Auf Wiedersehen, Frau Merkel!

E de aşteptat ca Germania post-Merkel să fie condusă, în continuare, în stilul Merkel

Într-o lume în care alţi conducători modifică constituţii şi jonglează cu funcţiile pentru a se menţine la putere, ea se retrage de bună voie, deşi este, şi acum, favorita germanilor. Mai mult: spre deosebire de majoritatea guvernanţilor lumii, Angela Merkel, cu o imagine fragilizată la începutul pandemiei, iese din scenă cu o popularitate incredibilă, datorită gestiunii crizei Covid-19.

E momentul bilanţului unei cariere politice remarcabile: a fost 31 de ani parlamentar, dintre care timp de 16 ani cancelar. Numai Bismarck şi Kohl, artizanul unificării, respectiv reunificării Germaniei, au fost mai longevivi la putere. A fost, în calitate de cancelar, interlocutoarea a cinci premieri britanici, patru preşedinţi americani şi patru francezi, trei preşedinţi ai Comisiei Europene şi doi papi.

A reuşit performanţa de a conduce, în trei din cele patru mandate în fruntea guvernului federal, marea coaliţie dintre creştin-democraţi şi social-democraţi, asigurând o stabilitate remarcabilă Germaniei. Exact asta-i trebuia ţării ei după şocurile reunificării, trecerii de la marcă la euro şi reformelor liberale ale lui Schröder. Ceea ce fusese o excepţie în istoria democraţiei postbelice germane – „Grosse coalition” în cabinetul Kiesinger, în 1966-1969 – a devenit regulă, datorită capacităţii ei de a obţine consensul.

„Înţelepciunea germană” e titlul grăitor al unui editorial ce-i e dedicat de „Le Figaro”. E comparată cu Maria Tereza, pentru un mod de a guverna similar, rezumabil prin sfatul împărătesei către fiul ei, Iosif al II-lea: „mai bine o pace mediocră decât un război glorios”.

„Înţelepciunea germană”

Îi sunt trecute în revistă, în presa internaţională, calităţile: prudenţa raţională, arta compromisului şi poziţionarea la centrul pragmatic al politicii. Dar i se şi reproşează egoismul german şi viziunea contabilă imprimate Uniunii Europene. Criza euro, apoi cea a migranţilor şi pandemia au bulversat Europa. Germania şi Merkel au ieşit, însă, întărite de fiecare dată.

„Mädchen”, puştoaica din guvernele Kohl, a devenit, cu anii, „Mutti”, mămica unei Germanii prospere şi puternice, a cărei mulţumire se exprimă cel mai bine prin dorinţa de continuitate. Nu schimbarea e cuvântul de ordine al primelor alegeri fără Merkel din 2005 încoace. Indiferent de numele viitorului cancelar – creştin-democratul Armin Laschet, urmaşul ei oficial, ori social-democratul Olaf Scholz, ministrul ei de Finanţe – e de aşteptat ca Germania post-Merkel să fie condusă, în continuare, în stilul Merkel.

* articol publicat şi pe www.europolis-forum.ro