DW: Din când în când ruşii transmit semnalul că sunt dispuşi să folosească arme atomice. Este vorba numai de propagandă sau există riscul tot mai mare ca aceste arme să fie folosite, strategic sau măcar tactic, pe câmpul de luptă din Ucraina?

Anders Fogh Rasmussen: Eu nu consider reale aceste avertismente, aşa că nu sunt îngrijorat de aceste ameninţări. Este o încercare de intimidare a aliaţilor din NATO, pentru a reduce livrările de arme către Ucraina. Putin ştie că, dacă ar folosi arme de distrugere în masă, arme nucleare tactice sau arme chimice sau biologice, ar exista un răspuns hotărât. Şi Putin ar pierde. Dacă aceste ameninţări ale Moscovei ar avea impact asupra noastră, l-am lăsa pe brutalul tiran să aibă ultimul cuvânt în conflictul pe care l-a iniţiat.

Cum ar răspunde NATO la un astfel de atac?

Preşedintele Joe Biden a formulat bine chestiunea la capătul ultimului summit NATO. El a spus că, dacă Putin foloseşte arme nucleare, chimice sau biologice, va încălca o linie roşie şi va exista reacţia noastră. Dar Biden nu a fost foarte clar, nu a specificat ce fel de răspuns va exista după ce fel de încălcare a liniei roşii. Cred că incertitudinea în cauză este şi ea parte a unei descurajări credibile.

Până acum, prea mulţi lideri ai NATO s-au grăbit să excludă o reacţie sau alta la acţiunile Rusiei în Ucraina. Nu ar trebui să facem asta niciodată. Dacă vrem ca descurajarea noastră să fie credibilă, adversarul ar trebui ţinut în necunoştinţă de cauză în privinţa parcursului acestei linii roşii. Ar trebui de asemenea să nu ştie cum şi când vom răspunde dacă încalcă această linie. Alte declaraţii nu fac altceva decât să amplifice spaţiul lui Putin de manevră.

Paradă militară la Moscova

Vladimir Putin şi ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, după parada militară de 9 mai

Deci a fost o greşeală că Biden şi NATO au declarat că nu vor trimite niciun soldat în Ucraina? Ar fi trebuit ca această chestiune să rămână deschisă, ca parte a "ambiguităţii strategice" de care aţi vorbit?

Sincer, da. Dar apoi, după ultimul summit NATO, Biden a făcut ce trebuie, când a rămas neclar în privinţa modului în care NATO va reacţiona. Asta trebuia făcut mult mai devreme, dar cred că NATO a învăţat între timp lecţia. Fiindcă, dacă excluzi trimiterea de trupe terestre, dacă excluzi posibilitatea închiderii spaţiului aerian, dacă excluzi alte acţiuni, atunci îi spui lui Putin ce poate să facă fără a exista o reacţie din partea noastră.

Ţările NATO au alocat mult timp dezbaterilor privind tipurile de arme pe care să le livreze Ucrainei, fără a produce o escaladare a conflcitului şi fără a provoca Rusia. Unde credeţi că se află limita între ce poate fi livrat şi ce nu?

Nu trebuie să ţinem cont de ceea ce Putin ar putea considera că este o provocare. Putin este agresorul care a atacat un vecin paşnic. Şi, potrivit Cartei ONU, orice ţară are dreptul la autoapărare. Mai mult decât atât, guvernul unei astfel de ţări are dreptul să ceară ajutorul altor ţări pentru autoapărare. Aşadar, orice ar cere Ucraina, ar trebui să-i livrăm, dacă putem.

Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski la o inspecţie în Rivne

Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, inspectează arme antitanc de fabricaţie occidentală

Alianţa este câteodată acuzată că a provocat Rusia. În acest sens, Papa a rostit fraza că "NATO a lătrat la porţile Rusiei", într-un interviu recent.

Nu sunt deloc de acord cu asta. În niciun moment nu am ameninţat Rusia. Nu am provocat Rusia prin extinderea NATO. Nu am făcut campanie pentru extinderea NATO. Noi doar am acceptat cererile unor foste state comuniste care doreau protecţie în faţa Rusiei. Poate că Rusia ar trebui să se întrebe de ce toţi vecinii se uită spre NATO în căutarea unor garanţii de securitate? I-am întins Rusiei mâna de câteva ori în decursul acestui proces. Ruşii au avut o numeroasă reprezentanţă permanentă la Cartierul General al NATO, fiindcă am vrut să le spunem: "Ceea ce facem noi nu este îndreptat împotriva voastră. Puteţi vedea cu ochii voştri ce se întâmplă." Am avut Consiliul NATO-Rusia, care se reunea o dată pe lună, care a asigurat un cadru pentru cooperare, consultări şi pregătirea unor acţiuni comune. În 2010, la summit-ul NATO de la Lisabona, am decis să dezvoltăm un parteneriat strategic între NATO şi Rusia. Cred că Papa ar trebui să parcurgă această istorie.

Nu a fost o greşeală când NATO a afirmat că uşa ei este deschisă pentru Ucraina, fără a-i oferi o cale spre statutul de membru? Fiindcă a devenit astfel clar că Ucraina nu va fi acceptată în alianţă?

Ba da. Privind retrospectiv am făcut o sumedenie de greşeli. Şi una din ele a fost că nu am oferit Ucrainei şi Georgiei planul nostru "Membership Action Plan" (MAP) la summit-ul NATO din 2008, de la Bucureşti. Eu am fost pentru, SUA au fost pentru, Marea Britanie a fost pentru, dar s-au opus Germania şi Franţa, aşa că nu am putut să cădem de acord. Astfel, i-am transmis lui Putin un semnal greşit. Iar la câteva luni după summit-ul din 2008 de la Bucureşti, el a fost cel care a transmis un mesaj foarte clar - atacând Georgia. Mai mult decât atât, am reacţionat mult prea slab după ce Rusia a ocupat Crimeea, în 2014, şi a început să ocupe şi Donbasul.

Iaţeniuk şi Rasmussen, 2014

Rasmussen: "Privind retrospectiv, NATO a făcut o sumedenie de greşeli"

Putin nu-şi doreşte deocamdată o soluţie politică şi diplomatică. De aceea este de maximă importanţă să continuăm să livrăm ucrainenilor arme grele şi sofisticate, pentru a se putea lupta cu invadatorii, sperând că aceasta va produce o înfrângere clară a ruşilor.

Interviu realizat de Aingeal Flanagan pentru Deutsche Welle

Anders Fogh Rasmussen a fost secretar general al NATO între anii 2009 - 2014, actualul secretar general al alianţei, Jens Stoltenberg, fiind succesorul său direct. Anterior, Rasmussen a fost timp de opt ani premierul Danemarcei. În prezent conduce firma de consultanţă Rasmussen Global.