Analiză. De ce s-a stricat modelul suedez INFOGRAFIE

După alegerile de duminică, în care nici stânga, nici dreapta nu a obţinut majoritatea, şi sub presiunea naţionaliştilor, Suedia caută o formulă de guvernare.

O perioadă de incertitudine se deschide în Suedia, după ce alegerile parlamentare de duminică au confirmat ancorarea extremei drepte şi a emis o ecuaţie cu trei necunoscute: cine a câştigat? cine va guverna? cu cine?

De obicei, postul de prim-ministru îi revine, liderului partidului cu cele mai multe voturi sau cel care este cel mai bine plasat pentru a forma un guvern. Dar peisajul politic din ce în ce mai fragmentat al Suediei complică toate calculele. Nici unul dintre cele două blocuri dominante ale spectrului politic nu a obţinut o majoritatea.

Potrivit rezultatelor parţiale, coaliţia de guvernare, formatã din social-democraţi şi ecologişti, a fost votatã de 40,6% dintre participanţii la vot, în timp ce Alianţa de centru drepta care reuneşte mai multe formaţiuni, a primit 40,3% din voturi.

Cea mai importantã creştere a fost înregistratã de Democraţii Suedezi, partid de extremã dreapta care a obţinut 17,6% din voturi, faţã de 12,9% în urmã cu patru ani. Formaţiunea este prezentã în Parlament din 2010, însã pânã acum restul partidelor au exclus orice fel de colaborare cu aceasta.

Creşterea extremei drepte a avut loc în contextul în care Suedia s-a confruntat în 2015 cu un numãr record de solicitanţi de azil – 163.000, ceea ce reprezintã, raportat la populaţie, cel mai mare procent din Europa.

Partidul de Stânga şi-a dublat numărul votanţilor faţă de 2014, ajungând la 9,8% iar Partidul de Centru şi Creştin Democraţii au crescut cu o treime.

Dacă rezultatele vor rămâne aşa, niciuna dintre coaliţii nu are o majoritate în Parlament şi vor fi nevoite ori să se alieze cu membri ai opoziţiei, ori cu Democraţii Suedezi.

Social-democraţii au pierdut 2,8 puncte faţă de alegerile din 2014 şi au obţinut cel mai slab scor din 1908.

Premierul social-democrat cheamă opoziţia la dialog

“Suntem primul partid din Suedia”, a declarat Stefan Löfven duminică seara, înainte de a recunoaşte în mod public impasul şi de face apel la opoziţie.

„Aceste alegeri marchează îngroparea blocurilor politice (…). Nimeni nu are o majoritate. Prin urmare, este firesc să se lanseze o colaborare între blocuri“, a spus el.

Premierul social-democrat suedez, Stefan Lofven, a chemat, ieri, opoziţia la dialog, la finalul unor alegeri legislative care plasează extrema-dreaptă în poziţia de arbitru într-un peisaj politic fragmentat, transmite AFP.

Într-un discurs, Lofven s-a arătat determinat să rămână în fruntea executivului şi să blocheze potenţiala influenţă privind configuraţia puterii a formaţiunii anti-imigraţie Democraţii Suedezi. În context, el a întins mâna opoziţiei de centru-dreapta.

“Un lucru este sigur, nimeni nu a obţinut majoritatea. Este deci natural să lansăm o colaborare între blocuri”, a declarat Lofven. Atât Social Democraţii (centru-stânga), cât şi Moderaţii (centru-dreapta) au respins posibilitatea formării unei coaliţii cu Democraţii Suedezi. Aceste alegeri au arătat că Suedia e mai împărţită decât a fost vreodată, atunci când vorbim de preferinţe politice.

Dar iată cum arată grupurile din politica suedeză. De la stânga la dreapta, avem mai întâi Blocul Roşu - Verde, format din Partidul de stânga, Social Democraţi şi Partidul de Mediu. Urmează Alianţa (sau grupul partidelor de dreapta), în care intră Partidul de Centru, Liberalii, Moderatii şi Creştin - Democraţii. În sfârşit, există Democraţii Suedezi.

Cine va fi premier

O mare provocare se pare că va fi şi numirea unui prim - ministru. Este greu de spus dacă social - democratul Ştefan Löfven îşi va păstra poziţia, atâta vreme cât stânga îl susţine, dar toate partidele de dreapta au declarat că una dintre cerinţele lor este ca Suedia să aibă un nou premier, probabil în persoana lui Ulf Kristersson, preşedintele Moderaţilor. Un lider din Partidul Liberal spunea duminică seară că singură întrebare care rămâne este dacă Ştefan Löfven îşi va da demisia imediat sau va mai aştepta. 

Prosperitatea nu exclude populismul

Criza migraţiei a favorizat formaţiunile naţionaliste , partidele tradiţionale nu au cules prea mult dividendele unei economii dinamice. S-a dovedit încă o dată că  populismul înfloreşte şi într-o societate prosperă şi deschisă nu  numai acolo unde inegalităţile sociale şi sărăcia sunt la cote înalte.

Suedia nu este nici Italia, împovărată de datorii,  dar nici Germania, unde   economia puternică şi exportul  nu aduce beneficii tuturor cetăţenilor săi. În ceea ce priveşte venitul pe cap de locuitor, Suedia este una dintre cele mai bogate din lume. Conform unui raport al OCDE din 2017, produsul intern  brut al Suediei a crescut cu 25% începând cu anul 2005. 

După criza financiară globală din 2008, rata şomajului a scăzut la mai puţin de 7%. În ciuda creşterii inegalităţii, disparităţile privind veniturile rămân scăzute în comparaţie cu celelalte ţări din OECD. În concluzie, Suedia este o ţară bogată şi încă relativ egalitaristă.

Ţara cu 10 milioane de locuitori a absorbit , conform cifrelor AFP, aproximativ 400 000 de imigranţi din 2012, mai întâi sub guvernul de centru-dreapta al lui Fredrik Reinfeldt, apoi de centru-stânga Stefan Löfven, care a fost la putere din 2014.

Deşi şi în 2018, Suedia oferă în continuare imagini oameni fericiţi,  atmosfera s-a deteriorat într-o oarecare măsură. Segregarea este în creştere în suburbiile oraşelor mari şi, în acelaşi timp, ştirile legate de imigranţi au devenit din ce în ce mai comune. În luna iunie, mai multe persoane au murit în Malmö, al treilea cel mai mare oraş din Suedia, în urma unui atac armat.

În august, scenele de violenţă urbană din oraşul Göteborg au uluit ţara. Aproape 80 de maşini au fost arse în noaptea de 13 spre 14 august. Drept urmare, opinia publică ar fi putut atinge nivelul de toleranţă, în timp ce în 2017, în Suedia au fost arse în mod deliberat 1 457 automobile, potrivit datelor Agenţiei Suedeze pentru Protecţia Civilă (MSB).

Pe lângă aceste violenţe urbane, ţara se confruntă acum şi cu problema islamismului, a cărei implantare este destul de recentă în acest regat scandinav. În martie, un raport guvernamental a evocat problema pentru prima dată: acesta a atras atenţia guvernului suedez asupra dezvoltării unei forme de „societate paralelă“ în ţară, încurajată de Frăţia Musulmană, bazată pe o practică a islamului „care ar putea ameninţa coeziunea comunităţii naţionale“ şi bazată pe „sosirea din Africa, Orientul Mijlociu, a refugiaţiaţilor .