Analiză. Noul naţionalism din UE

Analiză.
Noul naţionalism din UE

Harta separatismului în Europa

Noile forme de naţionalism, manifestate îndeosebi în contextul Brexitului şi crizei din Catalonia, pun la încercare pertinenţa şi trăinicia Uniunii Europene (UE), sunt de părere mai mulţi analişti europeni.

Ştiri pe aceeaşi temă

Aspiraţiile de independenţă din Catalonia, o regiune bogată din nord-estul Spaniei, au eşuat deocamdată. Totuşi, ele au scos la iveală liniile de fractură existente în prezent în Europa, unde comunităţi sau chiar o ţară întreagă tind să-şi revendice propriile specificităţi şi independenţa faţă de o putere centrală acuzată de tăierea aripilor, comentează AFP.

În cazul Marii Britanii, de exemplu, ruptura cu UE s-a produs în numele suveranităţii şi refuzului de a finanţa o organizaţie birocrată care impune propriile reguli şi împiedică astfel desfăşurarea statului naţional, idee constatată cel puţin în rândul susţinătorilor Brexitului.

În cazul Cataloniei, manifestările emoţionale datând încă de pe vremea dictaturii lui Franco s-au împletit cu aşteptările economice pentru a justifica separarea faţă de un stat, Spania în speţă, considerat drept o frână pentru creşterea prosperităţii şi exprimarea identităţii.

„Naţionaliştii au înţeles că în regiunile dezvoltate şi prospere nu mai e cazul să facă doar apel la ideea unei naţiuni a cărei culturi ar fi oprimate de la începuturi. Naţionalismul cultural şi etnic a luat forma unei «legitimări» de ordin economic, mai ales prin invocarea refuzului solidarităţii fiscale cu regiunile mai sărace“, explică istoricul belgian Bruno Yammine naţionalismul manifestat recent în UE.

La Barcelona, „mişună ideea unei Catalonii ce ar putea fi o platformă internaţională în cadrul UE (…), care ar putea aduce o creştere mai mare, fapt ce a animat ipoteza secesionistă“, arată politologul spaniol Andres de Blas Guerrero.

Pe lângă justificările de ordin economic, respingerea elitelor şi teama de imigraţie, care ar ameninţa identitatea naţională, s-au impus de asemenea ca teme pentru apărarea colectivităţii.

În opinia lui Renaud Thillaye, analist pe probleme europene la Flint Global din Londra, succesul naţionalismului este asigurat, „pe de o parte, de la (evocarea, n. red.) corupţiei până la discreditatea partidelor tradiţionale şi imperiozitatea unei democraţii mai apropiate, iar, pe de altă parte, de nevoia unei ancorări culturale în jurul unei limbi şi unui patrimoniu comun într-o epocă în care totul merge foarte repede“.

În acest context, UE ţine cu tot dinandinsul să evite fărâmiţarea statelor şi descurajează prin urmare aspiraţiile secesioniste, chiar dacă scoţienii, catalanii sau corsicanii „văd a priori în ea un potenţial aliat contra statelor centrale“, subliniază Renaud Thillaye. UE nu a ridicat nici măcar un deget în criza din Catalonia şi a căutat să nu le garanteze scoţienilor un statut aparte după oficializarea Brexitului, aşa cum şi-au dorit ei.

Până acum, UE a trecut testul rezistenţei, chiar şi în pofida votului britanicilor în favoarea ieşirii din blocul comunitar care, evident, a fost un şoc dur. Însă Marea Britanie nu făcea parte din zona euro, ceea ce a dus la evitarea instabilităţii financiare. Iar dureroasele negocieri în cazul Brexitului ar trebui să calmeze dorinţele altor membri ai clubului de a imita fapta britanicilor, scrie AFP.

Cu toate acestea, pericolul nu este complet îndepărtat, nici la nivel regional, nici naţional, punctează AFP.

„Problemele regionale nu vor dispărea, cel puţin văzând rolul unor mari oraşe în jurul cărora se organizează ecosisteme cu vocaţie mondială“, apreciază Renaud Thillaye. „Ţările care nu vor şti să găsească o ieşire din aceste situaţii riscă să meargă către tulburări importante, precum cele din Catalonia“, avertizează el.

În opinia lui Matthew Goodwin, profesor de politologie la Universitatea din Kent, „sistemele politice din Europa nu au fost niciodată atât de instabile, cu schimbări în rândul electoratului şi pierderea sprijinului unor partide tradiţionale, în timp ce diviziunea dintre naţionalişti şi cosmopoliţi devine mai importantă decât diviziunea tradiţională dreapta/stânga“.

Alegerile de anul viitor din Italia, Ungaria şi Suedia vor fi astfel o ocazie de a vedea cât de mult s-au înrădăcinat unele partide care se prezintă drept anti-elite, eurosceptice şi populiste.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările