Apocalipsa după Jihad. Reţelele din Europa: recrutare, îndoctrinare, luptă împotriva infidelilor

Documentele pe care vi le prezentăm în continuare fac parte dintr-un set de informaţii considerate ultra-sensibile şi, tocmai din această cauză, am preferat, ori de câte ori a fost posibil, să selectez cele care au fost oficial declasificate.

Cum este, spre exemplu, cel intitulat Path to Global Jihad: radicalization and recruiting to terror networks, declasificat de către Norwegian Defense Research Establishment şi care reproduce comunicările prezentate cu ocazia unui seminar de specialitate ce s-a ţinut la Oslo în martie 2006.

Foarte interesant este un document intitulat Jihad in Europe: recruitment for terrorist cells semnat de Petter Nesser, extrem de actual şi în acest moment. Iată fragmente din acest studiu.

„Potrivit afirmaţiilor făcute de cercetătorul american Marc Sageman, specialist în problematica Al Qaeda, musulmanii care se alătură mişcării jihadiste au origini diverse dar, în general, sunt oameni „dintre cei mai obişnuiţi”. Cu toate acestea, au ceva în comun. În primul rând, sunt musulmani, fie prin naştere, fie convertiţi la Islam...În general, provind din familii cu nivel mediu şi cu un nivel moderat al credinţei religioase. Cei mai mulţi sunt căsătoriţi şi au copii...Dar recruţii par să fie nişte persoane care, din diferite motive, au fost alineate din punct de vedere social şi religios, profund frustraţi dintr-o cauză anume înainte de a se alătura unui grup religios fundamentalist. Par să fi devenit şi mult mai practicanţi în Islam înainte de a se alătura grupărilor respective. În multe cazuri, crizele de ordin personal din perioada de pre-recrutare par să se fi constituit într-un factor de radicalizare...Dar factorii decisivi pentru procesul de alăturare la mişcarea globală a jihadismului  sunt nevoia de a intra într-o reţea de socializare şi credinţă comună, de stabilire a contactului cu jihadiştii prin intermediul prietenilor, rudelor, cunoştinţelor, prin persoane în care subiecţii au încredere sau le iau drept model...

O altă caracteristică importantă este că recruţii se alătură grupului mai degrabă în grup decât ca indivizi separaţi. Această formulă clasică de recrutare implică existenţa unui grup de prieteni care dezvoltă un interes în jihadism. Ei sunt cei care iau iniţiativa de a se integra în medii radicale şi se duc să asculte predicile clericilor fundamentalişti. Mulţi urmează un asemenea proces de recrutare în altă ţară decât cea de origine. Atunci când se duc la moschee, grupurile de prieteni contactează aşa numiţii „gardieni ai porţilor”, cel mai adesea persoane care au o experienţă directă a jihadului, veniţi de pe fronturile din Afganistan, Cecenia sau de pe alte „teritorii ale Jihadului”. Ei sunt cei care au contact direct cu reţelele organizate ale miliţiilor fundamentaliste şi pot să le ofere recruţilor toate datele necesare privind persoanele de contact la nivelul imediat superior, cui şi unde trebuie să se adreseze pentru a merge în taberele de antrenament ca şi pentru integrarea formală în grupurile militanţilor fundamentalişti.

Recrutarea pentru celulele teroriste din Europa

Celulele teroriste jihadiste din Europa sunt alcătuite din grupuri diverse, de naţionalităţi şi origini etnice diverse, cu un foarte diversificat profil profesional, de vârstă, origini familiale...Cu toate acestea, fiecare dintre celulele respective tinde să fie dominată de o naţionalitate sau o origine etnică anume. Destul de puţini etnici europeni sunt, până acum, implicaţi în susţinerea activităţilor acestor celule. La conspiraţii au participat atât imigranţi din prima şi din cea de-a doua generaţie. Cei din cea de-a doua generaţie tind să devină cei mai numeroşi membri ai celulelor teroriste descoperite după 2003. Nivelul de educaţie este variabil la nivelul operativilor. Cei mai mulţi au un nivel educaţional foarte scăzut sau nu au urmat nici un fel de studii. Tipic este faptul că au doar ocupaţii sezoniere sau de natură ilicită.

Cu toate acestea, şeful celulei are de obicei (dar nu întotdeauna) un anumit nivel de educaţie, dar în mod cert a părăsit şcoala în momentul în care a demarat procesul de radicalizare...

Atât Al-Qaeda cât şi celelalte grupări similare oferă liniile generale ale procesului de recrutare (publicate în cărţulii sau pe Internet) conţinând propaganda folosită în recrutarea Războinicilor Sfinţi în Europa, precum şi facilităţi pentru ajungerea în taberele de antrenament din Afganistan şi din alte ţări.

Recruţii interacţionează mai întâi cu miltanţii, sau stabilesc o legătură personală cu Jihadul, folosind contactele care mişună în fauna socială a marilor oraşe europene. Mulţi se duc să asculte cu regularitate predicile şeicilor extremişti din Paris, Londra, etc. Adesea aparţin unor grupări fundamentaliste recunoscute, non-violente şi apolitice, precum Jamaat Dawa Tabligh sau unor organizaţii extremiste politice precum al-Mujahirun sau FIS.

...Analiza mea sugerează existenţa unei adevărate „culturi a recrutării”, ceea ce implică faptul că recruţii sunt aduşi de către prieteni sau cunoştinţe din mediile extremiste, cel mai adesea prin intermediul cercurilor de discuţii cu tentă fundamentalistă şi a unor activităţi de tip „team-building” iniţiate de liderii celulelor teroriste. Acest tip de activităţi implică antrenamente fizice, antrenament şi pregătire în mânuirea armelor (sub acoperirea jocurilor tip paint-ball) , urmărirea unor sesiuni cu filme de propagandă şi, desigur, mersul împreună pentru a asculta predicile clericilor islamişti”.

Dr. Tahar Mahdi – TALIONUL, concept şi practică

Versetele ne învaţă că Talionul este o lege divină, instituită de Creator în favoarea creaturilor sale. Talionul îi înspăimântă pe criminali, face dreptate victimelor şi aduce liniştea în inimile în care arde ura şi dorinţa de răzbunare. În aplicarea acestei pedepse stă însăşi prezervarea societăţilor omeneşti, integritatea cetăţenilor şi a drepturilor colective...

Pentru ce tip de organizaţii teroriste se fac recrutările? Iată răspunsul pe care-l dădea unul dintre organizatorii pe plan mondial al reţelelor respective, un personaj considerat drept unul dintre cei mai importanţi ideologi contemporani în domeniu, Abu Mu’ab Al-Suri, cu cartea sa de 1600 de pagini intitulată The Call for a Global Islamic Resistance unde găsim enumerate cele trei tipuri majore de organizaţii teroriste care acţionează acum în lume:

- Tanzims, mişcări fundamentaliste locale sau regionale organizate pe principii ierarhice. Avem o mulţime de exemple în istoria contemporană: Johadul islamic egipean, Organizaţia luptătoare de avangardă din Siria, mişcarea Shabiba din Maroc, grupul Asbat al-Ansar din liban, etc.

- Mişcările „Front deschis” care sunt, în cea mai mare parte, formule insurgente la scară mare împotriva unei puteri ocuopante sau de tip imperialist. Cele mai proeminente exemple sunt în Bosnia, Cecenia, Afganistan, etc.

- Jihadul teroriştilor individuali care presupun organizarea unor acte sporadice de terorism efectuate de membrii unor celule mici sau autonome, neconectate marilor reţele cunoscute. Exemple în acest sens: Ramzi Iusuf, omul care a plănuit primul atac împotriva World Trade Center în 1993, sau Said Nusair, asasinul rabinului de extremă-dreapta Meir Khane în 1990.

Foarte important este faptul că, în ultimii ani, s-a pus la punct un adevărat „circuit al combatanţilor străini pentru Jihad”, foarte solid şi bine conectat în termeni de sprijin logistic. Este folosit pentru aducerea şi repatrierea sau transferul luptătorilor străini, cu mare viteză, dinspre bazele de antrenament în direcţia fronturilor de luptă, mai apoi spre casă, în bazele naţionale, foarte adesea în familiile deja cu paşapoarte europene.

Iată care este tabelul prezentând, în februarie 2014, numărul acestor luptători străini în Siria (de partea trupelor care luptă împotriva regimului Assad), estimarea de 11.000 incluzând acum oficial prezenţa a cel puţin un luptător provenind din România. Am contactat câteva surse care, sub acoperirea anonimatului, au confirmat informaţia, adăugând că aceste date au fost deja trimise autorităţilor competente din România, împreună cu o cerere de anchetă.

(Sursa: Foreign fighters from Western countries in the ranks of the rebel organizations affiliated with Al-Qaeda and the global jihad in Syria, Meir Amit Intelligence and Terrorism Information Center, 3 février 2014.)

Cât de pregătită este acum Europa să facă faţă acestei ameninţări? Problema este deosebit de serioasă deoarece, în mod evident, liderii actuali ai reţelelor teroriste, şi-au adus aminte de ce-au învăţat la şcoala urmată în taberele de antrenament, de învăţătura lui Mao care spunea că adevăratul combatant trebuie să se simtă în mijlocul poporului său ca peştele în apă...citat reluat în toate manualele teroriste dar, până acum, destul de greu de transformat în realitate în Europa.

Numai că tactica s-a adaptat odată cu transformarea micilor comunităţi din prima generaţie de imigranţi în grupe masive de populaţie. Serviciile de informaţii vorbeau, deja în urmă cu mai mulţi ani, de o directivă globală trasată de Al Qaeda către clericii musulmani fundamentalişti, îndemnaţi să favorizeze căsătoriile inter-rasiale şi, mai ales, cele care puteau aduce în comunitatea musulmană, prin convertire, membri ai socitetăţii autohtone, de preferinţă cu statut social recunoscut sau provenind din familii înstărite şi deasupra oricărei bănuieli. În paralel, legislaţia democratică privind accesul în armată şi poliţie (dar şi în serviciile de informaţii) a unor contingente reprezentative provenind din comunităţile islamice, a permis legitimarea unei prezenţe importante în acele zone, până nu demult privilegiul normal al populaţiei autohtone.

Într-un material viitor, vom detalia exemplele halucinate ale prezenţei acestor luptători străini care luptă acum în Siria sau Afganistan, în Liban sau în ţări din Africa – ne vor interesa europenii noştri fanatizaţi de o doctrină a urii şi intoleranţei, mulţi dintre ei aflaţi deja pe drum înspre casă, gata fie să se reîntoarcă după perioada reglementară de refacere de trei luni. Fie să devină propovăduitorii unei lecţii teribile, în mijlocul Europei, continentul care se dorise a fi pământul lor de azil şi prosperitate. Şi pe care unii îl urăsc acum într-atât de mult încât sunt gata să pornească Jihadul credinţei şi lipsei lor de iertare.