Cafeneaua Coanei Europa (VI): Salutări de la Marea Neagră

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Coana Europa a aflat că încep târgurile de turism şi, cu nostalgie, a deschis albumul cu vederi. Între acestea, cele de la Marea Neagră i-au plăcut foarte mult. Dacă de multe din mările europene, s-a spus că vor fi transformate într-un „lac suedez” - Marea Baltică - sau „lac turcesc”- Mediterana -, Marea Neagră a rămas cum o numea istoricul Gheorghe I.Brătianu, o „placă turnantă”.

Ţarina Ecaterina cea Mare, continuatoare a politicii ţarului Petru cel Mare a încercat să pună în aplicare ”proiectul grecesc”, care viza restaurarea Imperiului Bizantin la Constantinopol şi Ţara Românească unită cu Moldova în Regatul Daciei, condus de un prinţ agreat de Austria şi de Rusia. Visul Rusiei de a avea ieşire la Marea Neagră s-a împlinit prin anexarea Crimeei, locuită de tătari (Crîmul pomenit de cronicarii moldoveni).

Coana Europa scoate din album poza lui Stalin. ”Tătucul”, fost Comisar al Poporului pentru Naţionalităţi, a creat o idee geopolitică deosebită: ”enclavizarea”. Dacă toate imperiile creau provincii în areale etnice delimitate, Stalin a fost deosebit, când a trasat frontierele republicilor unionale. A cuprins în fiecare dintre ele enclave locuite de etnici din republica vecină, rupţi de graniţă, dar care, la nevoie să ţipe după ”ţara mamă”. S-a văzut asta în Azerbaidjan cu Nagorno Karabach, s-a văzut în Cecenia, s-a văzut Transnistria (creată de Hitler, pentru Antonescu, dar păstrată de Stalin n.a.), în anii 90, s-a văzut în Georgia, cu ceva ani în urmă, se vede acum în Ucraina.

Ucraina are teritorii româneşti (Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, Basarabia de Sud), poloneze (Galiţia), slovace (Ucraina subcarpatică) în sud-vest şi ruseşti în est.

Crimeea, după deportarea tătarilor, a fost masiv populată de ruşi. Flota Federaţiei Ruse la Marea Neagră este în Crimeea, deci ruperea ei era o chestiune de timp.

Personal, ne gândim că şi România a fost pe lista lui Stalin. Deşi i-a tras de urechi pe ”tovarăşii unguri” că ”nu au avut 23 august” ca românii, le-a făcut cadou, după război, Regiunea Autonomă Maghiară, până la desfiinţarea regiunilor în 1968, adică exact zona unde se vrea ţinutul secuiesc această alcătuire pe care Lazlo Tokes o vede reală, la fel ca beţivul dus la urgenţă cu leziuni, care ameninţa că îl va omorî pe cel care a pictat o femeie goală pe zid.

A mai fost un caz, prin 1908, în Bosnia Hertzegovina, o regiune cu sârbi, cu croaţi, cu musulmani, cu de toate, mai puţin cu individualitate şi legitimitate istorică.

Ne îngrozim când ne amintim de ”individualizarea” croaţilor de sârbi, un crunt război fratricid, e cam aşa cum s-ar individualiza oltenii de ardeleni, deşi în orice dicţionar se vorbeşte de limba sârbo-croată.

Ne amintim de nenorocitul ăla de miliţian stalinist, Voronin, care visa la limba moldovenească, care ordonase să se scrie în loc de piure de cartofi, ”barabuli batuşiti„.

Scriam anterior pe blog că Putin a divorţat că avea de gând să se cunune cu ”Maica Rusia” şi acum se vede că anexarea Crimeii nu e decât un „inel de logodnă”.

Dincolo de implicaţiile regionale, alături de precedentul Kosovo, anexarea Crimeii şi propaganda pentru ţinutul secuiesc arată că revizionismul s-a întors.

Când închide albumul, Coana Europa îşi aduce aminte că nu numai Tokes a sărit gardul în lumea liberă, mai e şi Umberto Bossi cu Tranpadania prin Italia, mai sunt irlandezii de la IRA (tocmai celui mai bogat lord nord-irlandez i s-a urât cu viaţa şi a luat-o cu elicopterul pe contrasens), mai sunt bascii din Spania. Separatismul are rădăcini vechi, aşa că nu ne rămâne să încheiem decât cu profeticele cuvinte ale lui Goya: „Somnul raţiunii naşte monştri”.

          

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite