VIDEO Joburi în străinătate: „Tinerii talentaţi de azi gândesc global: există o singură piaţă a muncii şi vor să lucreze cu cei mai buni”

Domeniul IT rămâne unul dintre cele mai atractive pentru românii care vor să lucreze în străinătate

Mădălina Bălan, managing partner al unei companii specializată în consultanţă şi Oana Datki, country manager al unei companii internaţionale din domeniul resurselor umane, au explicat la „Adevărul Live” care sunt cei mai importanţi paşi pe care trebuie să îi urmeze românii care îşi doresc un job în străinătate, precum şi ce competenţe caută angajatorii străini.

E o diferenţă foarte mare între cei care mergeau la muncă în străinătate acum câţiva ani şi generaţiile de acum. Cei care au plecat în agricultură sau în construcţii erau avizi de bani. Tinerii de acum îşi doresc un loc de muncă printre cei mai buni. Ar pleca oricând pe acelaşi salariu din România dacă vor avea oportunitatea să lucreze cu cei mai buni”, suţine Oana Datki.

Mai mult, explică Mădălina Bălan, pentru generaţia Y, născută după 1985, este foarte important să lucreze cu oameni care le vor asculta părerile, să lucreze cu oameni care sunt performanţi.

Ce locuri de muncă pentru români sunt disponibile în străinătate

Care sunt domeniile foarte căutate pentru specialiştii români?

Oana Datki: Cele mai multe locuri de muncă sunt în zona de construcţii, zona tehnică, dar cele cu poveştile de succes cele mai frumoase sunt cele din zona de IT şi ingineri: plecând de la ingineri pe platforme petroliere, foarte specializaţi de nişă, dar şi medici. În ultimul timp însă, tinerii au foarte multe şanse în aceste domenii foarte specializate. Absolvenţii din zona IT au poveşti extraordinare atunci când vor să plece în străinătate. Pot să fie şi specialişti în resurse umane. Atâta timp cât excelează în acel domeniu, au rezultate foarte bune în străinătate.

Mult mai puţine locuri de muncă sunt disponibile acum în zona de construcţii, agricultură sau în industria hotelieră. Dar criza financiară a afectat şi ţările care căutau constant muncitori români. Nu mai sunt la fel de mulţi tineri care pleacă acum să lucreze în aceste domenii. E un lucru firesc, pentru că vorbim despre nivelul salarial. Nu neapărat de condiţiile de lucru. În ţările din Europa, salariul minim este de două – trei ori mai mare decât cel din România. Şi atunci, nevoia de bani îi va împinge întotdeauna în străinătate.

Ce caută head-hunterii din străinătate la muncitorii români?

Mădălina Bălan: Ce este foarte important, este experienţa şi proiectele la care a fost expusă persoana respectivă. În plus, e bine cunoscut faptul că românii au întotdeauna pe lângă competenţa tehnică şi competenţe lingvistice. Pe de altă parte, o companie specializată de recrutare a muncitorilor „oil and gas” caută, pe lângă competenţa profesională, şi la profilul psihologic al muncitorului. E nevoie de o adaptare de care nu toţi oamenii sunt posibili. Trebuie să fii sigur că acea persoană poate face faţă unei noi culturi.

Angajatorii străini caută pe lângă specialişti în IT şi medici. Cu toţii spun că nu îşi pot ajuta cum trebuie pacienţii în Români. Vorbim însă şi de specialişti în chimie, deci cercetare, care caută altfel de resurse, indisponibile în România. Mai există o nişă – cea artistică, vocaţională – în care pierdem talente constant. Ei preferă să meargă în alte ţări, unde talentul lor este altfel recunoscut. Pe oriunde se duc românii pregătiţi, cred că proporţia de feed-backuri pozitive este întotdeauna mai mare decât cea de feed-backuri negative. Nu reuşim încă să ţinem talentele aici.

Există o asociaţie care îşi propune să reatragă specialiştii români din străinătate înapoi acasă. Dialogul se desfăşoară între ce aşteaptă cei care sunt pregătiţi în străinătate şi ce sunt dispuse companiile private să le ofere.

Sunt domenii de activitate extrem de nişate, în care noi ne-am omorât posibilităţile de angajare. Ce face un absolvent de Chimie sau de Fizică în România, dacă vrea să facă cercetare? El nu are fizic unde să facă cercetare în ţara lui, indiferent cât de mult şi-ar iubi ţara.

Cum am putea aduce înapoi talentele?

Oana Datki: Dacă vorbim despre cei mai isteţi, cei mai buni, indiferent cum ar fi România, nu cred că putem vorbi de a ţine aceşti oameni legaţi de un teritoriu. Graniţele nu mai sunt atât de puternice. Există o singură piaţă de muncă. Tinerii nu mai gândesc mic, gândesc la scară globală. Cel mai interesant job în IT va fi întotdeauna în Statele Unite sau în Anglia. Dacă nu e vorba de bani, e vorba de a aparţine celei mai bune echipe: orice informatician îşi doreşte să lucreze în Sillicon Valey. Oricum am face. Companiile au aceeaşi atitudine când vine vorba de recrutare: avem avantajul cunoaşterii limbii, iar aceşti recruiteri gândesc la nivel global. S-a schimbat mentalitatea. Depinde doar de individ: să îşi dorească, să fie dispus să muncească. În Serbia, spre exemplu, există o dezvoltare extraordinară nu în Capitală, ci în alte zone. Oamenii nu mai au o problemă cu relocarea. Lucrezi ca inginer în petrol, trebuie să găseşti o platformă petrolieră.

Cum rămâne cu absolvenţii de facultăţi umaniste – Comunicare şi Relaţii Publice, Advertising?

Oana Datki: E un pic mai greu, dar sunt nenumăraţi jurnalişti spre exemplu care lucrează cu succes în Canada, în Statele Unite. Sigur că va fi mai greu. Trebuie să depui un efort mai mare. Atâta timp cât dovedeşti calităţile tehnice, atât timp cât dovedeşti că eşti bun nu mai contează nimic altceva. Angajatorii străini nu au preconcepţii. Clienţii noştri sunt companii multinaţionale. Românii care lucrează în străinătate, indiferent la ce nivel de carieră, se descurcă foarte bine.

Care este vârsta ideală a unui angajat?

Mădălina Bălan: Sigur, există o barieră de vârstă. Angajatorii vor prefera poate, de cele mai multe ori candidatul mai tânăr. Dar depinde foarte mult şi cum îţi construieşti CV-ul. Trebuie să vând cuiva competenţele pe care le am. Există agenţii specializate pentru recrutarea românilor în străinătate. Cu perseverenţa lucrurile se pot rezolva. E vorba de blocajul persoanei – contează foarte mult propria atitudine. Care sunt paşii pe care trebuie să îi fac?

Care sunt paşii pe care trebuie să-i urmeze un tânăr care vrea un job în străinătate ?

Mădălina Didea: Dacă vorbim despre persoane la început în carieră, e important ca încă din facultate să te implici în proiecte care să permită schimbul de experienţă. Foarte multe universităţi încurajează acest schimb. Există programe de vară. E important să ai o experienţă ăn străinătate. Deschiderea către multiculturalitate. Trebuie făcuţi nişte paşi dacă aceasta este direcţia către care vrei să te duci.

Instituţiile din România trebuie să se trezească: trebuie să punem mult mai bine în contact oferta educaţională cu ce se întâmplă pe piaţa muncii. Sunt iniţiative şi cu ce se întâmplă în cazul muncitorilor cu studii medii. Sunt foarte multe companii multinaţionale care caută muncitori calificaţi: nu pot găsi sudori, muncitori în construcţii. Ne aflăm într-un dezechilibru, avem joburi, dar noi am închis şcolile profesionale, iar muncitorii noştri calificaţi au plecat în străinătate.

Care sunt riscurile la care se expun românii care pleacă la muncă în străinătate fără ajutorul unei agenţii de recrutare?

Oana Datki: Cele mai mari riscuri atunci când pleci la muncă de unul singur, nu prin agenţie, poţi avea surpriza să nu ai aceleaşi condiţii de lucru sau acelaşi salariu. Trebuie să îţi faci temele foarte bine. Riscul de a pleca singur – poate însemna că nu vei fi ţinut la muncă, poate ţi se termină banii. Eu cred că dacă cineva priveşte cu seriozitate plecarea la muncă în străinătate are toate uneltele – internet, cunostinte etc – poate minimiza riscurile.

Dacă ai un contract de muncă cu o companie dintr-o anumită ţară, te poţi adresa autorităţilor locale. Lucrurile stau exact ca şi în România.

Mădălina Bălan: Eu aş privi munca în străinătate cu toată seriozitatea. Dacă am asemenea naivitate încât să cred că nu s-ar putea întâmpla nimic rău, trebuie să mă trezesc. Există locuri acum – mai ales pe Internet – de unde poţi afla o sumedenie de informaţii care să te ajute să preîntâmpini asemenea probleme.

Românii în general nu îşi citesc contractul. Am făcut un test şi din 100 de oameni, nu manageri, ci angajaţi puţin mai jos în ierarhie, maxim 10 au citit contractul. Trebuie să te asiguri că ceea ce ai vorbit înainte se regăseşte şi în contract, dar românii au în general ideea asta „Lasă că ma descurc eu, orice s-ar întâmpla!”.

Alexandra a reuşit în Marea Britanie

Alexandra Nicolescu e angajată a companiei Deloitte în Londra, după ce a terminat o facultate din Marea Britanie.

„În timpul liceului, tatăl meu deja lucra în străinătate, iar eu deja mă hotărâsem să plec în străinătate prin clasa a XI-a. Părinţii mei m-au susţinut, iar în anul III am aplicat la Deloitte pe site-ul lor. Procesul de recrutare a durat şase luni, dar a meritat. Ca să ajung la facultate nu a fost greu – am avut nevoie de o scrisoare de intenţie, de o scrisoare de recomandare de la un profesor şi a trebuit să obţin la Bacalaureat note peste 9. În procesul de angajare, au contat notele de la facultate, experienţa din facultate. Eu am prieteni în România şi da, nivelul de salarizare din Marea Britanie este mult mai mare decât cel din ţară. Mă gândesc din ce în ce mai des să mă întorc în România, dar momentan sunt foarte bine unde sunt”

Cum se face selecţia candidaţilor în străinătate şi care sunt pretenţiile lor salariale?

Oana Datki: Selecţia este aceeaşi pentru toţi candidaţii. Se aplică acelaşi şablon tuturor candidaţilor, indiferent de ţara de origine. Desigur, vorbim şi de costurile cu care cetăţeanul român se poate angaja într-o companie. Angajatorilor străini le complică puţin viaţa, dar pot avea plusuri: experienţă profesională, dar şi de pretenţiile salariale. Aici însă lucrurile nu sunt aşa cum le credem. Românii cer la angajare atât cât cer şi cei din ţara respectivă. Mai ales dacă vorbim de specialişti. Pretenţiile specialiştilor seniori din IT din România sunt foarte aproape de cele ale specialiştilor din Germania. La asta se adaugă actele pe care trebuie să le facă angajatorul, transportul. Dar întotdeauna va fi recrutat cel mai bun.

Un medic rezident din România câştigă 1.500 de lei. Gândiţi-vă că un salariu de medic rezident în străinătate este de câteva ori bune mai mare.

Oana Datki: Un medic din România în 2009 câştiga de patru ori mai puţin decât un medic cu aceeaţi specializare din Germania. Un muncitor calificat câştiga de cinci ori mai puţin.

În restul ţărilor, salariile au rămas la fel, iar în România salariile au scăzut după boom-ul economic, dar tot e vorba de salarii duble. Facem un cost al vieţii, dar să ştiţi că România este foarte aproape de ţările europene. La ultimul studiu, România era extrem de aproape de Amsterdam. Nu ne putem imagina vă vom ajunge în cinci ani la nivelul Franţei sau Olandei. Vrem să atragem investitori străini, dar costurile salariale nu mai sunt atât de atractive. E vorba de infrastructură. Toate companiile mari care au plecat din România au plecat pentru că nu le uşurăm viaţa. Polonia, spre exemplu, este mult mai stabilă.