Armata din umbră a Europei: cine se ocupă de respingerea refugiaţilor din Orientul Mijlociu la graniţele externe ale UE

Refugiaţii sunt transportaţi în dube şi escortaţi de mascaţi croaţi înapoi în Bosnia FOTO captură Der Spiegel

O investigaţie de mai multe luni a Der Spiegel şi portaluri de ştiri din mai multe ţări alături de ONG-uri a scos la iveală operaţiuni ale autorităţilor croate şi greceşti de respingere a refugiaţilor de la graniţele externe ale UE. Refugiaţii din Orientul Mijlociu şi ţări africane sunt bătuţi şi împinşi spre mare în acţiuni organizate care cel puţin în parte sunt plătite din bani europeni.

Reporterii ascunşi în tufişuri au văzut bărbaţi cu cagule şi uniforme închise la culoare fără însemne administrând bătăi refugiaţilor prinşi la graniţa dintre Croaţia şi Bosnia Herţegovina. Oamenii sunt afgani şi pakistanezi care vor să obţină azil în Europa. Toţi bărbaţii care îi aşteaptă acolo au grijă să-şi acopere feţele.

Ţintesc cu bastoanele lor picioarele şi, în timp ce îi alungă în râul adânc până la piept, le strigă: „Plecaţi! Mergeţi în Bosnia!”

Experţii în drepturi ale omului recunosc aceste operaţiuni ca respingeri ilegale potrivit legislaţiei europene şi Convenţiei pentru refugiaţi de la Geneva. Legea interzice punerea în pericol a refugiaţilor în cursul deportării lor şi prevede oferirea oportunităţii de a aplica pentru azil.

Mai multe ONG-uri şi portaluri europene, între care şi Der Spiegel, au obţinut mărturii a sute de refugiaţi şi au adunat dovezi ale violenţelor comise la graniţele externe ale UE. Mascaţii organizaţi de autorităţi acţionează la graniţa croată şi împing refugiaţi în bărci pneumatice în Marea Egee, abandonându-i pe mare.

Cine sunt aceşti bărbaţi şi de la cine primesc ordine să brutalizeze refugiaţi în căutare de azil?

După opt luni de investigaţii alături de portaluri europene, între care reţele de radiofuziune din Suedia, Germania, Croaţia şi publicaţiile Libération, Novosti (Serbia), Pointer (Olanda) în care au trimis reporteri deghizaţi în pescari, au filmat cu drone, au analizat imagini din satelit şi au vorbit cu surse din agenţiile de securitate şi au urmărit postările de pe reţele sociale ale mascaţilor a fost descoperit un adevărat sistem organizat pentru alungarea refugiaţilor.

Unităţi speciale din Croaţia antrenate să se confrunte cu huliganii şi traficanţii de droguri au fost trimise la graniţă pentru a ţine departe de UE potenţiali solicitanţi de azil. Ele acţionează din umbră şi sunt plătite de cetăţenii europeni.

Din pricina caracterului secret al acestor unităţi, ele nu sunt subiect de dezbatere publică şi nu au fost vreodată justificate de politicieni. Guvernele de la Zagreb şi Atena spun că mărturiile referitoare la ele sunt plăsmuiri ale jurnaliştilor şi susţin că nu există dovezi şi, cu atât mai puţin, unele referitoare la implicarea acestor state.

Operaţiunea Koridor

Nazila este o afgană în vârstă de 16 ani aflată în căutarea unei ţări în care să se simtă în siguranţă după ce a trăit mai mulţi ani cu familia în Iran. Acum trei ani a ajuns în tabăra Moira din insula grecească Lesbos înainte ca familia să se decidă pentru riscanta rută balcanică. Apoi a ajuns cu fratele său mai mic Firizin la graniţa bosniacă. Familia ei a fost interceptată de fiecare dată de mascaţi care i-au bătut fratele, le-au luat banii şi telefoanele mobile.

„Dacă le spui că refuzi să te întorci în Bosnia, le stârneşti furia”, spune Nazila.

Jurnaliştii au filmat cu ajutorul dronelor într-o zonă numită de refugiaţi „Trei Râuri”, pentru că aici râul Korana ce curge de-a lungul graniţei se desparte în trei ape. Aici şase mascaţi sunt filmaţi dând jos dintr-o dubă albă refugiaţii pe care apoi îi escortează spre Bosnia. Der Speigel a publicat mai multe clipuri.

Reporterii au filmat 11 astfel de respingeri care au avut loc în alte zone decât punctele de trecere marcate, fiind efectuate de ofiţeri ai poliţiei de intervenţie croate, o unitate subordonată Ministerului de Interne.

O analiză a imaginilor video arată că uniformule închise la culoare ale mascaţilor au aceleaşi caracteristici ca cele oficiale –  design, locul fermoarelor, al buzunarelor - iar bărbaţii sunt echipaţi cu aceleaşi bastoane Tonfa din dotarea forţelor de poliţie.

Şase ofiţeri croaţi au admis pe baza imaginilor că poliţiştii din filmări fac parte din forţa de intervenţie. De altfel, un poliţist a fost surprins în acţiune fără cagulă şi cu o jachetă pe care se poate citi „Interventna Policija”.

Ofiţerii acestei unităţi sunt antrenaţi pentru îndepărtarea huliganilor şi sunt folosiţi pentru raziile poliţiei. O mare parte din comandanţii ei sunt veterani de război care au luptat în anii 1990 contra trupelor sârbe . Unii dintre ei au fost identificaţi pe conturi de Facebook şi Instagram purtând haine cu simboluri ale extremei drepte sau fasciste, dar şi in poze cu ei la graniţă, în uniformă.

Ofiţerii croaţi au dezvăluit sub condiţia anonimatului că aceştia primesc bonusuri la salariu pentru operaţiunile lor contra migraţilor, care se ridică la sute de euro. În timpul acestor misiuni, sunt cazaţi la hoteluri din staţiunea Topusko. Ei lucrează alături de alte unităţi ale poliţiei care cunosc bine terenul şi sunt comandaţi de oficiali de rang superior din cadrul poliţiei din Zagreb. Operaţiunile sunt desfăşurate cu numele de cod „Koridor”.

Poliţist din Bosnia Herţegovina supraveghează solicitanţi de azil pe ruta balcanică 21 aprilie 2020 FOTO SHUTTERSTOCK 

Jurnaliştii au vorbit cu unul dintre ofiţerii ce iau parte din aceste operaţiuni.

„Când îi descoperim în păduri, migraţii se pun la pământ înfricoşaţi”, spune Novak (un psudonim). Este ceva obişnuit ca ei să fie bătuţi cu bastoanele peste picioare şi ulterior se primesc dispoziţii de la Zagreb privind ce se întâmplă cu ei.

Un alt ofiţer dezvăluie că, deşi se ştie că aceste respingeri sunt ilegale, ordinele vin de sus, din lanţul de comandă al Ministerului de Interne.

La solicitarea unui punct de vedere al Ministerului croat de Interne, acesta a spus că va fi lansată o anchetă asupra incidentelor. O purtătoare de cuvânt a promis trimiterea rapidă a unei echipe de specialişti la faţa locului şi că, dacă se confirmă implicarea ofiţerilor de poliţie, aceştia vor răspunde pentru aceste fapte.

ONG-urile care lucrează de ani de zile la graniţe primesc însă mărturii despre abuzuri îngrozitoare ale acestor forţe care sugerează sprijinul autorităţilor pentru aceste respingeri brutale.

„Respingerile sunt sistematice şi nu se petrec ca urmare a decizei unor ofiţeri individuali. Sunt politica guvernului croat”, spune Ana Ćuća, de  la Centrul pentru Studii de Pace din Zagreb.

Există numeroase dovezi privind dezvoltarea unei infrastructuri a acestor operaţiuni, între care, aşa cum se poate vedea cu ajutorul imaginilor din satelit, crearea unor drumuri care duc din Croaţia către graniţa cu Bosnia Herţegovina, unde se termină brusc. Ele sunt presărate cu haine de bebeluşi, rucsacuri rupte, saci de dormit ce stau mărturie pentru ce se întâmplă aici în mod regulat.

Ofiţerii bosniaci ştiu ce se petrece de cealaltă parte a graniţei pentru că au văzut deseori oameni bătuţi şi plini de sânge.

„În unele cazuri bătăile au fost atât de brutale că întregi grupuri au ajuns la spital”, spune un agent de vamă bosniac.

Grecia: Nimeni nu trece

Un cuplu din Republica Democrată Congo povesteşte cum au fost împinşi de mascaţi în Marea Egee într-o barcă pneumatică. Se întâmpla în aprilie. Au plecat de pe coastele Turciei şi ajunseseră cu câteva ore înainte în Insula Samos, călătoria lor fiind confirmată de martori şi fotografii.

S-au ascuns de poliţie, dar au fost reperaţi la scurt timp de forţele de securitate care i-au împins pe mare alături de alţi 26 de refugiaţi, într-o barcă pneumatică şi fără veste de salvare. Au fost recuperaţi după câteva ore de agenţi de pază turci.

În final au reuşit să ajungă în Samos unde s-au înregistrat într-o tabără de refugiaţi. Ei vor să aducă în justiţie ofiţerii care i-au abandonat pe mare şi au angajat un avocat în acest scop. Una dintre acuzaţii este „tortură”. Femeia era însărcinată la momentul incidentului.

În ultimele luni Marea Egee a fost un câmp de bătaie, după cum arată înregistrări video ale solicitanţilor de azil şi pazei de coastă turceşti ce dovedesc o escaladare a violenţelor. Bărbaţi cu cagule sunt filmaţi împungând bărcile şi trăgând în apă spre refugiaţi. 

Monitorizarea jurnalistică pe parcursul unui an nu lasă nicio îndoială asupra faptului că aceste intervenţii sunt efectuate de paza de coastă grecească în ciuda faptul că guvernul neagă responsabilitatea, scrie Der Spiegel.

Dar cine sunt aceşti mascaţi şi cine le dă ordine?

Unul dintre ei este Alexiou (pseudonim) care până recent a avut o funcţie înaltă în paza de coastă a Greciei şi care dezvăluie că paza de coastă turcă obişnuia să intercepteze majoritatea acestor bărci cu refugiaţi ca parte a înţelegerii încheiate între Turcia şi UE. După o încetare temporară, în martie 2020, guvernul premierului Kyriakos Mitsotakis a adoptat o linie mai dură.

De atunci au început să intervină forţele speciale care au primit sarcina să împingă solicitanţii de azil înapoi în mare. Aceste unităţi speciale pe care le-a identificat pe baza clipurilor sunt MYA şi KEA, unităţi de elită ale pazei de coastă care se ocupă de regulă de traficanţii de droguri.

„Ordinele sunt date verbal. Instrucţiunile vin de la vârf, de la politicieni. Sunt acte criminale”, spune Alexiou, un fost ofişer de rang înalt din paza de coastă a Greciei.

Alţi doi ofiţeri din paza de coastă, dintre care unul din serviciul activ, au confirmat spusele lui.

„Ordinul este: Nimeni nu trece”, susţine unul din ei.

Guvernul de la Atena nu a dat curs unei liste de întrebări trimise de Der Spiegel.

Prezenţa unor unităţi de elită la graniţă cel puţin la Marea Egee, este documentată video. În iunie, ofiţeri cu însemnele OEA (unul din forţele de elită ale KEA) au fost filmaţi de paza turcă de coastă şi refugiaţi împingând bărci pe mare. Refugiaţii au fost ulterior salvaţi de agenţii turci.

Panoramă aeriană a taberei de refugiaţi Moira din Insula Lesbos februarie 2020 FOTO SHUTTERSTOCK

Cine plăteşte respingerea refugiaţilor

Comisarul european pentru migraţie Ylva Johansson, o social-democrată din Suedia, a subliniat în multe rânduri că. deşi ţările europene au dreptul la apărarea frontierelor, trebuie să respecte legislaţia europeană. Apelurile au fost în mare parte ignorate după cum s-a dovedit nu doar prin prisma incidentelor din Croaţia şi Bosnia. ci şi unor acţiuni similare din România, Italia, Austria, în timp ce guvernul lituanian vrea să legalizeze aceste respingeri. Polonia, de asemenea, preferă să lase refugiaţii blocaţi în regiunea de frontieră belarusă să facă foamea decât să le permită să intre.

Johansson face de luni de zile demersuri pentru implementarea unui mecanism independent de monitorizare la graniţe din partea organizaţiilor societăţii civile. El există deja în Croaţia, după negocieri lungi negocieri. Însă aceste organizaţii trebuie să notifice în prealabil şi cel puţin două din ele sunt finanţate de guvern.

De asemenea, potrivit declaraţiei CE, acestea sunt selectate de guvern.

Totodată, Comisia Europeană se opune ferm acestor intervenţii de respingere şi este „profund îngrijorată” de aceste „relatări tot mai numeroase şi frecvente”, motiv pentru care a cerut agenţiilor iresponsabile la nivel naţional să investigheze astfel de acuzaţii.

Ministrul grec al migraţiei a spus că vede vreun motiv pentru care ar fi necesar un asemenea mecanism şi că agenţii însărcinaţi cu protecţia graniţelor nu au nevoie de asistenţă din partea ONG-urilor.

În ultimii ani, Comisia Europeană a furnizat pentru protecţia frontierelor peste 442 de milioane de euro Atenei şi peste 110 de milioane Croaţiei.

Contribuabilii europeni scot şi ei bani pentru aceste operaţiuni. Potrivit unor documente publice, UE este cea care plăteşte pentru cazările ofiţerilor din operaţiunea Koridor la hotelul Top Terme Topusko, dar şi pentru orele suplimentare.

Potrivit portalului UE unde sunt publice oferte privind jachetele poliţiei, Bruxellesul a plătit echivalentul a 380.000 de euro pentru ele.

De asemenea, multe din bărcile pneumatice folosite de forţele speciale pentru a împinge înapoi refugiaţii sunt plătite din bani europeni. 

În 2016, o companie grecească a câştigat o licitaţie în acest sens. Un calcul arată că fiecare respingere de refugiaţi costă contribuabilii europeni 1.590 de euro.