Este o coincidenţă perfectă din mai multe motive.

În primul rând, pentru că procesul Brexit este mort. Marea Britanie nu poate ieşi din UE în termenii agreaţi cu Bruxelles-ul fără a crea o graniţă internă, între Irlanda de Nord şi restul Regatului, ceea ce ar fi din motive lesne de înţeles inacceptabil pentru britanici, sau fără a rupe în două insula Irlandei, ceea ce ar fi inacceptabil pentru ambele părţi întrucât ar risca să reaprindă războaiele identitare care au sfâşiat Irlanda timp de trei decenii, între 1968 şi 1998.

În al doilea rând, coincidenţa cu Halloween este perfectă pentru că, la fel ca sărbătoarea populară anuală, procesul Brexit este un bâlci vulgar, un triumf al mediocrităţii şi al prostului gust în defavoarea unei politici echilibrate şi înţelepte.

Spuneam că fantoma Brexit bântuie Europa pentru că incertitudinea acestui proces creează deservicii atât Marii Britanii, cât şi europenilor. Nu întâmplător, Emmanuel Macron s-a opus cu obstinaţie unei amânari mai lungi în timpul Summit-ului din noaptea trecută. Preşedintele Franţei nu doreşte ca agenda de reformare a Europei să fie ţinută pe loc de procesul Brexit, şi are dreptate în acest sens. Însă nimeni nu îşi permite riscul unei ieşiri dezordonate a Marii Britanii din UE, un cutremur care va afecta structura de rezistenţă a Continentului şi va arunca şi mai mult în derivă relaţia transatlantică.

Procesul Brexit este o farsă, trebuie spus asta, însă este o farsă cu riscuri cât se poate de reale, pe care niciun politician nu îşi permite să şi le asume. Este indicativ pentru starea generală a elitelor europene, depăşite de provocările timpului şi incapabile să îşi asume consecinţele politicilor lor. Masca hidoasă a Brexit este doar un artificiu de prost gust al unor lideri mediocri, la fel ca celebrele costumaţii de Halloweeen pe care le îmbracă petrecăreţii. Însă e de ajuns să o ia cineva în serios, iar consecinţele pot fi grave.

Joaca de-a Brexitul nu poate avea decât un singur rezultat final, anume rămânerea Marii Britanii în UE, sau o variantă de compromis prin care UK rămâne în uniunea vamală, nefiind necesară crearea unei noi graniţe. Şi Barnier ştie asta, şi Merkel ştie asta, şi Macron ştie asta, şi May ştie asta. Nu există altă cale.

Diferenţa este că, ascunzându-se ipocrit în spatele mandatului popular conferit de un referendum modificat artificial de impactul microtargetingului pe social media, nimeni de la Londra nu îşi asumă o decizie de reluare a votului popular. Preferă să meargă înainte, împingând conserva înainte pe drum (kicking the can down the road, cum se zice la ei), adică amânând procesul în speranţa unor evoluţii miraculoase prin care responsabilitatea politică va fi pasată altora.

Probabil că singura soluţie este cea a unor noi alegeri în UK şi a unei noi majorităţi care să aibă curajul să spună cetăţenilor că un Brexit aşa cum a fost negociat cu Bruxelles-ul este pur şi simplu imposibil şi că Marea Britanie va trebui să rămână, într-un fel sau în altul, conectată la UE. Până la acel moment, însă, continuă bâlciul cu măşti de prost gust, al cărui final grandios este programat (pentru moment), chiar în seara în care Occidentalii vânează în mod tradiţional fantome imaginare.