Este pusă în pericol desfăşurarea celui mai mare eveniment: reunirea, pe 18-27 iunie, în Creta - în formula Sfântului şi Marelui Sinod pan-ortodox - a capilor bisericilor, chiar dacă, de 50 de ani, se tot negociază textele ce urmau să fie supuse dezbaterii şi aprobării. Un eveniment cu semnificaţii extrem de importante, încărcat de o simbolică uriaşă, fie şi numai că cei mai înalţi prelaţi ai creştinătăţii ortodoxe nu se mai reuniseră în această formulă de 1000 de ani! În plus, absolut evident, era ocazia de a se transmite un mesaj care trebuia să depăşească cu mult dimensiunea strictă a spiritualităţii, fiind aşteptată o atitudine, un semnal, o luare de poziţie faţă de marile probleme ale societăţii contemporane, o analiză profundă a rolului şi locului Bisricilor în evoluţiile sociale, în acord cu valorile şi mutaţiile lumii în ultimul mileniu....

Dar, spre stupefacţia tuturor, în ultimele zile au început să curgă mesaje care anunţă că, cel puţin până în acest moment, trei dintre marile biserici autocefale ale creştinătăţii ortodoxe, cea bulgară, cea sârbă şi cea a Antiohiei, nu vor participa la eveniment, ceea ce anulează, de facto, toate speranţele legate de Sinodul pan-ortodox, transformându-l într-o întâlnire la cel mai înalt nivel, dar, evident, fără a se lua decizii valabile pentru ansamblul lumii ortodoxe.

Pentru a-şi motiva decizia, Patriarhul bulgar invocă, printre altele, modificările ce ar fi trebuit aduse documentului central, "Relaţiile între Biserica ortodoxă şi restul lumii creştine", text care, în opinia sa, "conţine multe lucruri absolut inexacte şi ne-ortodoxe". Chiar dacă toate comisiile care au negociat documentul au căzut de acord asupra formei finale, "aceste comisii nu sunt Sinodul" aşa că la ce bun acest text care, conform regulamentului, nu poate fi modificat, ci doar votat? "Nu ne putem duce la un Sinod în momentul în care deciziile sale au fost deja luate, a conchis Patriarhul bulgar.

BOR, motiv de scandal în lumea ortodoxă  

Mi se pare grav şi trist faptul că acţiunile BOR sunt invocate printre motivele enumerate de Irineu, Patriarhul Serbiei în scrisoarea pe care o adresează, pe 6 iunie, Patriarhului Ecumenic Bartolomeu  în care, în susţinerea propunerii sale de a se amâna lucrările Sinodului "pentru o dată ulterioară",  invocă:

"...agravarea relaţiilor dintre noi şi Patriarhatul României, dificultăţi care cu greu pot fi acum surmontate, datorate intruziunii anti-canonice a acestui Patriarhat în Serbia orientală şi al creării de către acesta a unei episcopii paralele, ceea ce va duce la ruptura comuniunii liturgice şi canonice a celor două Biserici surori şi vecine, asta în măsura în care nu se va pune capăt acestui tip de comportament... "

Pentru a adăuga un plus de probleme, avem şi o Declaraţie a Patriarhatului Moscovei  în care se spune că Sfântul şi Marele Sinod din Creta nu va dezbate nicidecum chestiuni care ţin de dogma creştină şi, în acest sens, contrar unor opinii deja exprimate, nu poate fi vorba despre "cel de-al optulea Sinod ecumenic" căci acesta "conform unor autori religioşi din vechime, dintre care unii sunt veneraţi acum ca sfinţi, cel de-al optulea Sinod ecumenic a fost cel care a avut loc la Constantinopole între 879-890....iar Sindoul de acum nu are ca scop introducerea unei inovaţii oarecare în viaţa liturgică a Bisericii, în structura sa canonică". Drept care, se adaugă în Declaraţie, credincioaşii să nu se teamă că se vor putea adopta modificări esenţiale precum unirea cu Biserica Catolică, reunirea cu alte confesiuni ortodoxe, scurtarea sau desfiinţarea unor perioade de post, abolirea monahismului, introducerea unui nou calendar în toate bisericile locale, etc. Cu precizarea esenţială că "sunt nefondate toate temerile că aşa-zisul obiect principal al documentului "Relaţiile între Biserica ortodoxă şi ansamblul lumii creştine" ar fi de a declara ecumenismul drept un fel de învăţământ obligatoriu pentru toţi creştinii ortodocşi". Cerând în acelaşi timp Patriarhului Bartolomeu organizarea unei "reuniuni de urgenţă extraordinare presinodiale panortodoxe". Reuniune care a avut loc pe 9 iunie şi la care trebuia să se redacteze Mesajul Sfântului şi Marelui Sinod, dar la care nu participă reprezentantul Moscovei, invocând problemele deja foarte serioase create prin anunţurile de neparticipare care sosiseră între timp. Să vedem ce se va decide acum luni 13 iunie când Sfântul Sinod al Bisericii Ordodoxe Ruse a fost convocat în sesiune extraordinară "pentru a discuta asupra situaţiei de urgenţă în ce priveşte Sinodul panortodox".

Moscova este acum în poziţia de a decide soarta jocului căci, evident, un refuz de participare însoţit de o cerere imperativă de amânare a lucrărilor ar însemna anularea oricărei şanse de desfăşurare oarecum normală a lucrărilor Sinodului şi ar reduce la neant toate aşteptările legate de acest eveniment. Anunţând, eventual, şi o mişcare ulterioară spectaculoasă de putere, adică încercarea de preluare a controlului asupra unei mari părţi a creştinătăţii ortodoxe (300 de milioane de credincioşi) şi începerea construcţiei pentru împlinirea visului de a avea la Moscova "cea de-a Treia Romă", revenind în unele discuţii ideea de a muta în Rusia Patrarhatul Ecumenic aflat acum la Constantinopole.

Nu este imposibil, dar asta este o cu totul altă discuţie. Cum altceva este şi dimensiunea strict religioasă a tematicilor care ar urma să fie discutate la Sinodul din Creta (asta în cazul în care va mai avea loc).

Foarte importantă, în contextul politic actual al Europei, mi se pare a fi mesajul de dezbinare gravă devenit atât de vizibil şi pus în asemenea termeni ultimativi de capii unor Biserici care, în teorie, ar fi trebuit să vorbească despre nevoia de unitate a întregului spaţiu creştin din Europa.

Nu este deloc o pledoarie pentru ecumenism, ci despre supravieţuire pur şi simplu, Supravieţuirea lumii în care mai trăim, încă definită drept o civilizaţie cu rădăcini ideo-creştine. Ameninţată acum în fundamentele sale de o prezenţă musulmană din ce în ce mai activă şi extrem de amplu susţinută demografic şi beneficiind de stipendii enorme din zona Turciei sau Statelor din Golf pentru construirea a cât mai multe moschei şi Centre Culturale...

Şi ai noştri ce fac? Păi, uite, înaintea Sfântului şi Marelui Sinod panortodox, încă se mai băteau în discuţii nesfârşite asupra modului în care mai-marii Bisericilor aveau să fie aşezaţi la mesele în sala principală de conferinţe: cum e potrivit, două şiruri paralele de mese şi în cap una la care să stea Patriarhul Ecumenic, în calitatea sa de "primus inter pares" sau, dimpotrivă, o singură masă semicirculară pentru a marca egalitatea între Bisericile autocefale?

Bătălia reală este alta, cu totul şi cu totul alta, iar creştinii ortodocşi ar fi trebuit să primească -alături de textele atât de complicate şi aproape inaccesibile înţelegerii omului de rând ce urmează să facă obiectul discuţiilor - un mesaj extrem de clar asupra unei Biserici ortodoxe militante în secolul XXI care îşi ia în serios responsabilitatea sa de coagulare a energiilor şi puterilor spirituale în jurul identităţii creştine a acestei Europe care mai este încă a noastre.

Dacă, în loc de asta, după 1000 de ani de aşteptare, discuţii interminabile, negocieri şi reuniuni preliminare, totul se anunţă a fi un eşec, atunci bătălia cruntă din ortodoxie poate să producă efecte grave şi perene dincolo de viaţa Bisericilor, afectând colona vertebrală a credinţei şi identiăţii popoarelor din această parte a lumii. Să ne rugăm să nu se întâmple aşa şi, dimpotrivă, să vedem semnele unei renaşteri în unitate şi ieşire la luptă pentru valorile care au acum nevoie de afirmare imediată.