Alternativa pentru Germania ar putea avea soarta UKIP

Alternativa pentru Germania ar putea avea soarta UKIP

Formaţiunea Alternativa pentru Germania a intrat în atenţia tuturor după ce a reuşit să devină a treia forţă politică din Parlamentul Germaniei la alegerile federale legislative din 24 septembrie Foto: EPA

Formaţiunea de extremă-dreapta care a devenit a treia forţă politică din Bundestag (Parlamentul Germaniei) a intrat deja în degringoladă.

Partidele tradiţionale din Germania (Uniunea Creştin-Democrată/Uniunea Creştin-Socială şi Partidul Social Democrat) au avut parte de un duş rece la alegerile federale legislative de duminică. 
 
Ambele au suferit pierderi însemnate la urne în comparaţie cu alegerile din 2013, iar formaţiunea de extremă-dreapta Alternativa pentru Germania (AfD) a devenit a treia forţă din Bundestag, obţinând 12,6% din voturi, fiind primul partid cu o astfel de orientare care reuşeşte să intre în forul legislativ federal după cel de-Al Doilea Război Mondial.
 
Însă această formaţiune populistă de dreapta, care s-a poziţionat împotriva imigraţiei şi care este mai degrabă un partid al protestatarilor, pare să aibă aceeaşi soartă pe care a avut-o UKIP (Partidul pentru Independenţa Regatului Unit), care a dus o campanie încununată de succes pentru ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană (Brexit). 
 
După neaşteptatul succes înregistrat în urma referendumului din 23 iunie 2016 privind apartenenţa Regatului Unit la blocul comunitar, UKIP-ul, care a mizat pe cartea antiimigraţie, a rămas fără liderul său Nigel Farage, care s-a retras, afirmând că „şi-a făcut partea“ de treabă“. Iar la anticipatele din iunie anul acesta, partidul care şi-a propus să scoată Marea Britanie din UE a obţinut numai 1,9% din voturi, faţă de 12,6% la alegerile din 2015, şi, ca urmare, niciun loc în Camera Comunelor.
 
Un succes de conjunctură
 
Ca şi în cazul UKIP-ului, succesul AfD-ului pare să fie mai degrabă unul de conjunctură, venit pe fondul nemulţumirilor unei părţi a electoratului referitoare la politica dusă în privinţa migranţilor şi pe fondul unor temeri de natură economică. 
 
De altfel, Alternativa pentru Germania a avut succes în special în Germania de Est, unde acest tip de îngrijorări sunt mai pronunţate în comparaţie cu Germania de Vest. În Saxonia, partidul a fost chiar cea mai puternică forţă, câştigând trei mandate directe, notează „Süddeutsche Zeitung“.
 
Per total, în Est, AfD-ul a fost a doua forţă politică (21,8%) după CDU (27,6%). În Vest, însă, s-a clasat abia pe locul patru (10,7%), după CDU/CSU (34,1%), SPD (21,9%) şi FDP (11,5%), potrivit datelor prezentate de ZDF. 
 
Formaţiunea de extremă-dreapta este populară mai ales în rândul persoanelor de sex masculin. La nivel naţional, partidul Alternativa pentru Germania a fost ales de 16% din bărbaţi şi numai de 9% din femei, potrivit Forschungsgruppe Wahlen.
 
În acelaşi timp, AfD este departe de a fi un partid al academicienilor, remarcă ziarul german anterior citat, evidenţiind că numai 7% din votanţii săi au studii superioare. 
 
Adepţii extremei-drepte vin însă din toate clasele sociale. Totuşi, cei mai mulţi (19%) sunt muncitori. Totodată, partidul populist de dreapta are cel mai mare succes la persoane cu vârste între 30 şi 59 de ani (31% din votanţii formaţiunii).
 
Liderii AfD Alexander Gauland, Alice Weidel şi Jörg Meuthen în seara alegerilor Foto: EPA
 
De unde vin alegătorii AfD
 
Populiştii de dreapta au reuşit să adune votanţi care, de obicei, se îndreptau spre alte partide.  21% din votanţi au venit de la CDU/CSU, 10% de la SPD, 6% de la Die Linke (stânga radicală), 1% de la Verzi, 3% de la FDP, 35% de la alte partide sau persoane care nu se mobilizau la vot. Numai 24% au fost, potrivit cercetărilor sociologice, alegători care au votat şi în trecut AfD. 
 
Poate că cel mai important pe termen lung este că numai o treime dintre alegătorii săi sunt cu adevărat convinşi de poziţiile formaţiunii. Potrivit Forschungsgruppe Wahlen, 89% au afirmat că CDU nu ia în serios îngrijorările cetăţenilor, politica privind refugiaţii fiind una dintre cele mai importante dintre acestea. Totodată, 60% din alegătorii AfD s-au declarat dezămăgiţi de toate partidele.
 
În aceste condiţii, succesul obţinut acum de AfD este greu repetabil, spun unii experţi. În plus, partidul este măcinat de un scandal intern care riscă să-l fărâmiţeze. 
 
La numai o zi după înregistrarea succesului la urne, Frauke Petry, care era încă la şefia formaţiunii, a anunţat că nu se va alătura grupului parlamentar al Alternativei pentru Germania, motivându-şi atitudinea prin declaraţiile mult prea agresive ale unor membri ai formaţiunii în contextul alegerilor. 

După schimburi dure de replici cu alte personaje marcante ale partidului, ea anunţă, numai o zi mai târziu, că părăseşte formaţiunea.
 
Se pare însă că nu a fost o decizie de moment, ci, conform presei germane, o hotărâre luată încă din vară. Potrivit WDR, NDR şi „Süddeutsche Zeitung“, discuţii despre o rupere a formaţiunii s-ar fi purtat încă de acum câteva luni, destul de mulţi membri ai AfD arătându-se dispuşi să o urmeze pe Frauke Petry.
 
Nu ar fi prima dată când în cadrul Alternativei pentru Germania apar astfel de probleme, deşi formaţiunea nu are vechime pe scena politică.
 
Bernd Lucke (în prim-plan) şi Frauke Petry, la Congresul AfD din iulie 2015, organizat la Essen Foto: EPA
 
AfD-ul, un partid cu o istorie scurtă şi zbuciumată
 
Alternativa pentru Germania este o formaţiune politică înfiinţată în primăvara anului 2013, cu numai cinci luni înainte de alegerile federale legislative. Fondată de profesorul de macroeconomie Bernd Lucke de la Universitatea din Hamburg, partidul, catalogat iniţial drept unul „al profesorilor“, a marşat  la început pe ideea necesităţii desfiinţării zonei euro. În numai câteva luni, AfD-ul a acumulat circa 20.000 de membri. 
 
Pe data de 25 mai 2014, cu Bernd Lucke drept candidat de top, AfD-ul obţine 7,1% la alegerile parlamentare europene, formaţiunea intrând astfel în Parlamentul European. În august şi septembrie 2014, euroscepticii din AfD intră în parlamentele regionale din Saxonia, Brandenburg şi Turingia. 
 
Alexander Gauland, Björn Hocke şi Frauke Petry devin lideri de grup parlamentar. Iar Gauland şi Hocke sunt consideraţi reprezentanţi ai aripii radicale a partidului. 
 
La sfârşitul anului 2014 şi începutul anului 2015, din ce în ce mai mulţi membri ai AfD devin simpatizanţi ai PEGIDA (Patrioţi europeni împotriva islamizării Occidentului, mişcare iniţiată la Dresda, în Saxonia, land federal din fosta Germanie de Est).
 
Bernd Lucke se declară împotriva acestei tendinţe, subliniind în iulie 2015, la Congresul Partidului, că nu s-a decis în cadrul formaţiunii ca aceasta să fie un partid al PEGIDA. Numai că Lucke este răsturnat de la conducere, iar în fruntea formaţiunii vine Frauke Petry. Sub conducerea ei, partidul virează şi mai mult spre extrema-dreaptă. Bernd Lucke pleacă din AfD. Cu el pleacă şi aproximativ 2.000 de membri. 
 
Exploatarea crizei refugiaţilor
 
În septembrie 2015, după ce Germania îşi deschide porţile refugiaţilor, Alternativa pentru Germania începe să se poziţioneze tot mai puternic împotriva acestora. La începutul lui 2016, Petry cere ca graniţele să fie apărate cu arme. 
 
În luna mai a anului trecut, Gauland are o atitudine rasistă la adresa fotbalistului de culoare Jérôme Boateng al echipei Bayern München, dar şi al naţionalei Germaniei. „Oamenii îl consideră bun ca fotbalist. Dar nu îl vor ca vecin“, a spus Gauland, stârnind un val de furie în rândul germanilor, care i-au luat apărarea fotbalistului născut la Berlin dintr-un tată ghanez şi o mamă germană, afişând sloganul „Boateng, cel mai bun vecin“. 
 
În iulie 2016, copreşedinta AfD Frauke Petry şi copreşedintele Jörg Meuthen încep să se certe după ce membrul de partid Wolfgang Gedeon face afirmaţii antisemite. Meuthen voia să-l exludă din partid. 
 
În ianuarie anul acesta, liderul grupului parlamentar regional al AfD din Turingia, Björn Hocke, se pronunţă împotriva Memorialului Holocaustului din Berlin. Petry vrea să-l dea afară din partid. Vicepreşedintele Gauland refuză. 

În aprilie 2017, la Congresul partidului din Köln, Frauke Petry e trasă pe linie moartă. Alexander Gauland şi Alice Weidel sunt desemnaţi candidaţii de top ai formaţiunii pentru alegerile federale. 
 
Cu panouri electorale pe care apare o femeie gravidă si sloganul „Noi germani? Îi facem singuri!“, AfD-ul agită spiritele împotriva străinilor. În septembrie, PEGIDA face campanie pentru AfD. Fondatorul mişcării, Lutz Bachmann, le cere simpatizanţilor să voteze pentru Alternativa pentru Germania. AfD câştigă la legislativele federale 12,6% din voturi, adică 94 dintre cele 709 fotolii din Bundestag.
 
O zi mai târziu, Frauke Petry, aleasă prin mandat direct în Saxonia, anunţă neaşteptat într-o conferinţă de presă a partidului că nu se va alătura grupului parlamentar al AfD. 

Pe data de 25 septembrie, Frauke Petry părăseşte conferinţa de presă a AfD după ce anunţă că nu va face parte din grupul parlamentar al formaţiunii Foto: EPA
 
Gauland recunoaşte că partidul s-ar putea scinda. Petry, care se declară nemulţumită de retorica antiislam şi antiimigraţie a liderilor AfD, care îi îndepărtează pe alegătorii conservatori tradiţionali, anunţă o zi mai târziu că părăseşte partidul.
 
La rândul său, Marcus Pretzell, liderul AfD din landul Renania de Nord-Westfalia (vest), cel mai populat din Germania, anunţă că părăseşte partidul. 
 
Într-un interviu acordat cotidianului „Die Welt“, el îşi justifică decizia „prin evaluarea sa nu tocmai optimistă în ceea ce priveşte evoluţia AfD“.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: