Bani contra refugiaţi: noua filosofie europeană?

Ce se întâmplă atunci când, în spatele cortinei, se lansează un proces de reflecţie pentru încercarea de rezolvare a unei probleme extrem de dificile şi obţinere a unui consens asupra unei viitoare măsuri care să apară pe lista de priorităţi a instituţiilor europene şi pe agenda decizională a şefilor de stat şi de guvern?

Apare, discret, un document denumit ”non paper” cum este cel lansat, de curând, de preşedinţia slovacă a Consiliului, punct de vedere în linia mai vechilor poziţii exprimate de Grupul de la Vişegrad şi, acum, propuse pentru definirea unei poziţii comune europene în demersul remodelării Reglementărilor Dublin şi a sistemului de azil şi al unei politici pe termen lung privind migraţia.

Demers important în sine deoarece, nici în acest moment, multe dintre Statele Membre nu au acţionat pentru respectarea propriilor lor angajamente, asumate sub semnătura liderilor lor politici, pentru a pune în practică sistemul obligatoriu de relocare a migranţilor. Idee dovedită proastă şi inaplicabilă din primele momente dar, tehnic, încă obligatorie...cel puţin pe hârtiile unde figurează propunerile Comisiei Europene, susţinute cu majoritate consistentă de Parlamentul European şi, repet, pentru care s-au angajat la timpul respectiv şefii de stat şi de guvern întruniţi în reuniunile de urgenţă ale Consiliului European.

Numai că, întorşi la casele lor, li s-a mai temperat sau anulat entuziasmul solidarităţii şi au trebuit să ia în seamă reacţia negativă sau chiar ostilă a populaţiei, mai ales în ţările din centrul şi estul Europei. În mai multe dintre aceste ţări, subiectul a devenit într-atât de important încât, mai ales în Statele din Vşegrad, a generat aprinse şi extrem de pasionate dezbateri naţionale, inclusiv un referendum eşuat în Ungaria.

Dacă asta este situaţia de acum, e foarte uşor de bănuit care va fi evoluţia dezbaterilor respective în momentul în care, extrem de probabil, Acordul UE-Turcia ar putea fi anulat şi, în consecinţă, să vedem cum Erdogan decide ridicarea barierelor puse actualmente în faţa fluxului de migraţie pe Ruta Balcanică. Vorbim despre 3 milioane de refugiaţi care se află în taberele din Turcia şi a cel puţin încă un milion şi jumătate de persoane care se află în aşteptare, fugind de oroarea conflictului în plină evoluţie ascendentă din Siria.

Demersul pe care-l propune acest non-paper distribuit cancelariilor europene de către preşedinţia slovacă se bazează pe edificarea unui sistem pe trei paliere.

Primul se referă la ”sistemul actual pentru circumstanţe normale”: ”atunci când numărul de sisir este moderat, trebuie săp lucrăm pe baza sistemului actual. Trebuie să fie reţinut în continuare principalul criteriu de alocare a responsabilităţii, legând reponsabiulitatea în domeniul azilului şi respectul de către Statele membre a obligaţiilor lor de a porteja frontierele externe”.

Lucrurile însă sunt departe, foarte departe de a evolua, acum şi în perspectivă, în zona ”circumstanţelor normale”. Drept care, mare atenţie la propunerile care urmează , cele privind ”un mecansim special desenat pentru contribuţii de solidaritate în circumstanţe deterirate”.

”În cazul în care sistemele de azil ale Statelor Membre sunt puse sub presiune din cauza sosirii unui mare număr de migranţi, sistemul trebuie să fie completat de o componentă de solidaritate. Toate Statele Membre , într-o formă sau alta, ar trebui să ia parte la acest efort colectiv. În acest scop, ar trebui creat un sistem structurat, cu ţinte predictibile, oneste şi obiective...Cel mai adesea, pentru a scădea din presiunea pe cele mai afectate State Mdembre, va fi nevoie de transferul unui număr foarte bine definit de aplicanţi de azil către alte State Membre. Dar componenta de solidaritate ar ăptea să cuprindă şi alte formule, de la o contribuţie financiară specifică ka contribuţii mai mari relevante în domeniile migraţiei, luând în calcul perspectiva şi capacitatea fiecărui Stat Membru, precum:

• contribuţii financiare cptre Statele Membre aflate sub presiune şi/sau către ţările de origine/tranzit ale migranţilor în scopul de a uşura presiunea migratorie şi pentru a sprijini funcţionarea sistemului de azil...
• contribuţii mai mari la EASO (European Asylum Support Office) şi EBCG (European Border and Coast Guard) pentru a sprijini Statele Membre beneficiare în procesarea cererilor de azil, protecţia frontierelor externe, organizarea de operaţiuni comune de retiurnare a migranţilor
• punerea în comun a facilităţilor pentru recepţia migranţilor (mai ales în cazul unor State Membre vecine) pe perioada în care sunt analizate cererile de azil pentru toate/unele grupuri (în special pentru solicitanţii de azil cu probleme deosbite, spre exemplu copiii neînsoţiţi), procesarea în comun a cererilor, etc.

În fine, există şi menţiune pentru ceea ce ar putea fi ”un mecanism pentru circumstanţe grave”, mecanism pus sub autoritatea directă a Consiliului (niciun fel de menţiune despre un eventual rol al Comisiei Europene) şi care ar presupune măsuri excepţionale de sprijin, dar de data asta doar pe bază voluntară.

Toate astea înseamnă, practic, un debut al încercării de a pune cumva la plată acele State Membre care nu au preluat numărul necesar de refugiaţi dar şi de a găsi fonduri suplimentare pentru funcţionarea multiplelor agenţii şi fonduri europene din domeniul politicii de azil, refugiaţilor şi protecţiei frontierelor, pentru organizarea foarte costisitoarelor misiuni comune de patrulare, ale funcţionării misiunii din Mediterana sar şi a centrelor de primire a refugiaţilor.

Foarte interesant de văzut care va fi, în acest sens, poziţia României, care ne vor fi posibilele angajamente în domeniu şi, în consecinţă, care ne vor fi obligaţiile pentru viitorul imediat şi, la fel de important, care vor fi condiţiile pe care le vom negocia, sper foarte dur, ca ţară care apără o graniţă strategică a UE...

Sursele mele din Bruxelles îmi confirmă că discuţia şi negocierile aferente sunt în plină defăşurare pentru ca, într- formă sau alta, documentul acesta să ajungă ca propunere fermă pe masa decidenţilor politici pentru Consiliul European de la mijlocul lunii viitoare.

Să vede. Între timp, puteţi consulta acest ”non Paper” în varianta sa originală.