Balcanii, viitorul loc de joacă al lui Putin sau ultima bătălie morală a Uniunii Europene?

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vladimir Putin cu omologul său sârb Aleksandar Vucici FOTO AFP
Vladimir Putin cu omologul său sârb Aleksandar Vucici FOTO AFP

Moscova vrea să înlocuiască Uniunea Europeană în rolul său de mediator pentru soluţionarea conflictelor regionale din Balcani, în acelaşi fel în care încearcă - şi în mare parte reuşeşte - să înlocuiască rolul de mediator în Orientul Mijlociu al Statelor Unite, scrie New York Times.

Ce rol au „regimurile depresive” în rivalitatea geopolitică 

   

„În Balcani, tranziţia s-a încheiat,” declara Remzi Lani, un analist albanez, pentru New York Times. Însă spre deosebire de cazurile multor ţări post-comuniste, Lani nu s-a referit la o transformare de la dictatură la democraţie. „Am făcut tranziţia de la regimul represiv la cel depresiv.” Vechii comunişti şi naţionaliştii radicali au dispărut, dar locul lor a fost ocupat de stagnarea economică, socială şi politică, spunea acesta citat de „New York Times“.

Cu o zi înainte de vizita sa recentă la Belgrad, preşedintele rus Vladimir Putin şi-a exprimat  nemulţumirea legată de schimbarea numelui Macedoniei şi a acuzat „Statele Unite şi anumite ţări occidentale” de faptul că „destabilizează” regiunea; între timp, ministrul rus de Externe a denunţat „dorinţa Statelor Unite de a conduce toate ţările balcanice către integrarea în NATO cât de curând posibil şi de a îndepărta orice influenţă rusă din regiune.” Rusia vrea să sublinieze că acest lucru nu este ceea ce îşi doresc oamenii din regiune, spune şeful diplomaţiei ruse.

Analizând vizita preşedintelui Putin la Belgrad şi ascultându-i retorica, am putea concluziona că ciocnirea din Balcani dintre Occident şi Rusia se schimbă atât în felul cum se produce, cât şi în intensitate. În ultimul deceniu, Rusia şi-a apărat activ prezenţa economică şi culturală din regiune, însă niciodată nu a contestat supremaţia NATO sau a Uniunii Europene. Acum abordarea s-a schimbat, scrie New York Times.

La prima vedere, ambiţiile Rusiei par nerealiste. Balcanii sunt parte integrantă din Occident: Grecia, Bulgaria, România, Croaţia, Albania, Muntenegru sunt toate state membre NATO şi Macedonia este pe drumul spre integrare. Fiecare ţară din regiune fie este membră a Uniunii Europene, fie aspiră la această calitate. Uniunea Europeană este indubitabil parteneriul comercial principal al regiunii, cel mai mare investitor şi destinaţia preferată a celor care emigrează din statele balcanice. Potrivit gândirii convenţionale, Rusia ar putea provoca mici probleme, dar nimic mai mult.

Gândirea convenţională ar putea fi greşită. Rusia a simţit o vulnerabilitate esenţială în poziţia din Balcani a Occidentului: Deşi în locuri precum Ucraina, Uniunea Europeană este percepută ca simbol al schimbării, în Balcani este văzută ca apărătoare a unei stări de fapt care poate fi gata de întrerupere.

Oamenii sunt nemulţumiţi şi furioşi. Tensiunile etnice sunt în creştere. Aproape în toate ţările din regiune au loc proteste antiguvernamentale la scară largă. Creşterea economică este lentă în cele mai multe locuri, sărăcia este larg răspândită şi depopularea regiunii este dramatică: peste 40 la sută dintre oamenii născuţi în Bosnia-Herţegovina au plecat din ţară; aproximativ 40 la sută dintre cei născuţi în Albania şi în jur de 25 la sută dintre cei născuţi în Macedonia au urmat aceeaşi cale a emigrării.

Deşi sondajele arată că majoritatea oamenilor încă vede aderarea la Uniunea Europeană ca pe cea mai bună cale spre prosperitate, promisiunea integrării europene îşi pierde puterea. Nu numai că viitorul Uniunii Europene arată incert, însă lideri ca preşedintele francez Emmanuel Macron au spus foarte clar că nu vor cheltui capital politic pledând pentru integrarea statelor statelor din Balcanii de Vest, notează NYT.

Rigiditatea ideologică a Europei, parţial responsabilă de paralizia Balcanilor

Totuşi, deşi sentimentele din regiune s-au schimbat, Uniunea Europeană este reţinută în a-şi schimba abordarea. Una din cauze este inerţia birocratică şi o lipsă a interesului politic. Însă vine şi din teama că orice schimbare a politicii din Balcanii va părea o trădare de principii.

Războaiele anilor ’90 din fosta Iugoslavie au jucat un rol esenţial în modelarea identităţii politice a Uniunii Europene de după Războiul Rece. Europenii nu au privit tragedia ce se desfăşura în apropiere ca pe o ciocnire dintre state sau naţiuni, ci ca pe una între două principii: principiul naţionalismului etnic, reprezentat de Slobodan Miloşevici, şi principiul democraţiei multietnice, întruchipat de Uniunea Europeană. În consecinţă, politica Uniunii Europene privind Balcanii este mai înclinată spre ideologie, decât în oricare altă parte a lumii. Rigiditatea ideologică a Europei este de admirat, dar este şi parţial responsabilă de paralizia regiunii. 

Acest lucru poate fi observat cel mai bine în rolul pe care Uniunea Europeană îl are negocierile dintre Serbia şi Kosovo. Dialogul a fost iniţiat şi încurajat de către UE pentru că toate părţile îşi dau seama că o recunoaştere reciprocă între Belgrad şi Priştina este singura cale de a îndepărta obstacolele din faţa unei cooperări economice mai însemnate şi de a netezi drumul pe care Serbia şi Kosovo pot ajunge la integrarea în blocul comunitar. Însă atunci când preşedintele Serbiei Aleksandar Vucici şi omologul său kosovar, Hashim Thaci, au abordat problema sensibilă a „corectării” graniţelor dintre cele două state, pentru a ajunge la un acord final, mari capitale europene s-au grăbit să declare că niciodată nu vor permite acest lucru.

Schimbarea graniţelor nu este niciodată o idee bună, mai ales după experienţa traumatizantă a războaielor etnice din Balcani. Dar nu este o idee bună nici să le spui unor lideri aleşi că nu pot modela relaţia dintre ţările lor. Aşadar, deşi fricile europene sunt legitime în ceea ce priveşte felul în care schimbarea frontierei Kosovo-Serbia ar putea să încurajeze alte ţări să facă acelaşi lucru, mesajul lasă o impresie greşită. Pare că Europa îi transmite vecinului său poznaş să stea departe de obiectele ascuţite. Şansele unui acord Serbia-Kosovo sunt mai scăzute la momentul actual decât acum câteva luni şi riscul unor conflicte etnice este mai mare.

 

Dorinţa Rusiei de a deveni mediator în Balcani

Aici intervine Rusia. În luna noiembrie a anului trecut, Putin s-a întâlnit cu Thaci, în ciuda faptului că Moscova nu recunoaşte statul Kosovo. Întâlnirea a semnalat faptul că Rusia nu se vede pe sine doar ca pe protectorul din Balcani al Serbiei, ci şi ca pe un potenţial  agent de putere. De aceea, europenii nu ar trebui să fie surprinşi dacă Rusia va avea propria sa abordare legată de normalizarea relaţiilor dintre Serbia şi Albania, spre exemplu.

Cu alte cuvinte, Moscova vrea să înlocuiască Uniunea Europeană în rolul său de mediator pentru soluţionarea conflictelor regionale, în acelaşi fel în care încearcă - şi în mare parte reuşeşte - să înlocuiască rolul de mediator în Orientul Mijlociu al Statelor Unite.

Vineri, după 27 de ani de dispute, Parlamentul grec a aprobat noul nume al Macedoniei, Macedonia de Nord, punând punct uneia dintre problemele care au bântuit Balcanii. Acest lucru a fost şi o victorie pentru strategia UE din regiune. Uniunea Europeană ar trebui acum să aibă aceeaşi energie şi flexibilitate de a împinge Kosovo şi Serbia în a-şi găsi propriul compromis.   

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite