Duminica trecută, cetăţenii din Marele Ducat au mers iarăşi la urne. Premierul democrat Xavier Bettel a sperat că va fi reales insistând asupra câtorva propuneri, dintre care aş reţine predarea obligatorie a limbii luxemburgheze, într-o societate unde aproape jumătate dintre cei care muncesc sunt străini, în primul rând europeni. Aliaţii săi laburişti au propus transport public gratuit şi coborârea vârstei de vot la 16 ani, deşi un referendum pe această temă a strâns doar 19% din voturi în urmă cu trei ani. Ecologiştii au făcut campanie pentru o altă modificare constituţională, şi anume recunoaşterea unui drept la locuinţă.

Creştin-socialii au reacţionat cerând subvenţii de stat pentru predarea luxemburghezei, pe care ar dori s-o introducă în lista limbilor oficiale ale UE. Simpatia pentru cauza imigranţilor i-a făcut, de asemenea, pe colegii de partid ai lui Juncker să propună excluderea din familia popularilor europeni a Fidesz, formaţiunea aflată la putere în Ungaria din 2010 încoace. Celelalte două partide din opoziţie au venit cu programe la fel de ambiţioase: Formaţiunea numită Stânga ar fi vrut introducerea unei a şasea săptămâni de concediu plătit, iar Partidul reformist al Alternativei Democratice a insistat ca europenii rezidenţi în Luxemburg să nu capete drepturi electorale la scrutinul legislativ, o idee respinsă, de altfel, într-un referendum din 2015.

Cum în Luxemburg votul e obligatoriu, participarea a fost foarte ridicată: 89,6%. Creştin–socialii au câştigat 21 de mandate, democraţii – 12, laburiştii – 10, iar verzii – 9. Cei din urmă sunt singurii care şi-au sporit grupul parlamentar. A intrat în legislativ un singur partid nou, cel al Piraţilor.

Cele trei partide care formau coaliţia anterioară au împreună acelaşi număr de mandate, 31 din totalul de 60, putând reface coaliţia căreia i s-a spus „gambiană“, întrucât culorile formaţiunilor care o compuneau copiau steagul ţării vest-africane – galben, roşu, verde. Creştin-socialii – care nu mai vor să fie lăsaţi în afara majorităţii – au declarat că pot coopera cu oricare dintre „gambieni“.

Să vedem de coaliţie va ieşi din negocieri. Luxemburghezii sunt obişnuiţi cu asocierea mai multor partide la guvernare. Din 1919 până azi, niciun guvern din această ţară n-a fost monocolor.