Au găsit europenii alternativa la gazul rusesc? Cum a ajuns Azerbaidjanul cel mai bun prieten al Bruxelles-ului

După ce Vladimir Putin a anunţat că renunţă la South Stream, nemulţumit de legile europene, Bruxelles-ul şi-a reorientat atenţia către Coridorul Sudic, care ar urma să aducă gaze din Azerbaidjan începând din 2019. Cunoscut însă pentru mediul de afaceri opac, Azerbaidjanul nu corespunde însă profilului clasic al unui partener de business al Uniunii Europene.

Maros Sefcovic, comisarul european pentru Energie, a declarat marţea trecută că va forma un grup de lucru la nivel înalt care va avea ca unică sarcină integrarea reţelelor de gazoducte din Europa Centrală şi de de Sud-Est şi coordonarea pieţelor de gaze din această regiune.

Sefcovic a făcut anunţul în aceeaşi zi în care la Bruxelles s-au reunit miniştrii de Energie din UE pentru a discuta despre decizia Rusiei de a renunţa la gazoductul South Stream. După această reuniune, a avut loc altă întrunire, mai restrânsă, la care au participat doar statele partenere în South Stream , alături de România, ca unic observator. 

După întâlnirea restrânsă, reprezentanţii celor opt state au anunţat încheierea unui protocol pentru cooperare regională şi integrarea reţelelor naţionale de infrastructură pentru transport gaze, astfel încât livrările din Aazerbaidjan să poată începe cât mai curând. 

Viktor Orban uită de prietenia cu Vladimir Putin

Chiar şi unii dintre cei mai loiali aliaţi ai Rusiei în Europa, precum Ungaria, n-au avut de ales şi au anunţat o reorientare a strategiei energetice. 

„În cei 25 de ani de la căderea comunismului, regiunea nu şi-a diversificat rutele de aprovizionare cu gaze şi petrol. Este o uriaşă greşeală strategică, nu doar pentru Ungaria, ci pentru UE ca întreg”, a declarat premierul maghiar Viktor Orban, după o întâlnire pe această temă, care a avut loc la Bratislava. 

Astfel, UE a decis să accelereze lucrările la un proiect care, deşi era numit prioritar, s-a bucurat de puţină atenţie în trecut: Coridorul Sudic. Până acum, acest gazoduct a căzut în plan secund, eclipsat de South Streamul ruşilor. Coridorul Sudic ar urma să aducă gaze din zona caspică în Europa. Până acum, singurul furnizor îmbarcat în proiect este Azerbaidjan, care a încheiat mai multe acorduri cu state europene pentru construirea tronsoanelor aferente pentru livrarea gazelor. 

Acum, în ciuda numeroaselor scandaluri privind corupţia din Azerbaidjan, abuzurile autorităţilor şi încălcările sistematice ale drepturilor omului de care sunt acuzaţi cei mai înalţi demnitari azeri, statul pare că a devenit peste noapte unul dintre cei mai buni prieteni ai Bruxelles-ului. 

La fel de bine însă, conductele ar putea aduce şi gaze din Iran, ipoteză vehiculată tot mai des şi despre care s-a vorbit şi în timpul verii, în contextul relaxării sancţiunilor internaţionale aplicate Iranului pentru programul nuclear. Deocamdată, chiar şi Moscova a transmis, neoficial, că ar putea fi interesată să transporte gaze în Europa prin această serie de gazoducte. 

Ambasadorul rus la Budapesta, Vladimir Sergheiev, a dat de înţeles într-un interviu acordat cotidianului „Magyar Hirlap” că Gazprom ar putea folosi aceste gazoducte pentru a vinde gaze în Europa. Rusia este în continuare interesată să aprovizioneze regiunea cu gaze şi încetarea proiectului South Stream nu înseamnă că gazul rusesc nu va mai ajunge aici, a spus acesta, vorbind şi despre propunerea Rusiei de a-şi construi un alt gazoduct care să traverseze Marea Neagră doar că, spre deosebire de South Stream, acesta ar urma să iasă în Turcia şi nu în Bulgaria. 

România se află deja pe harta Coridorului Sudic

Deocamdată, cel mai înaintat proiect pentru elaborarea Coridorului Sudic este condus de gigantul energetic britanic BP (fost British Petroleum), care a scos din joc proiectul Nabucco al austriecilor de la OMV, care licitaseră şi ei pentru un parteneriat cu furnizorul azer. Actualul gazoduct gândit de BP are o lungime de 3.500 de kilometri şi porneşte din câmpul gazeifer Shah Deniz, considerat unul dintre cele mai bogate din Europa. Capacitatea anuală prevăzută este de 10 miliarde de metri cubi, adică mai puţin de 17% din capacitatea South Stream. 

Cel mai probabil însă, azerii iau deja în calcul majorarea acestei capacităţi, dacă ne uităm la cele mai recente declaraţii ale directorului SOCAR, compania naţională de petrol şi gaze din Azerbaidjan, privind costurile proiectului.   

Coridorul Sudic ar urma să aibă costuri similare cu South Stream, de aproximativ 40 de miliarde de euro, a declarat acesta, ceea ce ar însemna şi o creştere a capacităţii. Costurile ar urma să acopere dezvoltarea câmpului gazeifer de la Shah Deniz, proiect aflat abia în prima fază de dezvoltare, extinderea gazoductului Caucazul de Sud şi construirea gazoductelor Trans-Anatolian (TANAP) şi Trans-Adriatic (TAP). 

Însă, dacă în această fază, Coridorul Sudic urma să plece din Azerbaidjan, să traverseze sudul Georgiei (extinderea gazoductului din Caucazul de Sud), intra şi traversa Turcia (gazoductul Trans-Anatolian - TANAP) şi ieşea direct în Grecia, de unde începe ultimul tronson - gazoductul Trans-Adriatic. Acesta trece şi prin Albania, după care traversează Adriatica şi are ca punct final chiar „tocul” Peninsulei Italiene. 

Acum însă, europenii şi azerii ar discuta mai multe variante, inclusiv o bifurcaţie a gazoductului, astfel încât un braţ să pornească din Turcia (sau din Grecia) spre nord, către Bulgaria şi România, de unde să continue practic pe ruta South Stream, către Ungaria, Slovenia, Croaţia şi Austria. 

O altă deosebire majoră faţă de South Stream este că Bruxelles-ul sprijină activ Coridorul Sudic şi chiar a introdus mai multe posibile tronsoane ale acestuia pe lista proiectelor energetice eligibile pentru finanţare din fonduri europene. În două dintre acestea este parteneră şi România: Azerbaijan-Georgia-Romania Interconnector (AGRI) şi un gazoduct pe traseul Bulgaria-România-Ungaria-Austria.