„Balcanizarea“ Europei. Cum riscă Catalonia să fragmenteze continentul

În cazul în care Catalonia va deveni independentă, Europa riscă să deschidă Cutia Pandorei. Naţionaliştii din Scoţia, Flandra, Padania, Madeira, Bavaria (luând în calcul numai Europa Occidentală) şi din alte locuri ale Uniunii Europene vor cere cu insistenţă secesiunea imediată de statele din care fac parte.

Practic, Europa s-ar putea diviza într-un mozaic de micro-state veşnic problematice. Într-un moment de criză profundă şi pe fondul  intensificării naţionalismului populist, graba acestor regiuni de a se rupe de statul lor ar putea crea premisele unor conflicte foarte periculoase.

„Un aspect care atrage atenţia, al acestei inflamări emotive, este rescrierea istoriei, sau chiar inventarea ei. Când nu sunt suficiente realităţile tangibile, precum existenţa unei limbi proprii utilizate împreună cu spaniola şi o serie de tradiţii şi solidarităţi interne care îndeplinesc criteriile aşa numitei naţiuni culturale, se dă o mână de ajutor cu un trecut imaginar în care Catalonia a fost independentă şi apoi supusă de „imperialismul” spaniol. Căderea Barcelonei după asediul trupelor burbone, pe 11 septembrie 1714, punct final al războiului european pentru succesiunea la tronul spaniol, nu se mai comemorează doar ca Diada (Ziua Naţională a Cataloniei): de acum se utilizează data, şi iminenţa celui de-al treilea centenar al său, precum stimul pentru o nouă înfruntare.“, argumentează publicaţia spaniolă El Mundo.

Neliniştea provocată de criză şi lipsa de alternative politice şi economice au făcut ca un sector al societăţii catalane să perceapă ca rezonabilă o opţiune cu atâtea riscuri (şi atât de imposibilă instituţional) precum independenţa.

În momentul în care politica, înţeleasă precum alegerea între modele diferite, s-a evaporat şi se confundă cu corupţia celor care conduc şi sărăcirea celorlalţi, independenţa se transformă în singurul proiect politic viguros sau, cel puţin, în cel mai sonor strigăt de protest.

Naţionalismul egoist

Catalonia primeşte miliarde de euro din fondurile structurale ale Uniunii Europene, iar guvernul regional are o datorie publică de 42 miliarde de euro, creând astfel probabilitatea ca o eventuală Cataloniei independentă să fie forţată să apeleze la mecanismul UE de bail-out.

În aceste timpuri tulburi de criză, Europa are nevoie de solidaritate, nu de naţionalism egoist în domeniul economic. Dacă Catalonia refuză să susţină regiunile mai puţin prospere din Spania (este discursul cel mai răspândit între catalani), de ce ar trebui ca restul Europei să ajute o Catalonie independentă să îşi salveze băncile sau facturile pentru pensii şi ajutoare sociale? Este acum momentul potrivit să fie adăugate costuri pentru forţe armate, servicii diplomatice sau alte lucruri de acest gen, necesare unui stat independent?

Şi mai presus de toate aceste lucruri, riscul cel mai mare – vociferat de comunitatea afaceriştilor şi de guvernul de la Madrid- este confruntarea Cataluniei independente cu un haos financiar şi un exod al investitorilor străini, speriaţi de instabilitatea politico-economică al unei „naţiuni“ care va fi nevoită stea la coadă pentru a solicita aderarea la Uniunea Europeană, zona Euro şi Piaţa Unică a UE.

Alături de Germania şi Belgia, Spania este cea mai descentralizată ţară din Uniunea Europeană, având cele mai autonome regiuni, precum Ţara Bascilor, Navarre şi Catalonia.