Alles Klar, Frau Kommissar!

Germania e, încă o dată, la originea viitoarei catastrofei europene. Joi, 9 aprilie 2020, după o convorbire care i-a oferit prim-ministrului italian Conte ocazia de a-şi mînca mobilul pe loc, Cancelarul Angela Merkel a anunţat, alb şi tăios: Germania nu are datoria să se ocupe de datoriile altora.

Ideea bondurilor Corona a fost lichidată. Cu o singură frază, Italia şi Spania au fost împinse în groapă. Apoi, Merkel şi-a ataşat în jurul braţului o banderolă transparentă de doliu şi a rostit obişnuitele euro-palavre la căpătîiul muribundului: vom găsi alte instrumente de solidaritate, sîntem alături de Italia şi Spania bla, bla, bla.

Seara, miniştrii de Finanţe ai statelor din zona euro au preluat decretul şi l-au transformat într-un pachet de asistenţă, la prima vedere, uluitor. 500 de miliarde! Cifra pe care nimeni n-o va putea minimaliza! Dovada generozităţii, aruncată în faţa celor ce s-au îndoit de măreţia Europei Unite.

Logica şi aritmetica au altă părere.

Aritmetic, din 500 de miliarde, jumătate acoperă nevoile prezente şi viitoare ale sistemelor sanitare dar numai în proporţie de 2% din PIB pentru fiecare stat membru. În rest, credite şi subvenţii, cu condiţii de bună purtare şi sărăcie demnă pentru guvernele şi generaţiile de vin.

Logic, Italia a cerut ajutor economic, nu sanitar. Ilogic, a obţinut ajutor sanitar, nu economic.

Edificiul european a fost pîrjolit de Coronavirus. UE a hotărît să livreze, gratuit, vecinilor de la etajele făcute scrum, extinctoare de ultimă generaţie. Cine vrea bani pentru reconstrucţia apartamentului, hainele copiilor şi transport pînă la locul de muncă închis va trebui să accepte impozite, limite de cheltuieli, dobînzi, poezii despre idila europeană, importuri forţate şi vînzări de bunuri strategice, după cum decide Germania. Toate camuflate în cele mai încăpătoare cuvinte ale acordului: condiţionalităţi de menţinere a sănătăţii financiare.

Ce au refuzat Germania şi sateliţii e mult mai important decît ce au acceptat. Dacă ar fi aprobat emisia de bonduri Corona, statele bogate s-ar fi angajat să garanteze împrumuturile din zona euro. UE ar fi transmis că e un bloc solidar, nu o schemă folosită de avari nemiloşi. Credibilitatea financiară a Germaniei şi Olandei s-ar fi extins asupra celorlalţi şi le-ar fi permis să împrumute în condiţii foarte avantajoase. Fără aşa ceva, Italia şi Spania rămîn la mîna pieţelor care le vor trata ca datornici părăsiţi şi le vor potcovi cu dobînzi enorme.  

Respingerea bondurilor a adus la cunoştinţa Sudului şi a Estului care asistă la execuţia Sudului două mesaje. Mai întîi: UE nu creează solidaritate, ci dependenţă. Apoi: sînteţi liberi să vă îndatoraţi pînă la moarte, de preferat şi obligatoriu faţă  bănci germane sau franceze. Însumînd, faimoisul idealism UE nu e un umanism vizionar destinat sub-europenilor din Sud şi din Est. Neuitatul ”Wir schaffen das!! (O scoatem la capăt!) cu care Cancelarul Merkel a întîmpinat migranţii afro-arabi ai lui 2014 a dispărut. Italienii, spaniolii şi est-europenii îl caută degeaba. Pe parcursul acestei subtile evoluţii morale, Germania a reuşit să uite că a fost salvată, fără condiţii, după război, pe vremea cînd consecvenţii ei cetăţeni mîncau ierburi alese din şanţ şi dormeau în cratere de bombă.  

În vastul algoritm umanist al UE, prăpădiţii din Est vin ceva mai la coadă şi primesc restul. Mai exact, ce rămîne din 500 de miliarde din care se scad 500 de miliarde alocate zonei euro. La care se adaugă un ajutor de 3,3 miliarde, aprobat de Comisia Europeană care arată astfel că nu are nimic împotriva ajutorului de 3,3 miliarde acordat României de Guvernul României. Trebuie pus la socoteală şi miliardul pe care Comisia nu ni-l mai ia din fondurile necheltuite. Total: o sumă colosală care ne-a fost pusă în cont, cu observaţia că ea era deja acolo şi că am primit voie să o mărim, dacă vrem neapărat să arătăm că ne scăldăm în bani.

Adevărul e că Romînia nu are de ce să se teamă că a rămas în chiloţi, dat fiind că i-a amanetat demult. Demonstraţia a fost făcută clar de Valentin Lazea, economistul-şef al BNR, într-o intervenţie solidă, din care oricine are ceva de învăţat, înainte să-şi aleagă metoda de sinucidere sau personajul de interpretat la ospiciu. V. Lazea aminteşte şi ”costul uriaş al programelor (UE) de mediu care vor fi implementate în următoarele decenii”. Această idioţie exorbitantă trebuie eliminată. Green New Deal, copilul cretin rezultat din întîlnirea la care UE şi Greta T. s-au palpat reciproc, trebuie dus de mînă şi abandonat pe cîmp.   

Dar asta nu e tot. Favorurile germane merg mai departe, căutînd limita nesimţirii.  

În timp ce A. Merkel îi anunţa pe italieni şi pe spanioli că, dacă vor bani, trebuie să îşi piardă ţara şi suveranitatea, la Cluj, 2000 de disperaţi se învălmăşau în faţa aeroportului. Toţi se buluceau spre avioanele ce urmau să îi ducă la munci agricole în Germania. Piesa e completă. Germania, ţara care a luat 1 milion de migranţi şi îi ţine pe ajutoare sociale sau nu îi deranjează din lectura lui Hegel, cheamă la muncă turma de români. Proştii Europei au onoarea să pună bucatele pe masa tartorului. Vechea admiraţie germană pentru Estici şi vocaţia lor de animal de povară nu s-a pierdut.

Dar asta nu e tot. Favorurile germane merg mai departe, dincolo de limita nesimţirii.

În dimineaţa generosului anunţ al Cancelarului Merkel, săptămînalul Die Welt îşi oţelea şefa, cerîndu-i imunitate la viruşii compasiunii. Titlul nemuritorului articol: Frau Merkel, bleiben Sie standhaft! (Dnă Merkel, ţineţi-vă tare!) Sau, într-o traducere uşor influenţată de un fost exilat în Germania: Angela, fii bărbată! Ceva mai jos, în acelaşi articol, argumentul decisiv: ”În Italia, Mafia abia aşteaptă o nouă ploaie de bani de la Bruxelles”. Delicateţe tipic germană. Răspunsul cuvenit e boicotul produselor germane, începînd cu rinocerii copiaţi din Ionescu. Şi o veche ghicitoare românească: Uniune într-un picior, ghici al cîtelea Reich e? Italienii şi toţi practicanţii diversităţii păcătoase a vieţii au dreptul să conchidă: corupţia ucide! iar virtutea o roagă să aibă spor!

Încurajări în acest sens au venit şi de la Wopke Hoekstra. Ministrul de Finanţe olandez. Pe 26 martie, Hoekstra a luat din scurt putorile Meditreanei şi a dorit să afle: de ce sînt italienii goi şi lefteri în faţa epidemiei? Nu cumva pentru că şi-au prăpădit banii prin proastă guvernare? Atît de răspândită e această insultă încît sondaje recente spun că 46% din germanii cu cap de furnică sînt convinşi de răspunderea criminală a greierilor cîntăreţi italieni. Nimic despre 20 de ani de austeritate trimisă în plic de la Bruxelles şi despre efectele ei asupra serviciilor publice italiene. Nimic despre misterul care îi leagă îndărătnic pe incomparabilii gospodari germani de zurbagii macaronari ai Italiei.

Războiul împotriva vieţii deschise a fost cîştigat, abject, de Germania. O alianţă de maniaci obsedaţi de bani, reduşi la bani şi orbiţi de bani desfigurează metodic toate valorile de bază ale Europei.

Chiar aşa! Dacă nemţii sînt atît de scîrbiţi de italieni, ce îi sileşte, totuşi, să rămînă alături de ei? Ce îi obligă să îi ţină vecini şi chiriaşi în aceeaşi Uniune? Răspunsul e cunoscut dar nu poate fi rostit tocmai de cei ce au dat Uniunii funcţia care împiedică uniunea. Germania înţelege prin UE dreptul de a conduce pentru a prospera, pedepsindu-i prin anexare economică pe toţi cei ce nu fac proba că sînt nemţi.

UE şi-a pierdut sensul şi şi-a fortificat ţarcul. UE a creat o poziţie politică zdrobitoare pentru Germania şi a fixat statele sudice şi estice în datorie şi paralizie. UE a devenit o Uniune negativă, consolidată nu atît de participarea cît de subordonarea statelor membre.   

E simplu, deşi atîţia oameni s-au chinuit atîta vreme să argumenteze contrariul: o Uniune reală şi egală poate exista numai pe baza unei limbi şi a unei naţiuni comune. Sau sub talpa aceluiaşi ocupant. Naţiunea şi limba unică ţin în picioare Uniunea Statelor Americane şi Regatul Unit. UE nu poate conta pe aşa ceva decît în cazul în care trecem, toţi, la wurst şi esperanto. Ocupantul comun a fost o soluţie sub habsburgi şi o nenorocire sub ruşi. Astăzi, Germania se ascunde în spatele UE şi refuză ipocrit să îşi recunoască hegemonia.

Ratînd desprinderea de voinţa auto-centrată, Germania a trecut, iar, pe lîngă sensul fundamental al culturii. Acela de a inhiba pornirile empirice şi războiul lor cu natura vitală. Sudul şi Estul dezordonate, îngăduitoare cu timpul şi prea lipite de viaţă au fost pedepsite. Războiul împotriva vieţii deschise a fost cîştigat, abject, de Germania. O alianţă de maniaci obsedaţi de bani, reduşi la bani şi orbiţi de bani desfigurează metodic toate valorile de bază ale Europei. UE a înghiţit Europa şi îi va supravieţui.

Alles Klar, Frau Kommissar!