Sunt foarte mulţi care s-au grăbit să prevadă sfărâmarea visului european. După cum sunt şi mulţi care cred că pentru Coana Europa, istoria mai are încă multe provocări.

Se cuvine să precizez, din capul locului, că mecanismele comunitare sunt departe de a fi perfecte, dar cum altele nu avem, trebuie să le considerăm ca fiind cele mai avansate, în acest moment. O analiză SWOT a spectrului comunitar poate arăta astfel:


Puncte tari:

  1. Niciun politician, partid sau curent politic  nu vor câştiga majoritatea absolută promovând un discurs secesionist. ”Euroscepticii” pot spera, cel mult, la participarea ca anexe ale unor majorităţi uşor fragile.
  2. Aplicarea prevederilor tratatelor comunitare a generat o uniformizare a majorităţii domeniilor de activitate în statele membre. O revenire la specificul naţional ar însemna un regres pe care niciun stat membru nu şi l-ar asuma.
  3. Atitudinile Marii Britanii de expectativă şi izolaţionism sunt atât de cunoscute, încât ameninţarea ”Brexit” nu este altceva decât un capriciu al unei doamne din înalta societate care joacă rolul de geniu neînţeles. Nucleul dur al   familiei Coanei Europa este format de binomul Franţa-Germania, care pare mai solid ca oricând.

Puncte slabe:

  1. Opoziţia ”federalism”vs. ”organism supranaţional” continuă să blocheze elemente esenţiale pentru durabilitatea casei Coanei Europa generând neajunsuri precum: absenţa unei Constituţii Europene, unei Armate Europene, unei politici externe comune în adevăratul înţeles al cuvântului, cenzura naţională a situaţiei economice interne în faţa organismelor comunitare (ascunsul gunoiului sub preş).
  2.  Inconsecvenţa unei atitudini bine definite în raport cu Statele Unite, Federaţia Rusă, ”Tigrii asiatici” şi statele latino-americane.
  3. Incoerenţa politicii de acceptare deplină a ”comunitarilor nou-veniţi”  vs. încercarea de ”europenizare forţată” prin cote de emigranţi, a refugiaţilor din afara Europei (Nordul Africii, Orientul Mijlociu), ca o expresie a fragilităţii Spaţiului Schengen.
  4. Neîndeplinirea aşa-ziselor criterii ”Schengen” de către statele comunitare din afara acestui spaţiu vs. incapacitatea statelor membre Schengen de a face faţă rigorilor precizate tocmai de aceste criterii.


Oportunităţi:

  1. În unele state comunitare, există spectrul separatismului în cadrul statului (Scoţia, Irlanda de Nord în Marea Britanie, Catalunia, Ţara Bascilor în Spania, Padania în Italia, Corsica în Franţa), precum şi cel al ascensiunii extremismului (cazul Frontului Naţional în Franţa). Tocmai aceste ameninţări au darul de a determina rămânerea statelor în Uniunea Europeană.
  2. Spectrul ”neo-revizionismului”, inspirat de ideologiile similare din prima jumătate a secolului trecut, prezent în conduita politică a unor state ca Turcia, Ungaria sau Federaţia Rusă poate duce la o consolidare a relaţiilor intra şi extracomunitare.
  3. Existenţa parteneriatului strategic dintre NATO şi UE.
  4. Euro încă este un concurent serios pentru dolarul american, iar stagnarea procesului de adoptare a monedei unice în alte state face încă din ”Zona Euro” un club exclusivist.
  5. Unchiul Sam are nevoie încă de Coana Europa în disputa istorică deja consacrată cu Maica Rusia.


Ameninţări:

  1. Întârzieri nejustificate ale reformării zonelor politice sensibile.
  2. Diferenţele de măsură în cadrul  abordării unor probleme intra şi, respectiv extra comunitare.
  3. Lipsa de realism în proiectarea, supervizarea şi controlul mecanismelor de alocare, respectiv de absorbţie a fondurilor comunitare de către statele membre.
  4. Eşecul politicii de promovare a independenţei energetice.


Aşadar, putem să afirmăm că încă nu a sosit clipa în care Coana Europa să se apuce să-şi scrie testamentul. Agenda anului 2016 este cât se poate de încărcată, iar cele mai multe dintre problemele din anul 2015 nu au dispărut odată cu spectacolul de artificii care anunţa intrarea în noul an.