De atunci, conceptul a fost dezvoltat de mai multe şcoli filozofice, sociologice şi a fost aplicat de politologi şi analişti la nivelul tuturor societăţilor cu regimuri totalitare.

Foarte de curând, în lumina atacurilor teroriste care se succed cu o frecvenţă neliniştitoare în Europa dar şi cu valul de violenţă care se petrece în SUA, a apărut o nouă dezvoltare a conceptului „banalizării răului”. Este vorba despre o vizibilă şi din ce în ce mai răspândită reacţie la nivelul populaţiei, politicienilor şi în mass media de banalizare a terorismului.

După primele evenimente care au produs reacţii dure, un interes enorm şi au constituit o formă de presiune extremă asupra clasei politice, brusc, chiar dacă actele teroriste continuă şi au acum o frecvenţă săptămânală într-una sau alta dintre ţările occidentale aniunţate deja de cei de la ISIS ca ţinte potenţiale, reacţiile par să scadă în intensitate.

Populaţia începe să se obişnuiască cu terorismul, cu actele de violenţă, le acceptă ca fapt ineluctabil, parte a straniei „normalităţi” instalate în această vară 2016.

De ce? În primul rând ca o firească reacţie de auto-apărare „nu m-a lovit pe mine, am avut noroc, nimeni nu ştie ce va fi mâine dar să nu panicăm, aşa e viaţa acum, asta e, tot n-avem ce face”.

Dar, dacă asta e o reacţie umană normală, nu mai este deloc firesc să vezi cum, de câteva săptămâni, actele teroriste sunt prezentate din ce în ce mai des în zona faptelor diverse, urmare posibilă a îndemnurilor mai mult sau mai puţin discrete ale autorităţilor. Sigur că şi aici există o raţiune, căci continuarea prezentării prioritare a fenomenului terorist dintr-o ţară sau alta ar contribui la continuarea efectelor dezastruoase pe care evenimentele iniţiale le-au avut asupra comerţului şi turismului, mai ales acum, în plin sezon....Desigur, s-a luat în considerare şi faptul că nu ar mai trebui adăugate elemente suplimentare de tensiuni intercomunitare. Mai mult, a apărut şi mesajul că nu mai trebuie publicate nici măcar numele şi fotografiile teroriştilor căci, recunoscuţi, ar fi provocat stigmatizarea familiilor lor, altfel complet neştiutoare şi nevinovate şi, din nou, ar fi adus noi elemente de blam suplimentar la adresa unei comunităţi locale.

Ieri după-amiază, un bărbat strigând „Allah Akhbar” a agresat cu maceta şi a rănit grav două poliţiste aflate la punctul de control în faţa sediului forţelor de ordine din Charleroi. Ştire rapid dizolvată pe fluxurile de informaţii, eveniment tratat de oficialităţi ca „posibilă pistă teroristă”.

Dar percepţia generală - şi asta este tragic – a fost că este vorba despre un fapt care face parte din cotidianul violenţei endemice,

Asta înseamnă „banalizarea răului”, „banalizarea terorismului în Europa lui 2016”.

Şi este cel mai mare câştig imaginabil în proiecţiile planificatorilor strategici ai terorismului global: o societate în care teroarea face parte din cotidian, este „o posibilitate” , o „evoluţie critică”, dar este deja inserată în viaţa socială. Nu mai este demult o excepţie, cum era odată în ”Europa statelor bunăstării”..

Să nu aveţi nici un fel de îndoială: nu este vorba despre o succesiune de acte tragice dar întâmplătoare. Nu este vorba despre riscuri aleatorii. Este vorba despre un plan executat acum de o multitudine de „lupi solitari”, doar prima linie a unei acţiuni de mare amploare, pregătită cu precizie militară şi care are ca ţintă finală implozia societăţilor Europei creştine.

La asta trebuie să reacţioneze liderii politici, iar banalizarea terorismului şi acceptarea lui ca un dat istoric ineluctabil este cea mai cumplită dintre capcanele în care pot să cadă. Capcana este deschisă. Mare atenţie la momentul în care se va închide. Şi când ceilalţi ar putea învinge din cauza indiferenţei generale. A politicienilor dar, cel mai important, a noastră, a tuturor.


P.S. Atacul din Belgia asupra poliţistelor de la Charleroi este opera unui terorist, un bărbat de 33 de ani, cu iniţialele K.B., de naţionalitate algeriană, care locuia în Belgia din 2012, cunoscut de serviciile de poliţie pentru infracţiuni de drept comun, dar care nu fuseseră comise pe teritoriul belgian. ISIS, prin agenţia sa de presă Amaq, a revendicat atentatul prin acest comunicat (foto), afirmă că atacul a fost opera „Unuia dintre soldaţii Statului Islamic care a răspuns chemărilor de a fi luaţi ca ţintă cetăţenii statelor care iau parte la Coaliţia cruciată”.