Biserica Ortodoxă din Grecia între Grexit şi mărturisirea creştină
0
„Şi L-au întrebat, zicând: Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu? Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi? Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului. Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu." (Luca XX, 21-25)
În aceste zile extrem de tensionate şi hotărâtoare atât pentru viitorul naţional al Greciei, cât şi pentru construcţia unională europeană, Biserica Ortodoxă din Grecia se află într-o situaţie complicată şi delicată, generată de poziţionarea majorităţii ierarhilor şi a unei părţi din clerul ortodox grec alături de tabăra celor care au votat cu „DA" la referendumul cu privire la acceptarea condiţiilor de austeritate impuse Greciei de creditorii internaţionali.
Victoria taberei primului ministru Alexis Tsipras la referendum agravează criza relaţiei dintre Biserica Ortodoxă din Grecia şi Statul Grec, condus de un guvern de stânga. Un guvern care, pe de o parte, are în fruntea sa un prim-ministru ateu ce a decis la investire să depună un jurământ civil de loialitate - şi nu unul religios, cu mâna pe Biblie, cum cerea tradiţia, deşi îl invitase personal pe Arhiepiscopul Greciei să participe la festivitate - iar pe de altă parte, s-a arătat foarte interesat să promoveze, cu o grabă suspectă, o serie de iniţiative legislative neagreate de Biserică, între care cea mai importantă fiind uniunea civilă între persoanele de acelaşi sex (căsătoria civilă homosexuală).
Relaţia dintre Biserică şi guvernul socialistului ateu Alexis Tsipras a cunoscut şi un moment de aparentă relaxare, în luna aprilie, când primul ministru a anunţat oficial că a fost început un dialog cu Biserica Ortodoxă pentru utilizarea unor bunuri şi resurse financiare bisericeşti pentru a ajuta la ieşirea Greciei din situaţia financiară dezastruoasă. Tsipras mulţumea atunci "cu toată inima" Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Grecia, ÎPS Ieronim al II-lea Arhiepiscopul Atenei şi a toată Grecia, care declarase că Biserica se va folosi de averea pe care o deţine pentru a ajuta la rambursarea unei părţi din datoria externă a Greciei.
Dorinţa public exprimată de ierarhii ortodocşi greci, de a ajuta la plata datoriei externe, nu reprezintă o excepţie de la vreo regulă a neimplicării şi nici o declaraţie cu iz politic, propagandistic. De mai mulţi ani, încă de la începutul crizei financiare şi economice, Biserica Ortodoxă din Grecia organizează masive operaţiuni filantropice, precum distribuirea periodică de produse alimentare în comunităţile sărace din ţară, servicii medicale, de hrănire şi de găzduire în azile bisericeşti atât pentru cetăţenii greci săraci, cât şi pentru imigranţii fără adăpost, organizarea de cursuri gratuite de formare profesională pentru şomeri.
Totodată, ierarhii Bisericii Ortodoxe din Grecia au reacţionat cu severitate împotriva politicilor fiscale aplicate de Uniunea Europeană asupra Greciei, încă din 2011, când au adresat Preşedintelui Comisiei Europene, José Barroso, o scrisoare deschisă de protest, în care oficialii europeni erau avertizaţi că "ar fi scandalos dacă liderii europeni nu vor lua în seamă strigătele de ajutor şi protest ale cetăţenilor greci şi îi vor trata pe aceşti cetăţeni europeni ca şi când ar fi nişte consumabile (sortite a fi folosite şi apoi aruncate şi distruse)."
Deşi această impresionantă contribuţie la alinarea suferinţei poporului grec este în general recunoscută, ea nu a ajutat la îmbunătăţirea relaţiilor cu puterea politică de stânga de la Atena. Recent, în Parlamentul Grec, SYRIZA nu a ezitat să atace în forţă inclusiv prezenţa în spaţiul public a tradiţiilor creştine ale Bisericii Ortodoxe, prin vocea parlamentarului Nikos Filis, care a criticat vehement ceremonia oficială, cu onoruri de stat, organizată pentru întâmpinarea şi aşezarea spre închinare a sfintelor moaşte ale Sfintei Barbara la Spitalul de Oncologie „Sfântul Sava”, din Atena, în prezenţa Ministrului Sănătăţii, Panagiotis Kouroublis. O reacţie oarecum ipocrită, pentru că, în vreme ce atacă prezenţa oficialilor guvernamentali la o ceremonie religioasă creştină, Filis promovează în Parlamentul Grec principiul libertăţii religioase, solicitând cu insistenţă aprobarea construirii unei moschei musulmane în Atena.
Replica Bisericii Ortodoxe din Grecia nu a întârziat şi a fost exprimată, clar şi concis, de ÎPS Ieronim al II-lea Arhiepiscopul Atenei şi a toată Grecia: „Cei care gândesc aşa, vor regreta!”
Biserica Ortodoxă din Grecia nu a ezitat să reacţioneze şi faţă de acţiunile necreştine ale dreptei neo-liberale, al cărei vârf de lance este primarul oraşului Thessalonik, Yiannis Boutaris, căruia comunitatea monahală a Sfântului Munte Athos i-a refuzat recent accesul în spaţiul mânăstiresc, datorită faptului că Boutaris şi-a exprimat public susţinerea şi a implicat resursele primăriei pentru organizarea unor festivităţi LGBT, sub genericul „Gay Pride”, în Thessalonik.
Această tensionată relaţie dintre Biserica Ortodoxă şi clasa politică din Grecia cunoaşte o nouă şi surprinzătoare repoziţionare cu ocazia referendumului de duminică. În ciuda aşteptărilor fundamentaliştilor ortodocşi, ierarhii ortodocşi din Grecia au decis să susţină tabăra pro-europeană.
În preajma referendumului, la biserica Sf. Paul din Thessalonik, ÎPS Mitropolitul Antim, unul dintre liderii marcanţi ai Bisericii Ortodoxe din Grecia, a provocat tulburare în rândul credincioşilor, cu afirmaţiile sale despre votul la referendum, exprimate în cadrul predicii: „Votaţi cum vreţi, este dreptul vostru absolut, dar de data aceasta eu am dreptul de a face o mărturisire: eu voi vota pentru Europa!”, afirmaţie care a provocat în rândul credincioşilor aflaţi în biserică un amestec de apaluze şi de proteste.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Grecia, ÎPS Ieronim al II-lea Arhiepiscopul Atenei şi a toată Grecia a făcut, la rândul său, declaraţii în favoarea unui vot „DA”, la referendum, avertizând că „avem datoria de a promite şi dărui copiilor noştri o Grecie în creştere şi progres, o Grecie întemeiată pe încrederea în sine şi pe siguranţă, carne din carnea miezului familiei europene comune. Vremurile pe care le trăim sunt poate cele mai importante pentru naţiunea noastră, după cel De-al Doilea Război Mondial. E un moment unic de responsabilitate pentru toată lumea. Pentru fiecare instituţie din ţară, pentru partidele politice, pentru Biserică, pentru fiecare grec. Suntem cu toţii uniţi de dragostea pentru ţara noastră. Nimic nu ne desparte. De aceea, nu trebuie să permitem ca otrava divizării să contamineze sufletele noastre. Ar fi o crimă împotriva generaţiilor viitoare!”
Mesajul ierarhilor ortodocşi din Grecia poate fi sintetizat în dorinţa acestora de a alege răul cel mai mic şi de a evita astfel o eventuală catastrofă umanitară, provocată de izolarea internaţională şi colapsul economic şi financiar al Greciei. Deşi nu îi este specific să susţină acţiuni politice pro-U.E., Biserica Ortodoxă din Grecia s-a văzut pusă în situaţia de a promova un vot pro-european, singura opţiune care, în viziunea ierarhilor ortodocşi greci, poate ajuta la evitarea unui dezastru naţional total şi ireversibil.
Totuşi, în ierarhia Bisericii Ortodoxe din Grecia nu există o unitate „de monolit”. Sunt cunoscute numeroase cazuri de preoţi şi călugări ortodocşi implicaţi puternic în mişcarea anti-austeritate şi anti-europeană din Grecia. Troica şi U.E. sunt considerate de mulţi dintre preoţii şi credincioşii ortodocşi din Grecia ca fiind expresii demonice, semne ale Apocalipsei şi pericole pentru independenţa şi identitatea spirituală, politică şi economică a naţiunii. Dovadă şi faptul că la demonstraţia de susţinere a politicii de rezistenţă a guvernului Tsipras, care a adunat mii de oameni în Piaţa Syntagma a Parlamentului elen din Atena, numeroşi preoţi ortodocşi au protestat, alături de credincioşii lor, împotriva măsurilor de austeritate impuse Greciei de creditorii internaţionali.
Victoria taberei anti-austeritate şi anti-europene la referendum, deschide noi primejdii, dar şi oportunităţi, pentru Biserica Ortodoxă din Grecia.
Ierarhii ortodocşi vor fi obligaţi să-şi armonizeze poziţiile oficiale cu noul context. Va fi o probă de foc pentru vestita diplomaţie a clerului grec, dar şi pentru consecvenţa discursului public al ierarhilor ortodocşi greci. Votul „DA”, susţinut şi de ierarhii ortodocşi, este perceput de o bună parte a populaţiei Greciei ca fiind o capitulare în faţa şantajului Troicii, o renunţare la demnitatea şi independenţa naţională. În situaţia în care marea majoritate a grecilor este de religie creştină ortodoxă, Biserica Ortodoxă din Grecia va fi obligată să găsească modalităţi noi şi resurse suficiente pentru a-şi vindeca relaţia cu credincioşii care au votat „NU” la referendum, susţinând astfel politica guvernului de stânga al lui Tsipras.
Totodată, relaţiile oficiale dintre Biserică şi guvern nu vor fi mai bune, dimpotrivă, există riscul să se deterioreze accelerat, chiar şi în condiţiile susţinerii achitării unei părţi din datoria externă prin folosirea resurselor oferite de Biserică. Tsipras nu va uita prea curând fronda ierarhilor ortodocşi, iar faptul că naţiunea i-a confirmat prin referendum politica anti-austeritate şi de forţă în negocierile cu Troica, îi conferă lui Tsipras un plus de energie şi de capital politic, pe care probabil că nu va ezita să le folosească pentru a stăvili orice implicare a Bisericii în politicile publice implementate de guvernul său, eventual pentru a îndepărta Biserica din agora.
În acelaşi timp, Biserica Ortoxoxă din Grecia trebuie să-şi asume un dialog intern, duhovnicesc şi real, dincolo de formele cunoscute ale comunicării administrativ-bisericeşti, cu comunitatea tot mai numeroasă a preoţilor, călugărilor şi credincioşilor care manifestă o atitudine anti-U.E. dură şi ireconciliabilă. Deşi intervenţia ierarhilor ortodocşi greci în problema referendumului, prin susţinerea taberei „DA” pro-europene, nu reprezintă în mod obligatoriu şi expresia unei atitudini pro-U.E. a Bisericii Ortodoxe din Grecia, totuşi ea a deschis o rană adâncă în sufletele acelor creştini ortodocşi greci care refuză să accepte măsurile de austeritate impuse de creditorii internaţionali. Această rană se cere a fi grabnic vindecată.
Probabil că lecţia cea mai importantă pe care creştinii trebuie să o înveţe din această tragedie greacă, în care Biserica Ortodoxă s-a implicat puternic, însă nu şi decisiv, este aceea că activitatea de filantropie – ajutorarea poporului credincios în situaţii de criză politică, foamete, boală şi sărăcie – precum şi activitatea de propovăduire a învăţăturii creştine, deşi necesare, nu sunt suficiente în acele momente istorice care reclamă o atitudine verticală, tranşantă, demnă şi bine argumentată.
Biserica Ortodoxă din Grecia - ca de altfel şi multe dintre Bisericile Ortodoxe surori din spaţiul balcanic şi est-european - este lipsită de o definire clară, deopotrivă teologică şi social-comunitară, a fundamentelor concepţiei şi acţiunilor sale în relaţia cu statul şi societatea, aceste două componente esenţiale ale existenţei fiinţei umane contemporane.
În epoca Internetului şi a zborului cosmic, enunţarea unor hotărâri fără drept de apel de la înălţimea slujirii de arhiereu al Bisericii, deşi necesară, se dovedeşte iarăşi a nu fi şi suficientă. Omul contemporan doreşte dialogul şi în cadrul dialogului, caută să afle argumente solide pentru o eventuală susţinere a ideilor emise de partenerul de dialog. Vremurile în care oamenii acceptau, fără să discute, deciziile ierarhilor Bisericii, au apus. Intervenţia ierarhilor Bisericii Ortodoxe din Grecia în favoarea unui vot „DA” la referendum, deşi motivată umanitar, nu a generat aşteptata efuziune şi susţinere pentru votul pro-european, dimpotrivă, probabil că a ajutat tabăra anti-austeritate.
Deşi puternic implicată în acţiunile filantropice de contracarare a efectelor negative provocate de criză, Biserica Ortodoxă din Grecia a întârziat în demersul de a-şi formula o poziţie oficială, teologică şi social-comunitară, despre cauzele crizei, despre relaţia cu creditorii internaţionali şi nu în ultimul rând, despre soluţiile pe care guvernanţii le-au propus pentru ieşirea din criză. Această neutralitate civică nu a ajutat naţiunea greacă, iar ieşirea din neutralitate, prin susţinerea votului „DA”, pro-european, departe de a contribui la detensionarea situaţiei, s-a constituit într-un factor major de tensiune.
În aceste vremuri întunecate, mărturisim că toţi creştinii, din Grecia, dar şi din întreaga lume, sunt chemaţi să-şi afle lumină şi călăuzire, spre vindecarea şi mântuirea sufletului, în poruncile evanghelice ale lui Hristos consemnate în Epistolele Sfântului Pavel, Apostolul Neamurilor:
„O, corintenilor, gura noastră s-a deschis către voi, inima noastră s-a lărgit. În inima noastră nu sunteţi la strâmtorare; dar strâmtorare este pentru noi, în inimile voastre. Plătiţi-mi şi voi aceeaşi plată, vă vorbesc ca unor copii ai mei - lărgiţi şi voi inimile voastre! Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Sau ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: "Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu". De aceea: "Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi. Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice", zice Domnul Atotţiitorul.” (Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel VI, 11-18)
Se încarcă comentariile...
