„Brexit Hard, Die Hard!“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO 123RF
FOTO 123RF

La Londra continuă incertitudinile asupra unui „Brexit fără reguli“, iar jocurile de adâncime, din nou, vin să solicite prezenţa jucătorilor din prima rundă a încăierării, cea câştigată, la limită dar câştigată, de partida care şi-a dorit ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană.

Folosind, atunci şi acum, argumente ce s-au dovedit minciuni demontate de realitatea economică, socială şi politică a unei izolări nu numai post-Brexit, ci şi cu ceva timp înainte, cu consecinţe deja uşor de simţit la nivelul societăţii britanice.

Dar, repet, cine a imaginat jocul pervers care a susţinut enorma campanie de dezinformare a societăţii britanice, era evident că nu va ceda faţa unor argumente de logică politică sau economică, tocmai deoarece raţionamentele care doresc să aibă o entitate politică ruptă de UE se bazau nevoia de a construi o nouă realitate pe termen mediu şi lung prin dizolvarea proiectului european şi revenirea la vechea situaţie de fragmentare extremă, posibilă din nou doar cu condiţia să se arate că experimentul britanic a reuşit şi că nu a murit ideea naţionalismului protecţionist, păstrând (pe cât se mai poate) caracteristicile de puritate ale rasei albe.

Pentru asta trebuie însă îndeplinite nişte condiţii precise:

- Marea Britanie să iasă din UE, de preferat printr-un Hard Brexit, asta pentru a putea acuza ulterior birocraţia din Bruxelles că nu a dorit să coopereze cu UK, că a impus condiţii foarte dificil sau imposibil de îndeplinit şi care, dacă ar fi fost cumva acceptate, ar fi însemnat o încălcare a voinţei populare manifestate cu ocazia referendumului.

- după ce Marea Britanie va încheia procesul de ieşire din UE, cu scandal sau fără, va putea începe cu adevărat campania europeană a partidelor antieuropene, naţionalist-extremiste şi populiste care acum şi-au constituit structura de coordonare la Bruxelles, acolo unde se află Fundaţia „THE MOVEMENT“ a lui Steve Bannon, instituţie gândită ca prim element al constituirii unui Partid Naţionalist European care să beneficieze, de la anul, de o pondere importantă în viitorul Parlament European inclusiv prin prezenţa unei unităţi politice româneşti, acum pregătită şi finanţată să intre în luptă.

- este esenţial să fie menţinută presiunea la nivelul opiniei publice prin semnale contradictorii, amestec foarte bine dozat între o dezinformare profesionistă care să fluture din când în când, la deruta adversarului, posibilitatea organizării unui al doilea referendum şi al doilea plan, cel în care se acţionează acum în forţă, cu toate resursele disponibile, prin revitalizarea personajelor cheie din perioada de dinainte de referendum, cei care, prin decizie superioară, fuseseră scoşi un timp din lumina reflectoarelor. Pentru ele, experienţa Marii Britanii va citată drept „caz de manual“.

Îi regăsiţi pe toţi cei care au militat în favoarea BREXIT în campania de acum „Leave maens leavecare vrea să se asigure că „va urma o ieşire rapidă şi curată a Marii Britanii din UE“, reamintidu-se foarte clar ce înseamnă asta: „Părăsirea Pieţii Comune şi Uniunii vamale, recâştigarea controlului asupra frontierelor, înseamnă că nu va mai există o Politică Agricolă Comună sau un Cadru finaciar comun. Înseamnă că nu va mai trebui să fim legaţi de Curtea Europeană de Justiţie. Nu va mai exista niciun fel de contribuţie la bugetul UE. Trebuie să fim liberi să ne facem propriile noastre legi, reglementări şi corduri comerciale. Va permite să ne recâştigăm locul nostru de drept la masa centrală a comerţului mondial“.


Nigel Farage FOTO EPA-EFE

Imagine indisponibilă

Am mai auzit asta, veţi spune şi, automat, vă veţi linişti că totul nu este decât un (alt) simplu discurs în linia demagogică a adepţilor de odinioară ai soluţiei „Hard Brexit“, printre care, poate vă amintiţi, se număra şi actualul premier Theresa May, beneficiind de sprijinul entuziast al lui Donald Trump care o asigura, atunci, de faptul că UK va beneficia de un tratament aparte. Ce-a ieşit, se vede.

Dar, spuneam, vă înşelaţi să credeţi că cei de la „Leave means Leave“ încearcă să servească o ciorbă de mai mult ori reîncălzită. Ar însemna că nu aţi urmărit cu atenţie evoluţia celui mai vizibil dintre tenorii campaniei pro-Brexit, europarlamentarul Nigel Farage, adeptul, de la început, al unei rupturi totale şi imediate de UE şi lăudat de Trump la scenă publică pentru contribuţia sa politică exemplară. Drept care, oare ce înseamnă exact faptul că acelaşi Farage iese la atac exact în acest moment delicat anunţând plăcerea cu care a acceptat funcţia de vicepreşedinte al campaniei „Leave means Leave“, militând împotriva propunerii „frauduloase“ de ieşire din UE pe care ar negocia-o Theresa May. Mai mult chiar, spune fostl şef al UKIP, aprobarea unui asemenea plan ar însemna „un act laş de trădare“.

Interesant pentru că episodul se petrece doar la câteva zile înaintea începerii, marţi dimineaţă, la Bruxelles, a unei noi runde de negocieri între Dominic Raab şi Michel Barnier, în program fiind „câteva probleme restante legate de ieşirea UK din UE şi accelerarea discuţiilor asupra discuţiilor viitoare între cele două blocuri“ - după cum se spune în comunicatul emis de biroul prim-ministrului Theresa May.

Dar atmosfera este una prevestitoare de furtună puternică şi de aici alegerea momentului pentru scoaterea din cutie a lui Farage. Vrea să profite şi să forţeze jucând pe temerile legate de un Hard Brexit care, acum, sunt mai mari ca oricând. Căci, în acelaşi comunicat se spune că Raab va ţine marţi un discurs în care va expune poziţia Londrei pentru asigurarea stabilităţii UK în caz de Brexit fără acord. Iar guvernul va publica, aşa cum v-am anunţat deja, o serie de „note tehnice“ cu scopul de a informa populaţia şi companiile asupra celor mai bune moduri de a se pregăti pentru un Brexit dur. Vă reamintesc, în acest context, şi declaraţia de marţi a ministrului britanic de Externe Jeremy Hunt: „Fiecare trebuie să se pregătească în vederea unui BREXIT fără acord“.

Brexit

Totul însă poate fi şi un joc britanic de dezinformare şi presiune pe partenerii europeni în apropierea termenului de 18 octombrie, după un Summit informal între Theresa May şi omologii săi europeni ce va fi organizat pe 20 septembrie la Salzburg. Theresa May ar vrea, astfel, să arate cât de greu îi este să mulţumească din ce în ce mai tumultoase scenă politică britanică şi să le fluture foştilor ei colegi din UE perspectiva unei Mari Britanii dominate de politicieni de aceeaşi orientare extremistă cu Farage. Spunându-le să se gândească bine la ce legi restrictive ar putea da în absenţa cadrului obligatoriu creat de un Acord.Mă gândesc că poate ar fi util să vă reamintesc că Farage a mai ieşit public doar la începutul acestui an, în ianuarie, când, doar aparent surprinzător, se pronunţa în favoarea unui al doilea referendum. Tocmai pentru a induce speranţele false de care vi se tot vorbeşte şi în acest moment.

Totul este posibil.

Dar ceea ce ar trebui să ne intereseze este poziţia de negociere a României, ştiind că, cel mai probabil, aceasta va fi ultima ocazie în care am mai putea să ne susţinem priorităţile naţionale. Mi-e groază însă că, în climatul de demenţă de pe scena noastră politică, propunerea de negociere între partidele parlamentare a unei asemenea poziţii comune pare ceva absolut nerealist.

Caz în care să aşteptăm cu interes ce vor decide ceilalţi şi apoi să ne plângem dacă nu ne place.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite