Alături de noi, dar fără noi, Grupul Vişegrad îşi prezintă viziunea asupra viitorului Europei

Cred că unul dintre cele mai interesante momente ale acestui final de an politic 2016 îl reprezintă prezentarea, la Summitul de la Bratislava, a documentului oficial care sintetizează viziunea Grupului Vişegrad asupra reformelor necesare Europei. Interesant din mai multe puncte de vedere.

Semnat de şefii guvernelor din V4, acesta se situează în linia prezentării de documente programatice, viziuni naţionale reunite, după modelul iniţiat, la doar patru zile după BREXIT, de documentul redactat de miniştrii de externe francez şi german.

Interesant deoarece era foarte aşteptat ca semnal al ţărilor din estul european, cele situate anterior cel mai vocal pe o poziţie dură, cel puţin euro-sceptică, cu refuzul lor ferm al politicii încercate de Bruxelles în privinţa relocării obligatorie a migranţilor.

Iar surpriza a fost acest document excelent făcut de profesionişti în materie de politică europeană, impecabil ca demonstraţie şi extrem de actual deoarece răspunde, punct cu punct, tuturor temelor care sunt acum incluse pe agenda de lucru iniţiată la Bratislava ca „foaie de parcurs” pentru Statele Membre.

„Noi credem în importanţa unei asemenea reflecţii politice strategice care ne va permite să analizăm starea de acum a UE şi să identificăm priorităţile majore pentru viitor” - spun cei din V4, su specificarea domeniilor de interes: „relaţiile dintre instituţiile europene, relaţiile dintre acestea şi Statele Membre precum şi agenda politică a UE. Este nevoie de îmbunătăţiri pentru a readuce încrederea comună în proiectul european şi în instituţiile sale şi pentru a da putere vocii Statelor Membre”.

În scopul întăririi legitimităţii democratice „este necesară concentrarea pe două priorităţi: susţinerea principiilor de cooperare sinceră şi a echilibrului instituţional aşa cum este definită ea de Tratate, inclusiv cu rolul Consiliului European de a a oferi Uniunii forţa necesară pentru dezvoltare şi definirea direcţiilor şi priorităţilor politice generale. În al doilea rând, este necesară întărirea rolului parlamentelor naţionale, subliniind respectarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii”.

Poziţie a V4 care ar presupune acceptarea unei schimbări fundamentale în structura funcţionării UE, cu centrarea proceselor politice pe Consiliul European, dar şi o creştere semnificativă a rolului Parlamentelor naţionale care să ia parte efectiv la elaborarea şi votarea măsurilor discutate la Bruxelles. Cu drept de veto. Ceea ce, de facto, ar duce la o trecere în plan secund a rolului Comisiei Europene şi o relativizare a competenţelor Parlamentului European...

Valoarea diversităţii este considerată drept cel mai mare avantaj al UE. Drept care, V4 se pronunţă ferm împotriva unui proces diferenţiat de integrare (aluzie directă la perspectiva formării unui „nucleu dur”):

„Integrarea în cadrul unor grupuri mici va duce doar la slăbirea UE atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional..este fundamental ca diversitatea Statelor Membre să fie menţinută şi respectată şi în acelaşi timp ca reglementările legale ale UE să fie aplicate în mod egal....ţările din Grupul Vişegrad insistă asupra faptului că integrarea europeană este un proiect comun şi că, în consecinţă, toate negocierile ar trebui să fie inclusive şi deschise tuturor Statelor Membre”.

Poziţie combatantă şi care va deschide un front direct de luptă în negocierile care au loc în acest moment, căci, cu puţine excepţii, poziţia V4 este împărtăşită şi de majoritatea statelor din sudul Europei, foarte îngrijorate acum că ar putea fi lăsate în afara unui posibil „nucleu dur” alcătuit doar din economiile cele mai dezvoltate. Spre deosebire de acestea, România a anunţat deja dorinţa sa de a se apropia de „nucleul dur”.

În domeniul securităţii, ideea centrală pentru cei din V4 este de a realiza o cooperare în domeniu, „flexibilă şi concentrată pe acţiune practică”. Scop în care se cere operaţionalizarea cât mai curând posibil a Corpului comun de gărzi de frontieră şi pază de coastă, se recunoaşte că e nevoie de mai multe resurse pentru FRONTEX, o folosire sistematică a mijloacelor de existente pentru schimbul de informaţii (sistemul SYS2), dar şi realizarea unei politici comune privind lupta împotriva cybercriminalităţii, dar şi a implementării unui sistem de informaţii şi autorizare în ce priveşte pasagerii care să permită posibilitatea, în caz de nevoie, a refuzului dreptului de intrare în UE. Foarte importantă este menţiunea sprijinului pentru „întărirea cooperării practice în domeniul apărării... fără a duplica NATO şi pentru implementare fără întârziere a Strategiei Globale (de securitate a UE, n.n.) cu o atenţie deosebită în a face ca elementele cheie ale Politicii comune de apărare şi securitate să devină cu adevărat funcţionale. Consiliul European din decembrie ar trebui să decidă asupra unui plan de implementare în acest sens”.  

Esenţială este viziunea pe care V4 o propune în domeniul politicilor privind migraţia, cele care, din punctul lor de vedere, ar trebui să se bazeze pe principiul solidarităţii flexibile.

„Un concept care ar permite Statelor Membre să decidă asupra formelor specifice de contribuţie, în funcţie de experienţa şi potenţialul propriu. Mai mult, orice mecanism de distribuire ar trebui să fie bazat pe voluntariat”.

Punct de vedere ce era polemic doar până acum câteva zile, atunci când doi lideri europeni (cancelarul Germaniei şi Preşedintele Parlamentului European) au recunoscut eşecul politicilor de la Bruxelles în impunerea sistemului cotelor obligatorii. Context în care poziţia V4 are mari şanse să devină noua formulă de lucru, obligând (eventual) Comisia Europeană să treacă la o schimbare de viziune în domeniu...

În fine, chiar dacă aceasta era zona cea mai previzibilă, se cuvinte să notăm sprijinul semnatarilor declaraţiei în favoarea dezvoltării pieţii unice dar şi a continuării investiţiilor în domeniile esenţiale pentru a asigura progresul echilibrat al Europei, aceasta însemnând, fireşte, fonduri europene pentru ţările din est prin politicile de coeziune şi politica agricolă comună „finanţate aşa cum se cuvine din bugetul european”. Mesaj direct adresat cui va trebui să-l audă şi pedală activă de negociere şi, eventual, de contra-negociere.

V-am prezentat acest document cu tristeţea că noi nu am putut produce o asemenea viziune care, departe de a fi definitivă, este însă în mod clar o dorinţă de a anunţa poziţia de negociere. Este un document la care cei din V4 au lucrat luni de zile, a fost analizat în reuniuni succesive de experţi, discutat cu comisiile parlamentare de resort, apoi prezentat înspre aprobare unei reuniuni a prim-miniştrilor apoi, pentru ratificare, la un Summit Vişegrad.

S-a transmis, astfel, un semnal de forţă. Unul de identificare al poziţiilor de start. Public, clar, absolut transparent, dând în acelaşi timp opiniilor publice naţionale posibilitatea de a avea un punct de reper pentru a reacţiona în cunoştinţă de cauză.

De ce la noi nu se poate? Întrebare poate retorică. Dar, în orice caz, una disperată şi tristă văzând cum, la Bruxelles, curg deja negocierile pe marile documente de poziţie, pe viziuni de ţară integrate în seturi de propuneri privind reforma UE, dublate de poziţionări dintre cele mai interesante. Poate, la un moment dat, şi ai noştri vor produce un asemenea tip de document de poziţie. Poate, cine ştie. Ar fi util, măcar pentru că acum toţi ceilalţi, iată, sunt antrenaţi în bătălia asta.