Se aduc în dezbatere, firesc, argumente de toate felurile, la noi dominate de influenţa majoritară a bisericii ortodoxe. Dar, pentru a vă putea oferi o imagine completă, solicitat un studiu exhaustiv asupra situaţiei legislative la zi în Uniunea Europeană. Colegii de la Bruxelles mi-au recomandat un excelent studiu publicat în luna ianuarie a acestui an de prestigiosul Institut Thomas Moore.

Iată datele (amintind că nu sunt permise căsătoriile homosexuale în Austria – unde există Uniune Civilă, Bugaria, Cipru, Estonia, Germania, Grecia –unde există însă legal principiul “mamei purtătoare”,  Irlanda – unde există doar Uniunea Civilă,  Italia, Letonia, Lituania Luxemburg - pe cale de a adopta însă în acest an o lege permiţând căsătoriile homosexuale în condiţiile în care din 2004 este legală Uniunea Civilă valabilă şi pentru homosexuali, Malta, Polonia Republica Cehă, România, Marea Britanie, Slovacia, Slovenia -unde există din 2005 autorizarea Uniunilor civile pentru homosexuali,)

1. Belgia. Legea din 13 februarie 2003 admite căsătoriile homosexuale, regimul căsătoriei fiind identic, indiferent de sexul soţilor. În 2011, 5,1% dintre căsătoriile înregistrate erau homosexuale. Legea din 23 noiembrie 1998 a instuituit “coabitarea legală” deschisă oricui, iar legea din 18 mai 2006 permite ca două personae de acelaşi sex să adopte un copil sau copilul partenerului dintr-o altă căsătorie. În fine, legea din  6 iulie 2007 admite şi Procrearea Medical Asistată (PMA) pentru cuplurile homosexuale feminine sau femeile singure.

2. Danemarca.  “Parteneriatul înregistrat” există încă din 1989, iar legea din 12 iunie 2012 a modificat ansamblul dispoziţiilor legale privind căsătoria, deschizând posibilitatea căsătoriilor homosexuale. Ele pot adopta un copil, şi există PMA pentru femeile singure sau cuplurile de lesbiene. GPA nu este autorizat.

3. Finlanda. Nu sunt permise căsătoriile homosexuale, legea din septembrie 2011 autorizând doar uniunile civile între homosexuali, cu posibilitatea adoptării copilului partenerului (fie adoptat, fie provenind dintr-o căsătorie anterioară). Cuplurile homosexuale pot avea acces la PMA, dar nu şi la GPA. (am inclus-o pe listă tocmai datorită acestor ultime facilităţi, n.n.)

4. Franţa. Căsătoriile homosexuale sunt permise prin legea din 17 mai 2013 , în condiţiile în care din 13 oc. 1999 există PACS (Pactul civil de solidaritate).

5.. Olanda. După autorizarea uniunilor civile în 1997, legea din 21 dec.2000 permite căsătoriile homosexuale. Este deschis accesul la adopţie şi la PMA.

6. Portugalia. Legea din 31 mai 2010 legalizează căsătoriile între persoane de acelaşi sex, dar fără posibilitatea de adopţie şi cu interzicerea principiului “mamei purtătoare”.

7. Spania. Legea din 1 iulie 2005 permite căsătoria homnosexuală, un recurs la această lege fiind respins de Tribunalul Constituţional în 2011. Adopţia este permisă, dar nu şi GPA.

8.  Suedia. Legea din 1 aprilie 2009  privind “căsătoria sexual neutră” adoptată cu o majoritate covârşitoare în Parlament, permite căsătoriile homosexuale, este permisă adopţia, iar PMA este rezervată cuplurilor de lesbiene.

Aceasta este situaţia legislativă generală. Dar interesante sunt noile dezvoltări juridice pe care această nouă realitate europeană (evident regăsită şi în SUA, spre exemplu) le-a produs în codurile civile ale statelor care au recunoscut deja căsătoriile homosexuale, dreptul de adopţie şi principiul copiilor născuţi dintr-o mamă purtătoare. Este vorba despre schimbări aduse în dreptul privind moştenirile, naţionale sau internaţionale, stabilirea dreptului de filiaţiune cu drepturile şi obligaţiile directe şi indirecte aferente, statutul noii familii parentale în raport fie cu cuplul din care provin copiii, fie cu păriţii săi biologici…

O schimbare de abia la început şi care, inevitabil, va afecta în profunzime statutul societăţii în care trăim, transformând poate ireversibil universul tradiţional în ceva cu totul nou. Dumneavoastră vă aparţin însă judecăţile de valoare…