Deşi în vacanţă, UE a dat semnale clare privind invariabilitatea acordului convenit, care va fi reîntărit de noul Parlament European imediat după revenirea în sesiunea din septembrie.

Pe de altă parte, semnalele venite de la Downing Street 10 – sediul guvernului britanic – anunţă o miză excepţională pentru Brexit, pe care actualul guvern vrea să-l livreze cu orice preţ, chiar cu preţul doborârii sale în Parlament, al prăbuşirii Partidului Conservator şi al costurilor majore ale Marii Britanii în cadrul unui hard Brexit, sau chiar al încălcării normelor constituţionale britanice. Totuşi şi aici Boris Johnson şi echipa sa par să joace la cacealma: nu îşi doreşte decât profiturile de imagine şi jocul de-a responsabilitatea, nicidecum un hard Brexit. Mai degrabă aşteaptă pe cineva care să-l oprească, pentru a se prevala de bunele intenţii blocate de un responsabil în faţa publicului britanic.

Nu întâmplător, duminică a sosit la Londra şi John Bolton, consilierul pentru Securitate naţională al preşedintelui american Donald Trump, cel mai mare susţinător al premierului britanic. Agenda de două zile este foarte bogată, dar cele mai aşteptate sunt elementele unui acord comercial americano-britanic după Brexit de către noul guvern, pentru a-şi putea face calculele în perspectiva ieşirii dure din Uniunea Europeană. Totuşi, toate semnalele arată că înţelegerile nu sunt neapărat toate pe aceeaşi linie, iar formula propusă Theresei May e cea pe care o va avea şi Boris Johnson în faţă.

Boris Johnson şi echipa sa par să joace la cacealma: nu îşi doreşte decât profiturile de imagine şi jocul de-a responsabilitatea, nicidecum un hard Brexit.

Joaca de-a găsirea vinovatului: un joc electoral

Pe de altă parte, întregul balet actual cu Brexitul pare să fie o joacă de-a pasarea responsabilităţii şi de pregătirea a unei noi campanii electorale. Deja consilierul lui Boris Johnson, Dominic Cummings, a anunţat că, şi dacă o moţiune de neîncredere e depusă la adresa guvernului – care are o majoritate de un vot, dar cu o posibilitate majoră ca şi Conservatorii pro-europeni, şi cei care nu doresc un Brexit dur să voteze împotriva Guvernului – şi trece, Guvernul Johnson tot va forţa Brexitul. Şi lucrul acesta se întâmplă prin plasarea alegerilor anticipate după data de 31 octombrie când Brexitul se consumă în varianta fără acord.

Miza mare a ieşirii Marii Britanii din UE chiar şi fără acord de cooperare şi acord comercial după acest moment este de neînţeles, mai ales prin prisma experienţei înregistrate deja de Londra în relaţiile cu UE şi negocierile avute. Mai mult, era de aşteptat ca Marea Britanie sub Guvernul Johnson să vină cu mai multe idei şi eventual cu abordări creative, noi şi inedite, cu precădere vizând graniţa inter-irlandeză, care să permită Uniunii Europene să abordeze noile negocieri inclusiv prin prelungirea termenului de 31 octombrie.

Miza rămâne tot găsirea unei soluţii care să permită ca Irlanda să aibă acelaşi regim comercial cu Irlanda de Nord pentru a nu avea o frontieră întărită în insula irlandeză, fapt ce ar genera complicaţii majore şi ar deveni casus beli, motiv de relansare a conflictului în Irlanda de Nord. Ca să nu mai vorbim şi despre separatismul scoţian. Dar premierul Johnson consideră că, pe această direcţie, UE forţează Marea Britanie să rămână ca satelit şi să respecte regulile competiţiei şi a subvenţiilor/ajutoarelor de stat, fapt ce limitează dezvoltarea Regatului. Mai mult, astfel ar fi limitate şi politicile interne economice, şi cele externe, ale unor noi acorduri comerciale. Cât e discurs pentru publicul britanic şi perspectiva electorală şi cât e realitate şi convingere personală, e greu de spus.


FOTO Guliver/Gettyimages

Moţiunea de cenzură după colţ: Parlamentul britanic nu vrea no deal

Pe de altă parte, o moţiune de cenzură este pregătită deja de către liderul laburist Jeremy Corbyn pentru 3 septembrie. Cu mari şanse de a trece. Parlamentul britanic a anunţat şi votat – în voturi consultative, e adevărat – că nu vrea hard Brexit. Dacă în privinţa ieşirii din UE în urma referendumului, lupta se ducea şi pe un al doilea referendum, azi, când hard-Brexitul pare cea mai probabilă opţiune, Parlamentul britanic are o exprimare clară împotriva acestei opţiuni. De aceea şi şansa votului pentru moţiunea de cenzură anti- hard Brexit.

Nu degeaba, ştiind despre această perspectivă a căderii sale, Guvernul Johnson a anunţat că va anunţa alegerile anticipate pentru după 31 octombrie şi că va face Brexitul dur şi pur înainte, chiar în campania electorală, conştient fiind de fragilitatea majorităţii sale. De aici şi presiunea făcută asupra Irlandei să-şi schimbe opţiunile, dar şi joaca de-a pasarea responsabilităţii ba spre UE şi Irlanda de Nord, ba spre minoritatea parlamentară – gata să devină majoritate anti-hard Brexit – ba să acuze constant Comisia Europeană că nu vrea să renegocieze, ba să acuze votul la moţiune, susţinând că Parlamentul nu vrea să livreze Brexitul britanicilor.

Epopeea arată clar o poziţionare mai degrabă electorală, dar şi una de negociere în forţă cu UE şi Irlanda şi una de retragere şi pasare a responsabilităţii pentru nerealizarea Brexitului către majoritatea parlamentară, cu o campanie pe liniile forte ale disputei între majoritatea rea care nu respectă voinţa poporului şi el însuşi, Boris Johnson, omul pe cal alb care se bate cu toţi oponenţii Brexitului pentru a satisface voinţa de la referendumul de acum mai bine de 3 ani a cetăţenilor, şi asta în campania care fie îngroapă definitiv Partidul Conservator, fie îi permite lu Johnson să obţină o eventuală majoritate pentru a merge mai departe.

Chiar şi forţarea unei decizii majore, clar împotriva regulilor constituţionale britanice, date de practică, precedent şi cutumă, după căderea Guvernului, se vede o forţare şi parcă o aşteptare ca cineva să blocheze această eventualitate, să mute alegerile înaintea Brexitului din 31 octombrie şi să ceară prelungirea termenului pentru motive întemeiate – Guvernul nou, noi alegeri generale, nouă majoritate. Şi aici datel şi interpretările privind voinţa neabătută pentru hard Brexit sunt discutabile, iar Boris Johnson suspectat că joacă teatru şi aşteaptă să fie oprit de altcineva, motiv care să nu-I fie imputabil.

S-a văzut în campania europarlamentară faptul că toate partidele populiste, naţionaliste, eurosceptice de la nivel european de pe continent şi-au şters pe tăcute din programe ieşirea din UE.

Euroscepticii au şters din programele electorale, pe capete, ieşirea din UE, după experienţa britanică

Evident că acest calcul cu atâtea sacrificii ridică două întrebări: de ce atâta încrâncenare pentru hard Brexit? E doar bătălie de natură electoralistă? Sau, cum întreba cineva în spaţiul eurosceptic, ştie ceva Londra pe care nu-l ştim încă noi, ceilalţi membri ai UE? Fireşte că nu, altfel această cunoaştere britanică ar fi trecut lesne la premierul May şi ar fi generat alt tip de negociere a Acordului, şi ar fi fost răspândită măcar la zona eurosceptică din UE.

Or, s-a văzut în campania europarlamentară faptul că toate partidele populiste, naţionaliste, eurosceptice de la nivel european de pe continent şi-au şters pe tăcute din programe ieşirea din UE. Lecţia britanică şi costurile ieşirii din UE, mai mult, costurile chiar şi numai ale anunţului ieşirii sunt atât de importante, inclusiv pentru a doua economie a UE, încât au băgat Londra în recesiune pentru prima dată după 2012, iar pierderile prin delocare şi plecarea forţei de muncă calificată pe continent sunt enorme şi se resimt pe termen lung la Londra.

Nimeni nu vrea să urmeze exemplul, cel puţin azi. Cât despre încercarea de a trece peste norme constituţionale după căderea Guvernului la moţiune, prin convocarea alegerilor anticipate după 31 octombrie şi realizarea Brexitului dur, e o altă problemă majoră greu de convenit şi care ar putea aduce costuri în campanie, fiind blocată de Parlament.


Boris Johnson şi Donald Trump la Summitul NATO din 2017

Cât ajută SUA perspectivele Brexitului lui Johnson?

Cert este că studiile de impact existente nu reuşesc să surprindă decât o mică parte din costurile hard Brexit, ca să nu vorbim despre costurile ieşirii fără acord ca atare. În schimb se acumulează problemele la Downing Street 10, unde vine John Bolton să discute teme ca Iran, Brexit, acordul comercial SUA-Marea Britanie, Huawei/5G, China, Orientul Mijlociu, neproliferare şi Operaţiunea Sentinel în care Marea Britanie s-a angajat – patrularea în Golf pentru însoţirea vaselor petroliere ce trec prin strâmtoarea Hormuz.

Gândirea iniţială era că discuţiile anglo-americane vor permite ca să existe livrabile şi argumente ce-i vor permite lui Boris Johnson să iasă publică şi să obţină sprijinul pentru hard Brexit pe seama unor avantaje c ear reieşi din acordul commercial post- Brexit cu SUA. Dar aşteptările şi aici trebuie să fie rezonabile. Discuţiile anterioare purtate nu sunt neapărat foarte încurajatoare, în orice caz nu aduc optimism la Londra. Condiţiile puse de partea americană nu anunţa mari concesii nici în perioada Johnson.

Şi aici vor fi multe teme divergente între cele două părţi: Londra nu va folosi limbajul aşteptat de Washington pe tema acordului nuclear cu Iranul – Acordul JSPOA e mort – fiind în continuare, pe această temă, alianţă cu Franţa şi Germania în a încerca recuperarea unei formule negociate în timp, între Teheran şi Washington, respective în formatul 3+3/1+5. Londra va fi nuanţată şi în ceea ce priveşte China, odată ce Brexitul ar putea fi compensate şi de un acord commercial cu Beijingul, şi declararea acestuia drept duşman, pe linie americană, nefiind tocmai avantajoasă.

E greu de anticipat răspunsul pe tema Huawei, utilizarea dispozitivelor chineze care ar conţine soft şi elemente de supraveghere globală, de unde excluderea gigantului chinez din tehnologia 5G. Londra va cere şi aici, cel mai probabil, o perioadă de reflecţie, fiind concentrate pe Brexit şi neavând făcute toate calculele pe această dimensiune. Şi, cum era de aşteptat, nici Washingtonul nu va aduce noutăţi şi avantaje în acordul comercial post-Brexit cu Londra, aşa cum aşteaptă Boris Johnson. De altfel, o întâlnire directă Bolton-Johnson nici măcar nu e programată.