Acum 40 de ani, Solidarność iniţia căderea comunismului

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Lech Wałęsa în 1980, adresându-se muncitorilor de la şantierul naval Lenin
Lech Wałęsa în 1980, adresându-se muncitorilor de la şantierul naval Lenin

Cu 40 de ani în urmă devenea posibilă fondarea sindicatului liber Solidaritatea, contribuind astfel la căderea comunismului în Europa. Polonezii îl consideră pe liderul sindical Wałęsa fie erou, fie trădător.

La 31 august 1980, electricianul Lech Wałęsa, până la acea dată un necunoscut, reprezentant al muncitorilor grevişti, s-a aşezat la aceeaşi masă cu vicepremierul polonez Mieczysław Jagielski pentru a semna o înţelegere. 

Cea mai importantă concesie făcută de guvernul de la Varşovia după săptămâni întregi de greve în mai multe fabrici poloneze a fost înfiinţarea unui sindicat liber. La 17 septembrie se năştea Solidarność (Solidaritatea), oficial primul sindicat liber în spatele Cortinei de Fier.

Dar Lech Wałęsa nu a crezut cu adevărat atunci în promisiunile comuniştilor. "Vor renunţa la tot ce s-a stabilit, sunt obligaţi să o facă – aşa am crezut atunci", a declarat el pentru DW. Amintirile sale despre protestele anti-comuniste din Polonia anilor 1956, 1970 şi 1976 erau încă proaspete – toate s-au sfârşit în confruntări sângeroase cu poliţia.

Milioane de oameni împotriva regimului comunist

Din 1967, Lech Wałęsa lucra ca electrician la fabrica Lenin din Gdansk, unde se construiau nave pentru piaţa internaţională, ceea ce genera încasări masive în valută, care intrau în vistieria statului comunist. Grevele la uzina respectivă au început la jumătatea lui august 1980, dar deja în iulie avuseseră loc proteste mai mici la alte fabrici din Polonia.

image

August 1980: Fotografia Papei Ioan Paul al II-lea la şantierul naval din Gdansk

Un semnal important a venit din partea Papei Ioan Paul al II-lea, originar din Polonia. În timpul unei slujbe oficiate la Varşovia în 1979, el a rostit celebrul său apel "Nu vă temeţi!", cuvinte care au indicat calea pentru milioane de polonezi.

Furia oamenilor se adresa regimului comunist, aflat la putere de 35 de ani, care şi-a asigurat privilegii, în timp ce a adus economia într-o stare deplorabilă. În ţara cu 35 de milioane de locuitori, în doar câteva săptămâni s-au alăturat mişcării Solidaritatea nu mai puţin de 10 milioane de persoane.

Forţa muncitorilor

"Special era faptul că mişcarea se bucura de susţinerea muncitorilor. Ei au animat-o, ei i-au dat forţă", spune istoricul german Peter Oliver Loew, director al Institutului Germano-Polonez din Darmstadt. "Dacă ies în stradă la proteste doar câţiva intelectuali, nu are loc nicio revoluţie. Dar când o fabrică intră în grevă, o fabrică de care depind încasările statului, atunci este pus la îndoială întregul sistem comunist, care se legitimează tocmai prin proletariat", arată Loew, care vede multe asemănări între Solidarność şi valul de proteste de azi din Belarus.

image

Peter Oliver Loew, director al Institutului Germano-Polonez din Darmstadt

Pericolul înăbuşirii în sânge a protestelor de atunci a fost mereu motiv de îngrijorare pentru liderul sindical Wałęsa. "Trebuie să dai dovadă de determinare totală, altfel nu-i poţi conduce pe ceilalţi. Trebuie să nu te mai gândeşti la familie, la moarte, la bani. Ştiam că puteau să mă omoare oricând. Dar mă gândeam că pot să mă ucidă, dar nu să mă şi învingă", spune Wałęsa.

Lupta poloneză pentru libertate

Disidentul din fosta RDG, Joachim Gauck, mai târziu preşedinte al Republicii Federale reunificate, a privit în 1980 evenimentele din Polonia "cu entuziasm şi scepticism", după cum povesteşte azi. În RDG oamenii îşi cam pierduseră speranţa schimbării, după înăbuşirea revoltei din 17 iunie 1953 şi după ridicarea Zidului Berlinului. Ceea ce a transformat "viaţa într-o neputinţă politică", a declarat Gauck în dialog cu DW.

În Polonia, dimpotrivă, se reactivase acea disponibilitate de secole a poporului de a se opune regimului la putere şi de a-şi "cuceri şi susţine propria identitate, ori de câte ori era nevoie. Este o caracteristică întâlnită la toate generaţiile de polonezi", constată Gauck. La una din vizitele sale în Polonia, Gauck a spus: "Limba libertăţii este poloneza".

image

Joachim Gauck, fost preşedinte al Germaniei (2012-2017)

La căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989, Polonia avea deja primul şef de guvern necomunist. Deja la începutul lui 1989 avuseseră loc discuţii la masa rotundă între guvernul comunist şi Solidarność, în iunie au fost apoi organizate primele alegeri semilibere din blocul comunist.

Preţul ridicat al libertăţii

Dar acest rol de pionieri în lupta anti-comunistă a avut un preţ mare. Pe 13 decembrie 1981, dorinţa de libertate a polonezilor, născută la Gdansk, a fost curmată brusc. Guvernul a instaurat starea de război, care a durat până în 1983 şi care a limitat dramatic drepturile civile. 10.000 de opozanţi ai regimului au fost arestaţi, numeroase persoane au fost ucise. Mişcarea Solidaritatea a fost nevoită să funcţioneze ilegal şi a fost reînregistrată abia în 1989.

Din străinătate au venit reacţii contradictorii. Cancelarul social-democrat german Helmut Schmidt a văzut instaurarea stării de război drept factor stabilizator, fiind aspru criticat de SUA şi Marea Britanie. Un sprijin solid a primit mişcarea anti-comunistă poloneză, în 1983, din Norvegia, când Lech Wałęsa, pe atunci aflat în detenţie, a primit premiul Nobel pentru Pace.

Moştenirea Solidarităţii

Mişcarea democratică din jurul sindicatului liber Solidaritatea a devenit între timp unul din miturile fondatoare ale Poloniei de azi. Când premierul Mateusz Morawiecki spune că "Polonia de azi a crescut din Solidarność", el atinge sufletele tuturor polonezilor, indiferent de orientarea lor politică. În Solidaritatea au coexistat numeroase curente diferite, atât de stânga, cât şi de dreapta.

Tocmai de aceea, mişcarea ajunge adesea în disputele politice de azi din Polonia. "Mulţi au dreptul să se considere urmaşi ai Solidarność, dar azi observăm în Polonia cum reprezentanţii guvernului de dreapta PiS îşi arogă dreptul de a fi singurii demni de a duce mai departe această moştenire", spune istoricul Peter Oliver Loew.

Wałęsa: Erou sau trădător?

image

Lech Wałęsa in biroul său (Gdansk, 2020)

De la venirea la putere a formaţiunii naţional-conservatoare PiS, în urmă cu cinci ani, la reuniunile oficiale şi la diverse manifestări speciale sunt scoşi în evidenţă acei eroi ai Solidarność, care acum sunt politic de partea actualului executiv. Fostul preşedinte polonez (1990-1995) Lech Wałęsa nu face parte dintre aceştia, deoarece critică dur cursul anti-liberal al guvernului PiS.

Wałęsa este un spin în ochii PiS. În presa apropiată guvernului, fostul lider sindical este prezentat mai ales ca agent al securităţii comuniste.

În 2015 au fost descoperite documente care ar indica colaborarea sa cu fosta poliţie secretă poloneză. Wałęsa ar fi fost obligat să colaboreze, în 1970, după ce a fost arestat alături de alţi 130 de muncitori în timpul protestelor anti-guvernamentale de la Gdansk. Dar contactele sale cu poliţia secretă comunistă ar fi fost încheiate încă de la sfârşitul anilor 1970, înainte ca el să se alăture mişcării de opoziţie.

Este o dezbatere care divizează Polonia până în ziua de azi: a fost Wałęsa erou sau trădător, pot meritele sale ulterioare spăla păcatele de dinainte? Ca şi în anii precedenţi, sărbătorirea anuală a naşterii mişcării Solidarność va fi umbrită şi de astă data de aceste întrebări.

Monika Sieradzka - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite