Canalele de soft power ale Ungariei active în România

Viktor Orban

Incidentele de la Târgu Mureş din 1990 au creat o falie puternică între comunitatea maghiară şi cea română din Transilvania. După ce UDMR a fost cooptat la guvernare (1996) lucrurile s-au mai normalizat. Începând cu 2010, Ungaria a intrat într-o nouă etapă, după ce Viktor Orban a devenit premier pentru a doua oară iar mişcările iredentiste din Transilvania încep să fie mult mai active.

Cu ajutorul unei diaspore dinamice şi a unor servicii secrete foarte implicate în jocurile de putere din Europa, Ungaria şi-a construit un rol important în regiune. Grupul de Visegrad, apartenenţa la NATO şi UE şi în acelaşi timp relaţia privilegiată cu Rusia au făcut dintr-o ţară cu mai puţin de 10 milioane de locuitori cel mai vocal actor din regiune.

Viktor Orban a ştiut să folosească avantajele date de comunităţile maghiare din statele limitrofe, inclusiv din România, şi să crezee un sistem de soft power foarte performant.

Viktor Orban lider regional

Politica promovată de administraţia Orban este guvernată de zodia naţionalistă. Acesta vorbeşte despre interesul naţiunii maghiare pe care-l identifică tot timpul cu interesele sale. Mai exact, interesul naţional este justificarea pentru toate măsurile luate în ultimii 10 ani.

Reglementarea mass-media, noile coduri civile şi penale, impozitarea suplimentară a multinaţionalelor, scăderea cheltuielilor de întreţinere (apă, canalizare, gaz, curent etc.) şi dubla cetăţenie a maghiarilor din afara graniţeţelor sunt toate vândute ca măsuri luate în interesul naţional.

Ajutat de un parcurs economic bun, Viktor Orban are o opoziţie foarte slabă la Budapesta iar asta îi permite să se concentreze mai mult pe agenda externă. Acesta foloseşte grupul de la Vişegrad ca platformă de negociere cu UE, crescându-şi astfel relevanţa şi erijându-se într-un lider informal al grupului.

Pentru a pune presiune pe UE şi beneficiind de relaţiile proaste dintre Bucureşti şi Moscova, Viktor Orban a dezvoltat o relaţie specială cu Rusia. În timp ce Uniunea Europeană încearcă să diminueze dependendenţa energetică de Rusia, în Ungaria, la Paks, se anunţă extinderea centralei nucleare cu finanţare şi tehnologie rusească.

Cum funcţionează soft power-ul maghiar în România?

Conceptul de ”soft power” lansat în 1990 de Joseph Nye se referă la acţiunile pe care un stat le foloseşte pentru a-şi creşte influenţa şi/sau favorabilitatea în zone în care are interese politice şi economice, dar fără a se folosi de forţa armată sau economică.

În România, acţiunile de soft power ale Ungariei au început în anii ‘90 dar pe parcurs au devenit tot mai puternice. Punctul principal al acestei ofensive a fost UDMR, însă mijloacele s-au diversificat în timp. În continuare voi prezenta cele mai importante mijloace de soft power folosite de statul ungar în România.

• UDMR

Uniunea Democrată Magiară din România este o asociaţie culturală al cărei obiectiv este prezervarea drepturilor şi identităţii comunităţii maghiare din România. Din momentul în care UDMR a fost cooptat pentru prima dată la guvernare în 1996, această organizaţie a fost folosită de guvernul de la Budapesta pentru a pune presiune pe executivul de la Bucureşti.

UDMR susţine necesitatea autonomiilor teritoriale în anumite regiuni ale ţării chiar dacă legile din Constituţia României (art.30, al. 7) prevăd că este interzisă incitarea la separatism teritorial.

Din 1996 până în prezent, UDMR a făcut parte din majoritatea guvernelor, find folosit ca un partid balama pentru a forma majoritatea. Acest lucru a permis executivului de la Budapesta să aibă anumite pârghii în negocierile bilaterale cu România.

Pentru a ţine sub control UDMR, guvernul maghiar a sprijint înfiinţarea unor noi partide ale minorităţii maghiare în România, cum ar fi: Partidul Popular Maghiar din Transilvania şi Partidul Civic Maghiar. Aceste două formaţiuni sunt mult mai radicale decât UDMR, dar în timp pot să atragă o parte din electorat, mai ales dacă acţiunile guvernului ungar continuă în aceiaşi logică.

Guvernul maghiar finanţează indirect UDMR, mai multe detalii despre aceste finanţări pot fi citite în ancheta pressone.

• Şcoala de vară de la Băile Tuşnad

Aceast eveniment s-a organizat pentru prima dată în anul 1990. La început, printre organizatori figurau şi organizaţii civile din România (ex. Liga Pro-Europa), acestea însă, treptat, s-au retras. Este important de menţionat că iniţiativa aparţine Fidesz, chiar dacă partidul lui Viktor Orban nu a figurat niciodată în mod formal printre organizatori. Fundaţia Pro Minoritate, care finanţează această tabără, este condusă de membrii importanţi ai Fidesz.

Viktor Orban a folosit în ultimii ani şcoala de vară de la Tuşnad pe post de platformă pentru a-şi anunţa viziunea pentru Ungaria dar şi pentru minorităţile maghiare din bazinul carpatic. Mesajele sale au fost o îmbinare de mesaje electorale şi mesaje cu caracter naţionalist.

Unul dintre organizatorii dezbaterilor, încă din 1990, este europarlamentarul Lazlo Tokes, care şi în acest an a transmis un nou mesaj naţionalist:

”După discursul antimaghiar al societăţii româneşti nu ne mai îndoim că se doreşte asimilarea, distrugerea, anihilarea noastră conform tradiţiei post-Trianon”. 

Retorica acestor întâlniri este una cu un puternic caracter iredentist iar mai nou, după poziţia guvernului ungar, şi anti-UE. Şcoala de vară de la Tuşnad pare un seminar de câteva zile în care toate organizaţiile finanţate de Budapesta care activează în România îşi pregătesc retorica pentru anul următor.

• Echipele de fotbal finanţate de guvernul maghiar

Conform unei anchete a Gazetei Sporturilor, confirmată apoi şi de autorităţile maghiare, două cluburi de fotbal din România, care participă în competiţii organizate de Federaţia Română de Fotbal şi de Liga Profesionistă de Fotbal, sunt finanţate direct de guvernul de la Budapesta. Cluburile sunt Sepsi Sf. Gheorghe, din Liga 1, şi Csikszereda din Liga a 3-a.

6,5 milioane de euro a alocat guvernul maghiar celor două cluburi din România iar infuzia de capital s-a văzut în progresul sportiv, Sepsi Sf. Gheorghe a promovat în prima ligă.

Acest proiect este unul cu caracter sportiv doar în primă fază. La meciurile echipei Sepsi Sf. Gheorghe disputate pe teren propriu, gardurile stadionului sunt decorate cu steaguri ale ”Ţinutul Secuiesc” iar panourile din jurul terenului conţin aproape în exclusivitate numele unor companii maghiare: MOL (benzinărie), OTP (bancă), Gyermelyi (paste făinoase), Dioszegi (fabrică de pâine).

Fotbalul este unul dintre sporturile cu cea mai mare priză la public atât în România cât şi în Ungaria. Strategia guvernului de la Budapesta de a crea o echipă fanion al maghiarilor din România pare a fi un proiect copiat după cel al echipei spaniole FC Barcelona, ai cărei jucători militează activ pentru independenţa Cataluniei.

România reacţionează târziu sau deloc

Acţiunile Ungariei din Transilvania completează foarte bine agenda naţionalistă a guvernului Orban. Toate provocările Budapestei testează rezistenţa la frustrare a decidenţilor de la Bucureşti dar mai ales a naţionaliştilor din România.

În comparaţie cu campaniile duse de guvernul ungar în Transilvania, răspunsul românesc a fost apatic. Singurul care a escaladat acest conflict fiind premierul Mihai Tudose care după arborarea steagului secuiesc pe mai multe instituţii din Harghita şi Covasna a declarat:

"Am transmis că, dacă steagul secuiesc va flutura pe instituţiile de acolo, toţi vor flutura langă steag. Nici nu poate fi vorba de o astfel de autonomie pentru secui".

Declaraţiile sale total neinspirate şi făcute din dorinţa de a prinde la publicul naţionalist au fost apoi îndulcite de MAE dar acestea au dus la un nou moment tensionat între România şi Ungaria.

La scară istorică, Ungaria a fost unul dintre marii perdanţi ai secolului XX. Maghiarii s-au confruntat în secolul trecut cu două falimente diplomatice răsunătoare, atât după primul, cât şi după cel de Al Doilea Război Mondial. Din cauza alianţelor mai puţin inspirate şi ca urmare a izolării internaţionale date de nişte lideri cu viziuni limitate, în ţară vecină domneşte încă o frustrare majoră legată de vechile tratate. Viktor Orban, cu politica sa iliberală, speculează tocmai această frustrare a maghiarilor. În al treilea mandat consecutiv, actual lider de la Budapesta a reuşit să creioneze o strategie iredentistă care în România se vede foarte clar.

În 2018, la 100 de ani de la Marea Unirea, clasa politică românească trebuie să se trezească şi să înţeleagă că politica regională, diplomaţia publică, soft power-ul, independenţa energetică şi chiar dimensiunea etnică în anumite cazuri sunt cărţi pe care trebuie să le joace atent.

Conflictul intern tot mai puternic, scindarea societăţii şi discursul bazat pe ură au acaparat complet România. Zicem merci că suntem în UE şi NATO şi considerăm că misiunea noastră ca ţară s-a încheiat, acum toate vin de la sine. În timp, acest mod de a privi lucrurile se va dovedi dezastros.