”Dreptul celui mai puternic este pus deasupra forţei legii”, a spus cândva fosta cancelară germană Angela Merkel, referindu-se la acţiunile Rusiei împotriva Ucrainei. În 2014, Moscova a anexat peninsula Crimeea şi apoi a tras sforile în războiul din estul Ucrainei, care a făcut mii de victime. Este preţul sângeros pe care Ucraina îl plăteşte de când ţara s-a despărţit de Moscova.

Germania sprijină Ucraina în drumul său spre Europa ca nicio altă ţară de pe continent. Potrivit ambasadorului Republicii Federale la Kiev, Anka Feldhusen, o persoană foarte implicată în mersul lucrurilor, cele două ţări sunt legate de o strânsă prietenie. Din 2014 încoace s-au cheltuit mai mult de jumătate de miliard de euro numai pentru proiecte de cooperare pentru dezvoltare, iar experţii germani sprijină procesul de reformă. 

Redactorul DW Eugen Theise s-a născut la Kiev

Redactorul DW Eugen Theise s-a născut la Kiev

Germania a dat dovadă de solidaritate în momente dificile. După reprimarea violentă a protestelor proeuropene din Kiev, forţele aeriene au transportat în Germania demonstranţi răniţi pentru tratament, iar mai târziu numeroşi soldaţi răniţi în războiul din estul Ucrainei.

În joc este însăşi prietenia

Însă toate acestea contează prea puţin în ochii multor ucraineni, când mai bine de 100.000 de soldaţi ruşi sunt desfăşuraţi pentru a înconjura ţara din trei părţi, iar Ucraina se teme pentru existenţa sa ca stat suveran.

Pentru a sprijini ţara împotriva superiorităţii militare ruseşti, Republica Cehă, SUA, Marea Britanie şi statele baltice livrează Kievului arme defensive, cum ar fi rachete moderne antitanc. Având în vedere amploarea posibilei invazii ruseşti, aceste livrări de până acum sunt mai mult simbolice decât decisive pentru un război. 

Cu toate acestea, ele reprezintă semnale încurajatoare pentru Kiev, căci arată clar Moscovei că Ucraina are aliaţi. Cu cât mai mare este rezistenţa, cu atât mai importante sunt costurile politice interne pentru Vladimir Putin. Dinamica politică pe care o poate declanşa o invazie militară nereuşită, cu mii de victime, este cunoscută la Moscova după dezastrul petrecut în Afganistan, care a pus în mişcare procesul de erodare a Uniunii Sovietice în anii ´80.

La Berlin, însă, apelurile Kievului pentru livrearea de arme defensive au fost în zadar. În loc de rachete, Germania trimite doar un spital de campanie. Nehotărârea Berlinului îi irită chiar şi pe partenerii săi din Vest. 

Avioane militare britanice cu arme şi muniţii au ocolit spaţiul aerian german în drum spre Ucraina. În Estonia, oamenii dau din cap în faţa rapoartelor conform cărora Germania refuză să acorde Tallinului permisiunea de a livra arme din vechile stocuri ale RDG. 

Berlinul spune că nu doreşte să contribuie la escaladarea situaţiei. Ca şi cum nu ar fi numai în mâinile lui Putin activarea următoarei etape de escaladare a acestui conflict.

Semn de slăbiciune

Preşedintele rus nu cunoaşte decât legea celui mai puternic, aşa cum pe bună dreptate a afirmat Angela Merkel în 2014. Încă de la acea vreme, Berlinul a ameninţat Moscova cu sancţiuni dureroase, dar acestea nu i-au impresionat prea mult pe revizioniştii de la Kremlin. 

Opt ani mai târziu, Crimeea este încă ocupată, iar părţi din estul Ucrainei se află sub controlul Rusiei.

Oricine se bazează încă pe sancţiuni pentru a împiedica desfăşurarea tancurilor pe un front larg dă dovadă de slăbiciune. Moscova sigur a remarcat că în UE măsurile punitive pot fi aplicate doar dacă nu afectează pe nimeni din comunitate. 

Ambasada Germaniei la Kiev

Ambasada Germaniei la Kiev

Kremlinul este convins că este mai uşor pentru un lup fioros să devină vegetarian, decât pentru Uniunea Europeană, sub conducerea Germaniei, să impună sancţiuni cu adevărat dureroase, având în vedere cele 20 de miliarde de euro investiţii directe germane în Rusia.

Mantra germană - o umilinţă pentru Ucraina

Putin nu se va lăsa. O Ucraină democratică şi europeană reprezintă o ameninţare serioasă pentru regimul de la Moscova. În cazul în care această ţară liberă îşi va reveni într-o bună zi din punct de vedere economic, ruşii ar putea să se îndoiască din ce în ce mai mult de propriul lor regim. 


Pe baza experienţei sale de kaghebist în RDG, Putin ştie ce se întâmplă atunci când modelul societăţii de peste gard pare mult mai atractiv decât cel propriu. 

Germania, care în 2014 era încă alături de Ucraina în lupta acesteia din urmă pentru libertate, acum se eschivează. Mantra conform căreia Berlinul nu furnizează arme în regiunile de criză sună ca o bătaie de joc pentru ucraineni, care nu sunt de vină că ţara lor este de opt ani o regiune de criză. 

O mulţime de lucruri se întâmplă dacă există voinţă

În realitate, livrările de arme către regiunile de criză sunt posibile dacă există voinţă politică, iar livrările germane către kurzii din Irak în urmă cu şapte ani au arătat acest lucru. La fel cum a fost posibil să sprijinim kurzii în lupta lor împotriva jihadiştilor din "Statul Islamic", ar trebui să fie posibil să ajutăm o ţară prietenă din Europa ameninţată de un despot copleşitor, furnizându-i Ucrainei arme pentru autoapărare.

Germania ar fi trebuit să înveţe din trecutul recent că politica de appeasement faţă de Moscova este o cale greşită. Încă din 2008, de teama ruşilor, Ucraina şi Georgia se aflau în anticamera NATO. Germania a fost cea care, pentru a nu provoca Moscova, a împiedicat, la summitul de la Bucureşti, un "plan de acţiune pentru aderare" pentru cele două ţări. Putin a profitat de şansa sa - câteva luni mai târziu, Rusia a invadat Georgia, urmată de Ucraina în 2014.

Eugen Theise - Deutsche Welle