Boris câştigă, dar Marea Britanie pierde

Premierul britanic Boris Johnson şi câinele său Dilyn, în faţa circumscripţiei electorale din Londra

Ne grăbim să vorbim despre momente istorice, extraordinare. Dar acesta este un astfel de moment. Rezultatul votului va marca pe mulţi ani viitorul Regatului Unit. Se îndreaptă el spre prăbuşire?

Păi ştiam cu toţii că aşa o să se întâmple, nu-i aşa?

Doar ca să înţelegem mai bine situaţia: ultima oară când conservatorii au câştigat atât de clar nişte alegeri a fost în 1987, sub Margeret Thatcher. Doamna care îşi scutura poşeta ameninţător la adresa UE, cu replici de genul "We want our money back." (Ne vrem banii înapoi.)

De data aceasta, sloganul a avut doar trei cuvinte: "Get Brexit done" (Haideţi să înfăptuim Brexitul). Doar că nu se va face în viitorul apropiat.

Să fie un semn al vremurilor în care trăim faptul că minciunile, promisiunile neîndeplinite şi rasismul abia mascat au prioritate în faţa substanţei şi a măsurilor politice? Educaţia, criminalitatea, situaţia celor fără adăpost, criza Serviciului Naţional de Sănătate, care practic moare în picioare. Toate aceste teme substanţiale s-au pierdut printre tot felul de puneri în scenă cu apel mult mai mare la electorat, precum un excavator care trece printr-un perete de polistiren sau un premier care se ascunde în frigider pentru a evita un interviu.

Boris Johnson a adoptat aproape toate trucurile lui Donald Trump. Şi nimeni nu a părut contrariat de strategia acestuia. El va continua să propage minciuna cum că ieşirea din UE va fi un lucru uşor şi neproblematic şi că un acord comercial cu Uniunea va fi finalizat până la sfârşitul perioadei de tranziţie în decembrie 2020. Doar o mică observaţie: UE şi Canada au avut nevoie de 10 ani pentru a negocia şi finaliza acordul lor comercial.

Boris Johnson sparge un zid de polistiren cu un excavator în campania electorală

Laburiştii sunt ruinaţi

Unde au greşit laburiştii? Răspunsul este simplu şi are un nume: Jeremy Corbyn. A existat vreodată un lider laburist mai dispreţuit şi mai polarizant? Chiar a crezut acesta că va reuşi iar o surpriză ca la alegerile din 2017, când a reuşit să împiedice o majoritate conservatoare sub Theresa May?

Corbyn nu are altă variantă acum decât demisia, ca un ultim serviciu făcut partidului său. Deja a declarat că nu va conduce partidul şi la următoarele alegeri. Poate că ar fi fost cazul să nu o facă nici la acest scrutin.

Cu totul devastator, Partidul Laburist a pierdut părţi importante din electoratul său tradiţional - aşa-numitul zid roşu. Aceşti alegători au trecut în tabăra conservatoare. Este vorba de zone extinse din nordul post-industrial al Angliei, acolo unde măsurile dure de austeritate luate de conservatori au blocat dezvoltarea societăţii şi a economiei, făcându-i pe cei săraci şi mai săraci.

Repartizarea fotoliilor parlamentare în urma scrutinului desfăşurat ieri în Marea Britanie

Partidul lui Corbyn dă vina pe eşecul electoral, pe oboseala şi saturaţia generate de Brexit. Este o scuză prea ieftină, mai ales că ambiguitatea liderului lor pe tema Brexit nu a fost de mare ajutor. Este nevoie de o analiză internă amplă atunci când un manifest electoral care ar fi putut resuscita o economie şi o societate lovite de ani întregi de management defectuos al conservatorilor nu reuşeşte să capteze deloc atenţia electoratului. Partidul pare să se îndrepte spre aceeaşi prăpastie a uitării în care par să fi căzut şi social-democraţii din Germania.

Aceste alegeri au fost mai mult un fel de concurs de nepopularitate. Johnson a reuşit să câştige din postura de lider ceva mai puţin urât de populaţie. Se aşteaptă cineva care are încă raţiune ca el să-şi respecte promisiunile? Greu de crezut, doar că alegătorii au fost mai preocupaţi promisiunile neverosimile ale lui Corbyn.

Gata cu unitatea Regatului?

Cel mai dureros este însă că acest rezultat va provoca pagube ireparabile unei ţări şi aşa adânc divizate şi polarizate.

Regatul (Ne)Unit? Scoţia pare să fi ascultat mesajul liderului Partidului Naţional Scoţian (SNP) de a recâştiga controlul. SNP este aşteptat să câştige 55 din cele 59 de mandate ale Scoţiei. Se vor face cu siguranţă mari presiuni pentru un al doilea referendum de independenţă în Scoţia.

Guvernul conservator se va opune desigur unei astfel de mişcări. Pumnalele au fost scoase deja, după ce şefa guvernului scoţian,  Nicola Sturgeon, a afirmat că Johnson nu are mandat să scoată ţara ei din UE. Iar naţionaliştii irlandezi, care au câştigat în premieră mai multe mandate decât unioniştii pro-britanici, vor fi ispitiţi oare să ceară şi ei un vot privind separarea de Marea Britanie?

Rezultatul acestui scrutin defineşte rolul viitor al Marii Britanii în lume. Şi marchează o transformare majoră a politicii britanice, care va marca  ţara mulţi ani de acum înainte.

Rob Mudge - Deutsche Welle