incidentului sau să contribuie la lămurirea cazului. Sunt foarte multe lucruri care pot fi cercetate la faţa locului. Dar nimeni nu a văzut şi nu a auzit nimic! Şi dacă ar fi fost o altă parte vinovată, aşa cum Moscova susţine în prezent, şi acest lucru poate fi dovedit. În loc de aşa ceva însă, doar contraacuzaţii.

Cred că guvernul german procedează corect. A anunţat Organizaţia de Interzicere a Armelor Chimice. Rusia este şi ea parte din acest for. Astfel poate fi demarată o anchetă.

Este doar un bluf al Moscovei sau chiar sunt acum în pericol firmele, fundaţiile, organizaţiile germane active în Rusia?

Rusia trebuie să decidă acum dacă blufează sau nu, şi cât de mult este dispusă să-şi facă singură rău. Deteriorarea relaţiilor dintre Moscova şi străinătate deja s-a petrecut. Nu doar în relaţia cu Germania: aceasta nu este o problemă germano-rusă, ci una internaţională. Este o încălcare a unui tratat de drept internaţional, o încălcare a interdicţiei folosirii armelor chimice. Este ceva ce afectează întreaga comunitate internaţională. Şi Rusia este cea care se face vinovată de actuala situaţie, cel puţin aşa pare.

Potrivit informaţiilor publicate de "Die Zeit" şi "Tagesschau", ar fi vorba de o variantă mai nouă a neurotoxinei Noviciok, folosită de armata sovietică. Dacă despre această substanţă este vorba, atunci este exclusă o implicare a cuiva din afara structurilor statale. Cum schimbă acest aspect relaţiile germano-ruse, dacă Berlinul are acum motive să creadă că în Rusia sunt folosite arme chimice interzise, iar acestea sunt utilizate împotriva adversarilor politici?

Este grav. Dar nu este, din păcate, prima oară când aşa ceva se întâmplă. În trecut, până la urmă adevărul a ieşit la lumină. Să ne amintim de cazul Skripal, când a fost exact acelaşi mod de operare (fostul agent dublu rus Serghei Skripal şi fiica sa Iulia au fost otrăviţi în martie 2018 la Salisbury în Marea Britanie; n.red.). Şi atunci Moscova a reacţionat prin ironii şi contraacuzaţii. A dat vina pe Occident şi alte asemenea gesturi. Şi apoi s-a aflat că doi agenţi ai serviciului secret militar rus, ale căror nume se cunosc, au încercat să-i omoare cu Noviciok pe Serghei Skripal şi pe fiica acestuia.

Ceea ce înseamnă că există, din păcate, un tipar după care sunt comise aceste atentate. Este deci o realitate cu care ne confruntăm de ceva vreme, o realitate groaznică.

Acest lucru îngreunează raporturile bilaterale, relaţia cu o ţară importantă. Rusia este o ţară mare şi frumoasă. În cei cinci ani dificili petrecuţi la Moscova, nu am permis ca simpatiile mele pentru Rusia să se stingă, pentru că îmi place această ţară, istoria ei, am mare respect pentru cultura şi oamenii ei. Dar Rusia are în prezent o conducere de stat care se pretează la astfel de acţiuni.

Potrivit medicilor de la spitalul Charite din Berlin, starea de sănătate a politicianului rus de opoziţie s-a ameliorat

Cazul Navalnîi a dus la convocarea ambilor ambasadori: cel rus în Germania, cel german în Rusia. Aţi putea să ne explicaţi în ce constă această procedură de convocare a unui ambasador? Sigur aţi experimentat-o şi dumneavoastră când eraţi ambasador la Moscova.

Poate decurge diferit, de la caz la caz. Depinde despre ce este vorba. Uneori eşti convocat şi nici măcar nu ştii ce s-a întâmplat, iar mesajul îţi este adus doar la cunoştinţă. Uneori ştii despre ce va fi vorba, alteori bănuieşti. Se vorbeşte absolut deschis. Este un aspect foarte important. Am putut mereu dialoga foarte deschis cu colegii mei ruşi, în pofida diferenţelor de conţinut dintre noi, i-am apreciat mereu profesional. Am dat mereu cărţile pe faţă.

Să vă dau un exemplu. A fost faimosul caz Lisa, în care maşinăria de propagandă rusă a încercat din răsputeri să deturneze senzaţionalist un incident cu totul diferit în realitate, pentru a acuza Germania şi a speria populaţia. Când tentativele lor au eşuat, am fost chemat la Ministerul rus de Externe. S-a petrecut mereu aceeaşi rutină: am fost atacaţi, s-au rostit ameninţări. Pentru mine a fost o bună ocazie să le spun clar: "Dragă colegule, să-ţi spun ceva. Răul adevărat din această poveste este faptul că televiziunea de stat rusă, pentru care răspunde guvernul rus, a încercat să falsifice realitatea cu imagini şi filmări false, scoase din context şi luate din alte ocazii precedente, pe care le-am şi precizat cu data exactă. Şi acum încercaţi să ieşiţi din colţul unde aţi fost înghesuiţi lansând un contraatac". Se poate vorbi deci foarte deschis, ceea ce eu consider foarte important. Dependenţa de armonie nu este un instrument potrivit în politică.

Aţi putut spune deci pe faţă la Moscova şi că nu credeţi în versiunile ruseşti, cum că luptătorii pro-ruşi din estul Ucrainei ar fi voluntari sau varianta servită în legătură cu tragedia doborârii zborului MH17?

Să vă povestesc ceva. S-a tot insistat că Rusia nu ar avea nimic de-a face cu ceea ce se întâmplă în sud-estul Ucrainei. În timp ce toată lumea ştia, desigur, că toată insurgenţa de acolo avea loc cu ajutor rusesc. Ceea ce s-a şi aflat şi recunoscut mai târziu, să ne gândim doar la interviurile cu colonelul Girkin (fostul ofiţer al serviciului secret militar rus Igor Girkin; n.red.). Un angajat al ambasadei germane în Rusia s-a deplasat la graniţa cu Ucraina şi a văzut cum tancuri fără embleme statale treceau din Ucraina în Rusia, unde erau preluate de poliţia militară şi a transporturilor din Rusia şi duse în garaje. Angajatul ambasadei germane a fotografiat aceste lucruri. Am pus pe masă aceste fotografii atunci când colegul rus de la Ministerul de Externe a afirmat din nou că Moscova nu are nicio implicare şi am spus: "Dragi prieteni, acestea sunt fotografii făcute de un angajat al ambasadei germane. Acesta este adevărul". Au schimbat atunci rapid subiectul.

După otrăvirea lui Navalnîi se vorbeşte la Berlin despre posibile sancţiuni împotriva Rusiei. Mai întâi, cancelara germană a exclus din discuţie proiectul Nord Stream 2. Acum ea afirmă că toate opţiunile rămân deschise. Ministrul de Externe Heiko Maas a declarat că speră că "ruşii nu ne vor obliga să ne schimbăm poziţia referitor la Nord Stream 2". V-aţi răzgândit şi dumneavoastră între timp cu privire la finalizarea construirii acestei conducte?

Două aspecte. Avem mai întâi situaţia de faţă – nicio clarificare după trei săptămâni, niciun sprijin, doar admonestări dinspre partea rusă – este corect să dăm de înţeles că nu excludem nicio variantă, că totul rămâne pe masă. Mi se pare reacţia corectă în situaţia dată, în cercul de parteneri şi aliaţi vom analiza ce răspuns să dăm dacă Rusia va refuza pe mai departe să coopereze.

În al doilea rând: proiectul Nord Stream însuşi. Nord Stream este un proiect economic care are, desigur, şi o dimensiune politică. Nu avem voie să omitem acest aspect. De aceea, guvernul german s-a străduit cu succes să garanteze continuarea tranzitului gazului rusesc prin Ucraina. Acesta va continua. Dar de gazul pe care ar urma să îl primim prin conducta Nord Stream ar urma să beneficieze numeroase ţări europene.

Mai ales noi germanii, care ne aflăm în plină restructurare a politicii energetice – cu succes – avem nevoie pe perioada intermediară de un mijloc de energie. Renunţăm la energia atomică, la cea prin cărbune. Dar nu dispunem încă de destule surse regenerabile de energie. Până le vom avea, trebuie să producem cumva energia necesară, iar gazul este cea mai bună soluţie. Nu sunt sigur dacă aceia care tot încearcă să ne convingă să renunţăm la Nord Stream, de exemplu la Washington, nu sunt mânaţi de fapt de propriile interese economice. Şi dacă gazul obţinut prin fracking şi care ne este oferit de cei care vor să oprim Nord Stream are prea mult sens din punct de vedere ecologic. Interesant este să semnalăm în acest context că, la fel cum noi cumpărăm gaz la preţ convenabil de la ruşi, SUA cumpără la rândul lor ţiţei ieftin de la ruşi.

Rüdiger von Fritsch a fost între martie 2014 şi iunie 2019 ambasador al Germaniei în Rusia. În acest timp s-au petrecut numeroase evenimente decisive care au schimbat pe termen lung relaţiile germano-ruse: de la anexarea de către Rusia a peninsulei ucrainene Crimeea, la războiul din estul Ucrainei, până la doborârea unui avion de pasageri (zborul MH17) deasupra regiunii ucrainene Donbas.

În prezent, von Fritsch este partener la firma de consultanţă politico-economică "Berlin Global Advisors". În toamnă, va apărea cartea sa "Russlands Weg. Als deutscher Botschafter in Moskau". (Drumul Rusiei. Ca ambasador german la Moscova.)

Interviu publicat de Deutsche Welle