Ar putea nerăbdarea să devină un nou motor pentru acţiunile filantropice?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La mijlocul lunii mai, aproximativ 500 de fundaţii, parteneri şi actori locali s-au întâlnit la Sarajevo pentru a discuta despre „Regândirea Europei: Solidaritate, societate civilă şi guvernanţă politică” (Rethinking Europe: Solidarity, civil society and political governance), tema celei de-a 25-a ediţii a Adunării Generale Anuale (AGA) şi a Conferinţei organizate de European Foundation Centre.

Conferinţa EFC (European Foundation Centre) 2014: „Fundaţii, grăbiţi-vă! Avem nevoie de voi acum!“

Principalul subiect de discuţie în cadrul ediţiei din acest an a Adunării Generale Anuale este unul mai degrabă contemplativ, „Regândirea Europei”. Timp de trei zile, participanţii au fost invitaţi să iasă din rutina zilnică pentru a dezbate acest subiect controversat, complicat şi desigur încă nerezolvat. Ne-am putea imagina o reuniune de experţi, mai amplă, dar asemănătoare cu un grup entuziast de jucători de şah, strânşi sub umbrele în apropierea unui centru de conferinţe, sub ploaia torenţială din Sarajevo.

S-a dovedit însă că, pentru unii dintre noi, a gândi nu este de ajuns. Să fi fost oare din pricina locului unde a avut loc conferinţa în acest an – superbul oraş Sarajevo situat în inima Europei, care a suferit atât şi care, la 20 de ani după război, încă încearcă să se refacă în întregime? Sau din pricina ploii necontenite care a înecat ţara gazdă Bosnia şi Herţegovina în cele mai grave inundaţii din ultimii 120 de ani? Sau faptul că atâţia oameni şi-au pierdut casele şi chiar vieţile în aceste zile în care cele mai prospere fundaţii ale Europei s-au întrunit undeva în apropiere, ciudat de detaşate de dezastru? Oare aceste nepotriviri au creat un mic disconfort şi ne-au făcut pe unii dintre noi să fim mai sentimentali decât am fi în mod normal într-un mediu de conferinţă? 

În orice caz, nerăbdarea s-a făcut uneori resimţită pe durata şedintelor plenare, a sesiunilor şi a momentelor de întrebări şi răspunsuri, animând discuţiile. Am putut, spre exemplu, să detectăm un uşor ton de furie în vocea Timeei Junghaus, director al Gallery 8 for Contemporary Roma Art (Galeria 8 de Artă Contemporană Romă) – sintagmă care prin ea însăşi combate atâtea stereotipuri, când a declarat la sesiunea despre „Incluziunea socială în Europa Centrală şi de Sud: mit sau realitate” că în ultimii 25 de ani, situaţia minorităţii rome nu doar că nu s-a îmbunătăţit, ci s-a agravat considerabil la nivelul tuturor ţărilor europene, nu doar în Ungaria. Ea a acuzat instituţiile publice din întreaga Europă că menţin în continuare sisteme rasiste care exclud minorităţile din sistemul de educaţie şi din diferite domenii unde ar fi necesară încurajarea incluziunii.

Janusz Reiter, Director al Centrului pentru Relaţii Internaţionale, a fost cel care a subliniat clar acest fenomen pentru prima dată la sesiunea plenară de deschidere. Moderatoarea Jackie Davis a întrebat participanţii la masa rotundă ce ar putea face fundaţiile pentru a încuraja pacea în Europa. Răspunsul lui Janusz Reiter nu a fost un îndemn strategic. De fapt, el a solicitat fundaţiilor:

„Fiţi în pas cu timpul! Grăbiţi-vă! Fiţi mai rapizi decât guvernul dacă doriţi să îi ajutaţi pe oameni. Orice v-aţi propus să faceţi: faceţi-o acum!”

Situaţia actuală din Ucraina a fost subiectul multor discuţii. European Foundation Centre a publicat o declaraţie în care menţiona că fundaţiile europene îşi exprimă solidaritatea cu Ucraina. Haki Abazi din partea Rockefeller Brothers Foundation for the Western Balkans a întrebat în sesiunea plenară de deschidere de ce am crede că Uniunea Europeană va acţiona în favoarea poporului ucrainean, câtă vreme nu a făcut nimic pentru Siria sau în alte conflicte asemănătoare anterioare. Avem parte de multe declaraţii, dar unde sunt acţiunile?

Şedinţa plenară pe problema guvernanţei politice s-a axat în principal pe Uniunea Europeană şi pe ameninţarea succesului partidelor populiste la alegerile europarlamentare. O aripă populistă puternică în interiorul Parlamentului European ar duce la creşterea inegalităţilor pe toate planurile, a explicat Ivan Vejvoda din partea German Marshall Fund din Statele Unite. Fostul director al Balkan Trust for Democracy a identificat nemulţumirea oamenilor faţă de societăţile nedrepte ca fiind principalul motiv al succesului mişcării şi partidelor populiste ce reprezintă un pericol pentru democraţie „pretinzând a cunoaşte adevărul cu A mare”. Problema: politicile mainstream nu par a oferi un răspuns cetăţenilor nerăbdători.

Un cetăţean în mod vizibil foarte nerăbdător se afla la aceeaşi masă de discuţie. Jeta Xharra, cofondator al Balkan Investigative Reporting Network, a fost femeia furioasă a dezbaterii care a declarat că extinderea Europei reprezintă o necesitate. „Şi vine mult prea târziu!” Pentru multe dintre fundaţiile vest-europene prezente, analiza sa a sunat probabil provocatoare, dacă nu chiar naivă sau ciudată. Declaraţii precum „doar prin ruperea tuturor legăturilor comerciale cu Rusia statele UE ar putea avea o poziţie credibilă în ceea ce priveşte conflictul din Ucraina” ar putea fi lipsite de o apreciere realistă a realităţilor europene.

Însă Jeta Xharra ne-a demonstrat că, atunci când trăieşti şi munceşti timp îndelungat în condiţii economice, politice şi sociale deosebit de potrivnice, devii nu doar nerăbdător, ci şi mai curajos şi ajungi să te gândeşti la toate scenariile posibile. Din această perspectivă, nerăbdarea poate fi uneori un sentiment productiv pentru activitatea noastră.

De profesie istoric de artă, Maribel Königer conduce, din 2007, Departamentul de Comunicare al Fundaţiei ERSTE. Anterior a lucrat ca jurnalist, critic de artă şi specialist în relaţiile cu presa. (FOTO Markus Schwarze)

Maribel Koeniger FOTO  Markus Schwarze

 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite