Cadoul unui Ţar pentru un Sultan. Neaşteptat. Şocant. Real Politik

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

În timp ce în Caucaz s-a trecut la consolidarea perspectivelor repetării în oglindă a scenariului sirian cu aceiaşi trei actori la comandă (Rusia şi Turcia, secundate cu mare îngrijorare de Iran), începe pregătirea lansării unei conferinţe de pace.

În aşteptare, exact cum a fost cazul în Siria, Rusia şi Turcia câştigă timpul necesar pentru a vedea în ce fel scenariul viitor, inclusiv folosirea „conflictelor îngheţate“ va trebui adaptat la doctrina de politică externă şi de securitate a viitorului Preşedinte al SUA. Între timp, la nivel profund, relaţia de cooperare ruso-turcă se dezvoltă în cadrul a ceea ce Putin anticipase că se va întâmpla, adică redesenarea cadrului de securitate regional în clipa în care, din varii motive, cele două ţări văd că reapare pericolul sancţiunilor occidentale. Reacţia lor este imediată: fac front comun şi comunică un mesaj care este din ce în ce mai clar descifrabil.

Un mesaj care se produce acum în contextul atât de special impus de pandemie, consecinţele acestei determinând căderile economice tragice pe care le cunoaşteţi, însoţite de bulversările serioase de pe pieţele muncii, dar şi o reîntoarcere spre instituţiile religioase fiind rapidă şi foarte vizibilă. Planificatorii de sisteme de politici publice din ţările care contează (în sensul că pot impune un trend mondial) au sesizat foarte rapid modul în care evoluează aceste trăiri venite din disperarea momentului şi cum ele, ca mereu pe timp de molimă, ele evoluează într-un nou tip de trăire colectivă de tip „aşteptări apocaliptice“, adesea de mare intensitate. Din această cauză, în acest moment, cu totul alta este importanţa şi simbolistica politicilor religioase, iar exploatarea lor corectă poate produce efecte de mobilizare şi coeziune naţională în jurul unui lider politic.

Şi aşa ajungem la momentul de acum, deosebit de important deoarece, după părerea mea, este cu mult mai mult decât un gest politic oarecare. Totul a început printr-un anunţ - adevărat, formulat ca punct de sine stătător - în cadrul conferinţei de presă ţinută pe 1 octombrie de către Maria Zakharova (foto), purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus al Afacerilor Externe.

FOTO EPA-EFE

Imagine indisponibilă

Ocazie cu care lansează mesajul esenţial: Rusia recunoaşte dreptul suveran al autorităţilor turce asupra catedralei Sfânta Sofia: Rusia continuă să urmărească îndeaproape cum evoluează situaţia creată în jurul fostei catedrale Sfânta Sofia şi a muzeului... Recunoscând dreptul suveran al Turciei asupra catedralei, am dori să subliniem că managementul acestei zone aparţinând moştenirii culturale mondiale desemnate de UNESCO înseamnă, în primul rând, o responsabilitate distinctă pentru asigurarea integritâţii acestui simbol al civilizaţiei eurasiatice“. A mai adăugat că această „monitorizare atentă“ este făcută în credinţa că turcii vor respecta credinţa creştinilor de pretutindeni şi aşteptând rezultatele unei misiuni internaţionale care va inspecta modificările făcute în cadrul procesului de schimbare a destinaţiei monumentului.

Pentru ca lucrurile să fie foarte clare, în joc intră şi ministrul de Externe Serghei Lavrov care, pe 14 octombrie, repetă că diplomaţia rusă recunoaşte „dreptul“ Turciei de a lua decizii asupra a ceea ce se schimbă în fosta catedrală Sfânta Sofia: „în ceea ce priveşte Sfânta Sofia, recunoaştem dreptul Turciei şi al autorităţilor din Constantinopole de a stabili parametrii specifice de folosire a acestei clădiri, dar este în afara oricărei îndoieli că ei vor lua seamă la statutul de monument recunoscut de UNESCO ca parte a moştenirii culturale universale. În acest context, discuţia încă nu s-a încheiat. Dar interlocutorii noştri turci ne-au asigurat că tot ceea ce este legat de cultura ortodoxă va fi deschis şi accesibil vizitatorilor, turiştilor, pelerinilor. Vom vedea cum vor fi implantate în practică aceste măsuri deoarece, tehnic vorbind, măsurile existente anunţate nu au fost încă aplicate“.

Frumos spus, dar cadoul pentru Erdogan este pe cu totul alt palier, cel al prestigiului pe plan internaţional şi în special pentru lumea musulmană,  doar acela era interesant şi esenţial pentru liderul de la Ankara: Rusia, singura naţiune ortodoxă a cărei opoziţie putea conta în acest joc, după ce transmisese numeroase mesaje de revoltă şi condamnare a iniţiativei lui Erdogan de transformare a catedralei în moschee, vine acum să recunoască deplina îndreptăţire a mişcării decise de Sultan. Este o legitimare excepţional de importantă ca gest politic şi înseamnă o consolidare neaşteptată exact în zona pe care o visează Erdogan ca lider informal al lumii musulmane căreia, iată, i-a recucerit un simbol major, mişcare validată de cea mai puternică dintre naţiunile ortodoxe.

Miniştrii de externe ai Turciei şi Rusiei FOTO EPA-EFE

Imagine indisponibilă

Curtoazie de tip real politik sau încă o partidă ale cărei ritm şi obiective sunt impuse de Putin?

Răspunsul îl dă declaraţia făcută pe 14 octombrie, după discuţia telefonică Putin-Erdogan despre situaţia din Nagorno-Karabah. O declaraţie în care, atenţie, cei doi „au cerut activarea procesului politic, mai ales pe baza progreselor la care s-a ajuns în cadrul Grupului de la Minsk al OSCE şi au insistat asupra nevoii de solidaritate în vederea încetării vărsărilor de sânge şi trecerea cât mai curând posibil la o reglementare paşnică a conflictului din zonă. Şi-au exprimat speranţa ca Turcia, membră a Grupului de la Minsk al OSCE, va aduce o contribuţie constructivă la efortul de dezescaladare“, continuând acordul umanitar de încetare a focului încheiat la Moscova pe 10 octombrie.

Tocmai pentru a sublinia un anume mesaj, comunicatul pe pe pagina web a Preşedinţiei ruse, continuă reamintind că „eficienţa cooperării dintre Rusia şi Turcia a fost demonstrată şi în discuţia despre situaţia din Siria şi Libia. O cooperare care a stabilizat situaţia şi a permis avansarea pe cale politică şi diplomatică. Părţile au fost de acord să menţină contacte regulate pe canale diplomatice şi militare“. 

Logic, acest angajament a fost reluat şi reafirmat de cei doi miniştri de Externe, Lavrov şi Cavusoglu, care au avut şi ei o convorbire telefonică, la o zi după cea a liderilor. Cel mai important semnal (preluat în comunicatele de presă ale ambelor ministere de externe) a fost că s-a discutat  (exact cum s-a vorbit odinioară în cazul Siriei) despre crearea cât mai rapid posibil a unui mecanism de supraveghere a încetării focului, ceea ce vor trebui să facă „fără întârziere“ experţi militari de ambele părţi.

Turcia vrea să-şi securizeze zona proximă, stabilind în fundal un acord strategic cu Rusia pentru controlul regiunii strategic a conductelor caspice? Foarte posibil, căci problema devine vitală pentru Ankara care, după cum veţi vedea mâine, va anunţa noile date spectaculoase, în creştere, privind dimensiunea rezervelor de hidrocarburi în Marea Neagră, devenind astfel actor important în logica politicilor energetice şi, ca atare, doritoare de a-şi consolida arhitectura de securitate cu partenerul rus şi aliaţii strategici din CSI. 

Între timp însă, multe dintre aceste raţionamente ar putea fi grăbite sau oricum influenţate de eventuale sancţiuni UE sau decizii NATO, dar şi de măsurile în oglindă pe care le-ar putea anunţa Rusia. În consecinţă, toată lumea este în aşteptare şi, tocmai din această cauză, foarte puţin dornică să alimenteze sau să susţină conflicte locale.

Deocamdată.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite