Alegerile din Italia. Matteo Salvini, de la secesionism la triumful extremei-drepte

Matteo Salvini, care a preluat un partid aflat pe marginea prăpastiei în urmă cu patru ani şi pe care l-a transformat într-o formaţiune naţionalistă triumfătoare cu sloganul său ”Italienii mai întâi”, a reuşit pariul de a domina dreapta italiană, scrie AFP.

În alegerile legislative de duminică, acest milanez volubil şi hotărât, care împlineşte 45 de ani vineri, a şters cuvântul ”Nordului” din numele partdului său şi a făcut campanie pe toate fronturile, depăşindu-şi, spre surprinderea generală, aliatul de dreapta, Silvio Berlusconi.

Matteo Salvini s-a născut şi a crescut în capitala lombardă, el este fiul unui conducător de întreprindere şi unei casnice. A urmat colegiul catolic.

El a intrat în Liga Nordului în 1990, la vârsta de 17 ani, atras de sloganul ”Sunt lombard, votez lombard”, de charisma fondatorului Umberto Bossi şi de caracterul ”revoluţionar” al acestui partid ”temut de putere”, a povestit el.

El şi-a împărţit tinereţea între militarism, frecventarea facultăţii fără convingere ori perseverenţă - ştiinţe politice, iar apoi litere şi istorie - şi mici meserii - a livrat pizza şu a lucrat într-un magazin de sandwich din centrul Milano.

Consilier municipal la Milano la vârsta de 20 de ani, el a devenit apoi jurnalist la cotidianul La Padania şi postul de radio Padania Libera, două organe apropiate partidului său, perfecţionându-şi discursul. Iar în 2004 acest eurosceptic a intrat în Parlamentul European (PE).

Pe măsură ce el cunoaştea ascensiunea, partidul său se cufunda în criză. Umberto Bossi a fost în mai multe rânduri ministrul lui Silvio Berlusconi, însă a suferit un atac cerebral în 2004, iar apoi a fost implicat într-un scandal de deturnare de fonduri publice în 2012.

”Comunist ca pe vremuri”

În acest context a preluat Matteo Salvini conducerea unui partid care a reuşit să obţină doar 4% în alegerile legislative din 2013.

Spre marea nemulţumire a facţiunii originale a Ligii Nordului, el a schimbat discursul, renunţând la ambiţiile secesioniste în favoarea unui discurs federalist şi îndreptându-şi către Bruxelles diatribele pe care mentorul său, Bossi, le lansa împotriva risipei şi diktatului Romei.

Discursul a plăcut foarte repede, iar Liga a urcat la 12-14% în sondaje, iar apoi la 18%, suminică, potrivit rezultatelor parţiale de luni.

De-acum aliat cu Frontul Naţional (FN, extremă dreapta) francez, un admirator al lui Vladimir Poutine şi Donald Trump, el îi atacă cu virulenţă pe imigranţi - pe care-i numeşte în mod sistematic ”clandestini” -, islamul, euro, uniunile gay.

”Am auzit totul, sunt un criminal, un rasist, un fascist. Sperii o fată de şapte ani (a cărei mamă adoptivă a povestit că îi este frică de faptul că va trimisă înapoi în Africa). Nu trebuie să-i fie frică. Traficanţilor de droguri nigerieni trebuie să le fie frică de Salvini”, a declarat el la finalul campaniei.

”Eu mă simt mai de stânga ca Matteo Renzi. Eu sunt comunist ca pe vremuri, cunosc mai multe uzine decât oamenii care frecventează doar bancheri”, spune el.

Cu amplomb şi bluze cu sloganuri precum ”Italia italienilor” sau ”#Renziacasa” (Renzi du-te acasă), acest bărbat care poartă barbă, un pic corpolent şi mereu furios a devenit omniprezent în media.

Însă mai ales pe reţelele de socializare şi-a subliniat mesajul. Celor 640.000 de abonaţi si săi de pe Twitter şi celor peste două milioane de Facebook le trimite toată ziua comentarii, clipuri video la cald, fotografii de la activităţile, întâlnirile, mesele sale. Pe un ton direct care nu ţine cont de corectitudinea politică.

El este mândru de cei doi copii ai săi, în vârstă de 14 şi cinci ani, din relaţii diferite, însă se înfurie atunci când presa îl întreabă despre relaţia aparent complicată cu o animatoare de televiziune.