Prezentat cu fast în cadrul unui eveniment electoral la care a participat preşedintele României, Klaus Iohannis, prima formă a planului elaborată de Guvernul României a fost respinsă de Comisia Europeană. Între timp, la Bucureşti, se supralicitează planul fără să existe cu adevărat un dialog şi o prezentare transparentă a mecanismelor, alimentând astfel euroscepticismul.

Planul European pentru Relansarea Economică a fost o propunere lansată prima dată de premierul socialist spaniol, Pedro Sanchez, care a publicat în presa internaţională, încă din prima parte a anului trecut, un apel pentru crearea unui nou Plan Marshall pentru Europa. Ideea a fost rapid preluată de familia social democrată europeană, fiind ulterior discutată şi negociată la nivel înalt pentru a genera acest fond consistent de peste 750 de miliarde de euro, din care aproximativ jumătate sunt împrumuturi. Banii sunt distribuţi statelor membre în baza unor formule transparente. Reprezentanţii României nu au negociat nimic pentru a avea această alocare.

Planul funcţionează în baza principiul că Uniunea Europeană se împrumută în numele statelor membre pentru a aloca aceste finanţări destinate să stimuleze economia şi să susţină reformele necesare pentru ca Europa să fie pregătită pentru noile transformări digitale şi ecologice. Fără a intra în detalii, trebuie spus că toate sumele trebuie returnate de statele membre, prin taxe europene sau creşterea contribuţiei la bugetul UE, până în 2058. Există de asemenea posibilitatea unui avans pentru aceste sume dar şi folosirea fondurilor pentru elaborarea planului împreună cu experţi sau în baza unor studii de impact.

Mai exact, din cele aproximativ 30 de miliarde de euro primite de România prin instrumentul de redresare şi rezilienţă, circa 17 miliarde sunt sub formă de împrumut, iar restul sumei este sub formă de granturi ce vor trebui returnate ulterior prin aceste noi resurse proprii europene. Această nouă categorie de taxe europene a fost aprobată deja de Guvernul României şi vor costa foarte mult ţara noastră, întrucât se referă la cei care poluează, la marile companii digitale sau la instrumente de transfer financiar. De aceea este important să investim resursele din PNRR pentru a ne asigura că inclusiv pe aceste zone avem o transformare adecvată. Trebuie spus că România trebuie să seteze o agendă concretă de reforme corelată cu Raportul de Ţară şi recomandările specifice de ţară, uitate total în prima formă susţinută de guvern.

Strict referitor la instrumentul de redresare, trebuie spus că Uniunea Europeană oferă tot. De la reglementare până la lista de proiecte ce pot fi integrate în plan, de la tabelul cu reforme ce trebuie completat până la sistemul de auto-evaluare pentru proiecte. Nu trebuie inventat nimic. Ce se întâmplă la Bucureşti, privind acest plan, este complet straniu întrucât toate aceste aspecte sunt definite clar de Bruxelles. România trebuie să cheltuie minim 70% din fondurile alocate până la finalul anului 2022, iar restul până la finalul anului 2023. Toate proiectele trebuie implementate până la finalul lunii august 2026.

Trebuie menţionat că executivul european va realiza anual două rapoarte cu scopul de a se asigura că angajamentele şi ţintele asumate de România prin PNRR vor fi respectate. Nu ne putem minţi singuri cum a fost cazul, de fapt, în prima formă a planului. Uniunea Europeană te obligă să aloci minim 37% pentru zona de mediu şi 20% pentru transformare digitală. Guvernanţii au crezut că îi păcălesc alocând de exemplu doar circa 3% pentru digital. La fel, Parlamentul European, prin amendamentele pe care le-am depus, recomandă alocarea a 10% pentru educaţie şi a 2% pentru sectorul cultural şi creativ. Nu poţi aloca 2% pentru educaţie şi să spui că educaţia este o prioritate sau să aloci majoritatea banilor din împrumuturi pentru educaţie, cu accent pe învăţământul privat, fără să oferi capacitate de co-finanţare în bugetul naţional pentru educaţie.

Aceste incoerenţe vor costa ţara noastră care trebuie să prezinte un plan până la finalul lunii aprilie. Planul urmează să fie analizat de executivul european timp de 60 de zile, cu posibilitatea de extindere. Practic, vom începe să cheltuim banii undeva în vara anului acesta, dacă toate procedurile vor fi realizate corespunzător. În acest sens, Guvernul a aprobat, în septembrie anul trecut, o ordonanţă de urgenţă care reglementează acest plan, ce este în prezent dezbătută în Parlament. Interesant este că actualul Guvern merge în continuare pe acest OUG care a stat la baza planului respins de Comisia Europeană, deşi acolo apar grave probleme de metodologie. Spre exemplu, în acel document se promite aprobarea mecanismelor de contractare în 30 de zile de la aprobarea ordonanţei. Şi au trecut deja aproape 6 luni de la acel moment.

Mai mult, se solicită în ordonanţă ca toate proiectele depuse să aibă documentaţia finalizată, inclusiv avizele de construire, deşi ştim cu toţii, după problemele întâmpinate pe alte programe, că acest lucru este aproape imposibil. Suplimentar, autorităţile vor să facă mari proiecte de infrastructură, pe care personal le consider necesare, fără însă a identifica soluţii pentru ca ele să fie finalizate până la termenul fixat în 2026. Interesant este că reprezentanţii guvernului au declarat chiar public că acest lucru este imposibil. Tot în această logică au declarat că nu vor mai aplica regula primului venit, primul servit, dar o au menţionată în ordonanţă.

Lista de probleme este şi mai mare. Aş sublinia însă pe final câteva aspecte importante, după ce am asistat la pseudo-consultările publice organizate privind PNRR. Coaliţia pentru Dezvoltarea României dar şi sindicatele au criticat apăsat modul în care au fost organizate aceste consultări. Am fost primul care a solicitat aceste consultări, pentru că susţin faptul că dialogul este mereu soluţia, dar şi pentru că ele sunt cerute obligatoriu de UE. Am fost primul care a atras atenţia asupra riscurilor ca prima formă a planului să fie respinsă şi am avut dreptate (https://bit.ly/3jFhArr). Am propus, printr-un studiu elaborat de experţi independenţi o serie de soluţii (https://bit.ly/3upTdD7) şi susţin nevoia ca planul să fie aprobat, prin consens, în Parlament, aşa cum am făcut eu în calitate de ministru pentru afaceri europene cu priorităţile României la Consiliul UE. Din păcate, consultările organizate au fost un monolog prost-regizat. Nu s-a prezentat niciun document, nicio strategie, şi până la solicitarea mea nu a existat nici măcar o agendă.

Cei care se ocupă de PNRR sunt nişte novici care se joacă cu banii României şi din păcate riscăm să pierdem o şansă enormă. Atât de novici sunt încât reprezentanţii guvernului au cerut participanţilor la consultări să îşi ţină camerele închise şi se laudă că au adus pentru prima dată un expert român de la Bruxelles, uitând că au fost deja mai mulţi experţi români şi străini din instituţiile europene care au lucrat, spre exemplu, pentru România, în timpul Preşedinţiei Consiliului UE sau că a existat chiar un consilier de stat provenit din secretariatul grupului Renew în timpul guvernărilor social democrate. Amuzantă a fost şi ieşirea publică a premierului Florin Cîţu care, după ce a venit de la Bruxelles, unde a promis că reface planul, ne spunea că păstrează forma respinsă şi că a negociat cu instituţiile europene ceea ce era deja stabilit, adică posibilitatea de aloca fonduri pentru infrastructură şi pentru reţeaua de gaz atâta timp cât corespund anumitor criterii, din nou, deja definite.

Rămân omul dialogului. Cred în consens, în dialog, în necesitate de a trece peste orgolii personale sau politice în interesul României. Fac din nou apel la preşedintele Klaus Iohannis, premierul Florin Cîţu, liderii alianţei guvernamentale Ludovic Orban, Dacian Cioloş, Dan Barna, Kelemen Hunor, să înţeleagă că alegerile au trecut. Nu mai politizaţi Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă! Vă îndemn să ne punem la treabă, împreună, pentru România. Un nou moment Snagov. Ce faceţi voi hrăneşte euroscepticismul şi dă avânt discursului naţionalist promovat de politicieni toxici. Fondurile europene şi cele destinate relansării economice reprezintă şansa de a demonstra importanţa Uniunii Europene. Dacă vom rata acest moment, generaţia europeană din România, din care fac parte, va fi pierdută şi singurii responsabili veţi fi voi.