Desigur, este explicabil de ce, şi acum, Guvernul României este indiferent la această discuţie care, altfel, aprinde capitalele: la ritmul nostru tradiţional de absorbţie, problema fondurilor europene este una minoră şi neînscrisă decât formal la nivel de priorităţi naţionale. Pe ceilalţi, însă, perspectiva unei certe reduceri a cuantumului alocat politicii regionale îi nevrozează la maximum, tocmai pentru că o mare parte a realizărilor lor naţionale se datorează folosirii exemplare a banilor comunitari şi a ştiinţei lor de a exploata orice resursă suplimentară care să mai le aducă în ţară banii oferiţi de Bruxelles.

Dar aceşti bani, sume enorme, adesea derulate timp de decenii, nu vor mai fi acordaţi cu largheţea de până acum. Din motive strict tehnice, adică din cauza găurii importante lăsate de plecarea UK din sistem şi a lipsei de entuziasm a statelor membre de a aproba o eventuală mărire a contribuţiilor lor naţionale la formarea bugetului comunitar. Dar şi din motive politice, adică replică necesară la ridicarea populismului în diverse ţări europene, mişcare susţinută de platformele propuse de partide din ce în ce mai violent eurosceptice sau chiar antieuropene,antisemite, xenofobe şi promovând un discurs al urii şi intoleranţei.

Asemenea partide şi, prin extensie, ţările unde ele apar în prim planul vieţii politice, intrând la guvernare sau chiar preluând-o integral, încep să pună o problemă din ce în ce mai mare, tocmai fiindcă idealurile lor sunt în conflict profund cu cele care stau la baza proiectului comun european. Situaţie care a ajuns să se tensioneze într-atât de tare încât, foarte rapid, vor trebui luate decizii ferme. Cum ar fi, spre exemplu, oficializarea condiţionării alocării fondurilor europene de respectarea de către un stat membru a sistemului valorilor europene, adică tot ceea ce este definit în Tratate drept pachetul de valori fundamentale ale UE. Printre acestea, pe prim plan în acest moment, respectarea statului de drept şi a sistemului de coeziune şi solidaritate.

Atenţie mare la aceste formulări de acum căci, cu siguranţă, ele se vor regăsi în textul Declaraţiei finale a Summitului de la Sibiu de anul viitor, atunci când se va consemna, într-o formulă sau alta, angajamentul tuturor de a-şi asuma regula ce va lega indisolubil banii europeni pentru dezvoltare de performanţele politice ale unui stat membru. Iar tonul folosit de statele mari contribuitoare la bugetul european devine din ce în ce mai dur şi mesajele, odinioară formulate diplomatic, sunt acum în clar şi sunt lipsite de orice ambiguitate.

Şi, pentru lămurirea dvs, vă ofer posibilitatea de a face o comparaţie între ceea ce se spune pentru uz public şi ceea ce se negociază la cel mai înalt nivel în spatele uşilor închise. Comparaţia, veţi vedea foarte uşor, este folositoare pentru a vedea foarte exact în ce stadiu se află procesul atât de dificil al sancţionării Poloniei pentru problemele grave din sistemul justiţiei şi poziţiile publice ale unor lideri europeni referitoare la cazurile cele mai vizibile (Polonia şi Ungaria) şi la care se va putea foarte uşor adăuga şi România dacă estimările din viitorul Raport de ţară MCV vor justifica o propunere radicală din partea Comisiei. Şi suntem extrem de aproape ca aşa ceva să se întâmple.

Aveţi deci, în finalul acestui articol, un document confidenţial, cu circulaţie limitată: Raportul în urma audierilor pe "cazul polonez" ce au avut loc la Consiliu cu participarea reprezentanţilor Comisiei Europene şi ai guvernului polonez. M-aş fi bucurat să vă atrag în mod deosebit atenţia asupra poziţiei delegaţiei noastre, dar decizia Bucureştiului a fost să nu se exprime deloc, atitudine considerată poate mai sănătoasă şi prudentă, pe principiul strămoşesc "ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face". În schimb, este mai mult decât sugestiv montajul argumentelor cu care delegaţiile care au luat cuvântul atacă în cercuri concentrice, dar la fel de interesantă şi bine realizată este şi prezentarea din final a delegaţiei poloneze, un Power Point explicativ şi exhaustiv. Decizia finală va veni rapid, pesemne cu ocazia Consiliului de toamnă sau în timpul preşedinţiei române a Consiliului.

Interesant pentru că, pesemne, asta va fi ultima dată când, cu excepţia unui caz extrem, ne vom confrunta cu situaţia invocării art.7. De acum înainte vor fi sancţiuni financiare punctuale. În acest sens, ministrul de externe francez avertiza că ţara sa "nu mai este pregătită să plătească" pentru ţările care nu respectă valorile fundamentale ale UE: "Nu suntem pregătiţi să plătim pentru această Europă. Trebuie să spunem acest lucru!".

Şi, ca lucrurile să fie extrem de clare, a adăugat un avertisment fără precedent, în linia noii dure pe care a adoptat-o nucleur dur şi care, foarte posibil, va genera structurarea următoare a jocurilor:

Fiecare stat membru este liber să aleagă conducătorii pe care îi doreşte, dar viziunea noastră despre UE ca prim cerc de alianţe şi de valori nu este compatibilă cu guvernele care nu îi respectă principiile fundamentale şi nu se simt în niciun fel legate de solidaritatea comunitară', a subliniat el... Pe fond, ei au o abordare utilitaristă a Uniunii, în care nu ar alege decât ceea ce îi interesează, în primul rând redistribuţia banilor.

Asta e şi sigur că nu place la toată lumea. Pe altă parte, după experimentul BREXIT, e din ce în ce mai clar că una se poate vorbi pentru uz intern şi altul este demersul care poate fi susţinut în extern, limitele extrem nefiind nici posibile şi nici acceptabile.

Care este poziţia României? Nu ştiu, că nu l-am auzit vreodată vorbind pe ministrul nistru al afacerilor europene. Şi totuşi ar fi fost util să zică ceva, fie şi numai deoarece interlocutorul oficial al Comisiei Europene este Guvernul României reprezentat de ministerul condus de domnia sa. Dar astea sunt, pe fond, prostii neinteresante şi atât de departe de priorităţile de pe agenda politică internă a României. Şi cu astea cred că rămâne, din ce în ce mai departe de ce joacă ceilalţi, deci neinteresanţi pentru marea partidă în care se mută acum piese decisive.

Sigur că vom fi invitaţi la următorul "bal al sancţiunilor". Oare în ce calitate?