Ar fi existat Ziua Europei fără Marea Victorie sovietică?

Ca parte a Uniunii Europene, sărbătorim în mod natural ziua în care Robert Schuman a pus bazele a ceea ce astăzi numim Europa Unită, printr-o celebră declaraţie. „Europa nu va fi construită dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic, ci prin realizări concrete care să creeze în primul rând o solidaritate de facto.”

Am fi putut însă discuta despre declaraţia lui Schuman de pe 9 mai 1950, dacă la aceeaşi dată, cu numai 5 ani în urmă, Uniunea Sovietică nu ar fi obţinut actul capitulării Germaniei Naziste, principala răspunzătoare pentru ultimul mare război de pe Bătrânul Continent?

Rusia priveşte şi azi această zi ca principala sărbătoare a întregului popor, indiferent de evenimentele din ultimele decenii. „Vom ţine minte întotdeauna că tocmai Rusia, Uniunea Sovietică, au distrus planurile antiumane, sângeroase ale naziştilor, nu le-au permis să cucerească lumea. Soldaţii noştri au apărat libertatea şi independenţa salvându-şi patria. Au eliberat Europa fără să le fie milă de ei înşişi şi au obţinut victoria a cărei măreţie va rămâne înscrisă în veci în istorie” declara astăzi preşedintele rus Vladimir Putin, la ceremonia grandioasă a celei mai importante sărbători naţionale din Rusia.

Există încă destule controverse privind rolul de eliberator al armatei sovietice, diminuat cu timpul pentru statele din partea stângă a Cortinei de Fier, şi amplificat pentru ţările ce s-au dezvoltat la umbra falnicei Uniuni Sovietice. Cortina a căzut, războiul rece a luat sfârşit de mai bine de două decenii, cu toate acestea adevărul istoric se pare că diferă în funcţie de poziţia geografică.

În acest sens, unul din marii profesori de Relaţii Internaţionale de la Harvard, Stephen M. Walt, argumenta într-un material din Foreign Policy în urmă cu 2 ani că „deşi americanii crescuţi cu filme precum Saving Private Ryan sau Patton vor concluziona că SUA au jucat rolul principal în distrugerea Germaniei Naziste, majoritatea luptelor grele s-a dat în Europa de Est şi povara cea mare în înfrângerea lui Hitler a fost purtată de armata Uniunii Sovietice.”

Statistic vorbind, 73% din pierderile Wehrmachtului german au avut loc pe Frontul de Est, în înfruntările dintre nemţi şi sovietici. Desigur, din punct de vedere strategic, comandanţii lui Hitler au făcut aceeaşi greşeală încercând să cucerească Colosul cu picioare de lut, pe care o comisese şi Napoleon în urmă cu un secol şi jumătate. Climatul rusesc este neprimitor de multe ori şi pentru proprii cetăţeni, cu atât mai mult pentru armatele de străini, deja slăbite de lupte extinse pe întreg continentul.

Ştim toţi ce efect eliberator a avut Armata Sovietică asupra României şi a teritorilor sale: 45 de ani de reeducare comunistă, 14 ani de ocupaţie şi ruperea până în prezent a Basarabiei de ţara mama (si nordul Bucovinei şi regiunii istorice Bugeac). Ne-am aflat de partea învinşilor, chiar şi după istoricul act de întoarcere a armelor de la 23 august 1944, iar istoria nu va uita acest lucru.Totuşi, o reală evaluare a contribuţiei armatei sovietice în victoria finală a celui de-al doilea război mondial este un lucru necesar la mai bine de 7 decenii de la eveniment.