ANALIZĂ George Friedman: De ce ştirea EurActiv despre mutarea armelor nucleare în România nu poate fi adevărată

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Acum două zile a apărut un articol pe EurActiv.com care susţinea că Statele Unite transferau în România armele nucleare pe care le depozita în Turcia. Materialul a citat două surse anonime.

Evident, subiectul era important. Indica faptul că ruperea relaţiei SUA-Turcia a ajuns la un nou nivel. Indica faptul că guvernele României şi Statelor Unite conspirau în vederea luării unor măsuri importante fără a informa publicul român. De asemenea, indica faptul că exista o problemă uriaşă în ceea ce priveşte securitatea SUA, deoarece locaţia unor arme nucleare trebuie să fie cel mai bine păstrat secret.

Dacă se dovedeşte a fi adevărată, este o ştire uriaşă. Clar, din punct de vedere jurnalistic, a îndeplinit criteriile necesare pentru publicare. Au existat două surse, despre care presupun că erau surse care păreau de încredere. Evident că au preferat să rămână anonime, deoarece prin oferirea unor asemenea informaţii au trebuit să încalce regulile. Iar subiectul era clar important pentru publicul european pe care jurnaliştii îl servesc.

„Bârfe de cantină”

Problema cu această poveste, ca să începem, este că lasă de înţeles că ambele surse aveau acces la cele mai ascunse secrete ale Statelor Unite şi erau pregătite să dezvăluie aceste secrete celor de la EurActiv. Locaţia armelor nucleare ale SUA este secretă dintr-un motiv foarte simplu. Dacă orice duşman ar afla unde se află, le-ar putea distruge cu arme convenţionale. Dacă Statele Unite mută aceste arme, discreţia este necesară pentru a le proteja împotriva tentativelor de furt ale teroriştilor. Drept urmare, Statele Unite păstrează secrete atât informaţiile legate de locaţie, cât şi cele despre o eventuală mutare. Uneori, presupun, divulgă informaţii false despre locaţie astfel încât orice informaţii reale să fie amestecate cu cele false. Nu ştiu dacă chiar aşa e, dar asta aşa face eu dacă aş fi guvernul SUA.

Pe internet, sunt multe articole despre locaţii. Iar apoi există multe presupuneri, începând cu cele evidente (există arme nucleare depozitate în baze americane de submarine) şi ajungând la cele care ar putea fi denumite „bârfe de cantină”. Bazele SUA au cantine unde oamenii se întâlnesc şi bârfesc, cel mai adesea în legătură cu lucruri despre care ştiu foarte puţine, sau despre salarii, permisii şi alte lucruri de genul acesta. Bârfele de cantină ajung chiar şi la Washington, la reporteri şi think tank-uri, şi se scrie despre ele. În condiţiile în care nu am cum să verific ceea ce este adevărat, nu pot decide ce este fals, dar în calitate de cetăţean aş fi şocat sa aflu ca bârfele de cantină sunt valide si mai mult, reprezintă o breşă de securitate.

Baza aeriană Incirlik

image

Este foarte posibil ca Statele Unite chiar să aibă arme nucleare tactice în Turcia, deşi nu sunt foarte sigur ce ar putea face cu ele. Uneori reprezintă un simbol de încredere reciprocă între două naţiuni. Depozitarea lor la baza aeriană Incirlik ar fi un semn destul de evident de încredere, având în vedere faptul că se află sub comandă turcă. Aş putea înţelege mai bine ideea decât aş putea înţelege misiunea. Un atac nuclear asupra Statului Islamic nu este practic. Nu distrugi o forţă de infanterie uşoară cu arme nucleare, mai ales când nu ştii în ce direcţie bate vântul. Şi nu îi loveşti pe ruşi cu bombe nucleare, că te lovesc şi ei. Dar totuşi, Turcia şi SUA sunt aliaţi de mult timp, aşa că este posibil să fie bombe nucleare depozitate acolo.

Care ar fi scopul mutării?

Dar acum relaţia SUA-Turcia s-a deteriorat. Turcii cer extrădarea lui Fethullah Gülen din Statele Unite. SUA vor ca turcii să îi ajute cu Statul Islamic. Dar în ciuda tuturor certurilor, nici o parte nu a rupt relaţia. Statele Unite nu vor să piardă relaţia, iar Turcia a ajuns până la limită, dar nu a depăşit-o. Şi ar trebui să ne reamintim cu toţii modul în care turcii s-au întors împotriva ruşilor, iar apoi s-au împăcat. Politica externă turcă este, să spunem, dinamică. Dacă există arme nucleare în Turcia, mutarea lor fix în acest moment nu ar fi cel mai bun semnal. Statele Unite încearcă să se deplaseze cu calm prin furtună, iar vicepreşedintele Joe Biden se deplasează săptămâna viitoare în Turcia.

Statele Unite au nevoie de România în calitate de aliat, nu de bază nucleară.

În ceea ce priveşte mutarea armelor în România, revine iar întrebarea legată de scopul pe care l-ar putea servi. Statele Unite nu vor intra într-un conflict nuclear cu Rusia, indiferent de ce se va întâmpla în Ucraina. De asemenea, presupun că armele nucleare americane necesită o depozitare sigură care permite operaţiuni de întreţinere şi reparaţii. Ar dura destul de mult construirea unui asemenea spaţiu. Şi ar trebui să existe o securitate comparabilă cu cea de la baza Incirlik. Nu ştiu nivelul de securitate al bazelor din România, dar Statele Unite sunt destul de exigente în această privinţă. În plus, ultimul lucru pe care îl vor SUA este un scandal politic în România în legătură cu nişte arme care îşi au locul doar în nişte scenarii SF. România se încadrează în categoria problemelor mondiale reale. Nu te joci cu interese reale pentru scenarii ficţionale. Statele Unite au nevoie de România în calitate de aliat, nu de bază nucleară.

Baza de la Deveselu, locul unde ar urma să fie mutate armele nucleare americane

Baza de la Deveselu

România, cea mai afectată dintre toate părţile

Având în vedere toate aceste lucruri, mă îndoiesc sincer că povestea asta este reală, deşi înţeleg de ce a fost publicată. Totuşi, din punct de vedere al analizei de informaţii şi geopolitică, nu are nici o bază în realitate. Dacă ar fi existat o scurgere uriaşă de informaţii, ar fi fost urmată de nişte arestări. Mă îndoiesc că vom vedea vreo arestare. De asemenea, mă îndoiesc că doi oameni cu acces la informaţii legate de transporturi de arme nucleare ar oferi separat aceste informaţii presei. Poate unul, dar două persoane în acelaşi timp, riscând 30 de ani de închisoare în Leavenworth, este un scenariu implauzibil.

Mulţi români ar fi consternaţi de ideea că România ar putea deveni o ţintă nucleară. Şi ar răspunde prin atacarea guvernului pro-american pentru că îi pune într-un pericol secret.

Dacă facem un pas în spate, nici Statele Unite şi nici Turcia nu ar fi foarte jenate - dincolo de ideea unei scurgeri de informaţii din Departamentul de Stat. Ţara cea mai afectată ar fi România. Cetăţenii săi au păreri oarecum împărţite despre relaţia cu Statele Unite. Mulţi ar fi consternaţi de ideea că România ar putea deveni o ţintă nucleară. Şi ar răspunde prin atacarea guvernului pro-american pentru că îi pune într-un pericol secret. Şi, desigur, Statele Unite ar fi următoarea ţintă a atacurilor.

Rusia, principalul beneficiar

A fost nevoie de două surse pentru a fi publicat articolul. Atunci, întrebarea este: cine ar depune un asemenea efort pentru a organiza totul? Beneficiarul principal ar fi Rusia. Guvernului rus îi displace complet relaţia SUA-România şi speră să îndepărteze Turcia de Statele Unite. Cui altcuiva îi place să dea startul vânătorii de scurgeri de informaţii din Pentagon? Ştiu sigur că a fost Rusia? Nu. Nu am nici măcar o sursă. Dar de aceea sunt în favoarea analizei de intelligence ca metodologie. Îmi permite să identific răspunsuri plauzibile într-o lume în care sursele sunt prin definiţie de neîncredere, dar în care analiza logică poate clarifica lucrurile.

Rusia practică dezinformarea, aşa cum o fac atât Statele Unite, cât şi majoritatea celorlalte ţări. Este moneda comună a omenirii. Este invizibilă atunci când funcţionează la eficienţă maximă. Alteori, poate doar să fie simţită. Dar este întotdeauna acolo. În acest caz, niciuna dintre cele două surse nu trebuia să lucreze pentru ruşi. Probabil că sunt multe grade de separare între Rusia şi surse. Ar fi imposibil de făcut o legătură între ruşi şi surse.

Nu este un subiect important. Dar scriu despre el pentru a le reaminti oamenilor de vulnerabilitatea jurnalismului la dezinformare. Cel puţin o parte din ce citiţi despre noul produs al unei companii este un text bine discutat în cadrul departamentului de relaţii publice, iar în cazul statelor dezinformarea este parte din PR. Câteodată, precum în cazul prăbuşirii Uniunii Sovietice, nu a existat o sursă care să ştie povestea. Altădată, 10 surse se înşală sau mint. În cazul acestei poveşti, ea cade în categoria improbabilităţii combinate. Pentru a fi reală, se pierde şi invalidează o bună parte din simţul realităţii. Se poate întâmpla. Nu se întâmplă des.

geopolitica futures logo

Traducere din limba engleză a textului „Dismantling a story on US Nukes, publicat de George Friedman în geopoliticalfutures.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite