Şi solidaritatea est-europeană e europeană

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Votul care l-a găsit vinovat şi periculos pe Viktor Orban a făcut din Parlamentul European o instituţie incomparabilă: pe jumătate salon de periat ego-uri, pe jumătate labirint birocratic, pe jumătate dramă imaginară. Cine stăruie în convingerea că nu există întreg cu trei jumătăţi e treaz dar neinformat.

Aritmetica şi bunul simţ au fost ologite din timp, pentru o mai bună tratatre a cazului Orban. Sub un pretext procedural ceva mai străveziu decît aerul din biroul în care a fost luată decizia, sistemul de vot uzual a fost schimbat şi înlocuit cu o formulă bizară: Raportul care îl incriminează pe Orban se aprobă cu două treimi din numărul voturilor pro sau contra. Abţinerile nu se iau în calcul. Altfel spus, ocaua cu care a fost cîntărită vinovaţia lui Orban a fost micşorată, pentru a face din acuzat un delincvent sumo.

Măsluirea preventivă a împiedicat eşecul pe care l-ar fi adus sistemul de vot normal şi a fost, apoi, celebrată ca probă de eroism democratic. A fost o zi de extaz penibil. Statul de drept, valorile europene şi democraţia au fost silite să îşi angajeze avocaţi frauduloşi. Mai mult, Iminenţa Sa Pericolul Orban e o invenţie perversă. Abia această fabricaţie ţanţoşă ca un struţ adulat de colegi e un pericol imediat şi sistematic pentru democraţie. Dar să privim mai îndeaproape detaliile acestui obiect inexistent, înfierat de votul meşterit în Parlamentul European.

În ce constă bogata vinovăţie a lui Orban? Simplu! O ştie toată lumea, inclusiv un sugar uitat pe televizor! Orban e duşmanul perseverent al democraţiei. Iată dovezile: guvernul Orban refuză să primească migranţi, susţine că e dator să apere frontierele de stat, nu acceptă instaurarea dogmatismului progresist în universităţi şi în presă, e promotorul culturii şi identităţii naţionale, crede că tradiţia creştină e un tezaur, nu o culpă, şi e convins că familia nu e o aplicaţie în aşteptare de updates. În plus, Orban controlează un aparat de presă fidelizat prin subvenţii şi îşi zminteşte poporul folosind propaganda generată de slugile media. Cînd socialiştii maghiari făceau exact acelaşi lucru, sub conducerea unui prim-ministru care declara în plină şedinţă de partid că oamenii trebuie minţiţi într-una, totul era în regulă. Valorile europene se simţeau bine şi UE nu a găsit motive de insomnie civică.

În ce constă bogata vinovăţie a lui Orban? Simplu! O ştie toată lumea, inclusiv un sugar uitat pe televizor! Orban e duşmanul perseverent al democraţiei.

Toate acuzaţiile din Raportul aprobat de Parlamentul European sînt riguros exacte. Orban e cum nu se poate mai vinovat. Cu o mică observaţie, fără de care vom rătăci după plac, din vinovat în vinovat. Actul de acuzare nu conţine fărădelegile unui duşman al democraţiei, ci faptele şi opiniile unui politician care refuză să fie liberal-progresist. Orban e acuzat şi pedepsit pentru că nu e liberal şi, prin asta, membru al majorităţii şic şi conforme UE. Orbanofobia şi, în genere, defăimarea globală care îi macină pe Trump şi pe Salvini, pe polonezi şi pe autorii Brexitului stau pe o fraudă elegantă: numai cine e liberal e democrat.

Aşadar, democraţia ar fi egală cu migraţia liberă, dizolvarea identităţii naţionale şi religioase, dogmatism progresist şi destructurarea familiei. Numai cine bifează temeinic punctele luminoase ale acestui program agreat de cei mereu mai deştepţi şi mai avansaţi moral e democrat. După aceeaşi logică, numai cine e vegan are voie să gătească şi numai cine o ţine în autogoluri se apropie de victorie.  

Aici e marele truc politic şi tot aici potlogăria etică a lumii care ne înghite treptat valorile şi sănătatea mentală: democraţia redusă la liberalism şi liberalismul înălţat la rang de dogmă infailibilă. Problema nu mai e Orban şi ograda lui fără picior de somalez. Problema e discreditarea adîncă a democraţiei prin impunerea dogmei liberale.

Lista abuzurilor dogmatice liberale nu mai încape într-o notă de subsol. Peste tot acolo unde există, încă, europeni şi americani întîrziaţi în definiţia clasică a libertăţii, prelaţii liberalismului numără rasişti, homofobi, sexişti, populişti şi atîtea alte fiare care îţi merită domesticirea sau, dacă nu, încercuirea şi ostracizarea. Democraţia, aşa cum a fost ea născută şi trăită în Vest sau aştepată în Est, e înlocuită de un repertoriu fix de lozinci şi drepturi speciale. Mesajul către gloata corigentă e grotesc: pe vremea cînd voi trăiaţi în peşteri şi bordeie, noi aveam, deja, pederastie la palat! a venit timpul să recuperaţi! asta e democraţia!

Poate că e aşa. În fond, ce am avea de pierdut, în afară de lanţurile ruginite care ne leagă ruşinos de tradiţie, părinţi, trecut, cultură, credinţă, greci, evrei, romani, familie, decenţă şi alte neajunsuri care ne fac azi de rîs în faţa liberalilor? Dar, dacă e aşa şi dacă atîţia oameni se trezesc depăşiţi de viteza virtuoasă a noului patriciat, de ce e nevoie şantaj? De ce e nevoie de voturi măsluite, de excomunicări şi de îndoctrinarea maoistă care ţine loc de presă şi şcoli în Occident?

Ar trebui să transmitem pe direcţia Bruxelles propriul nostru mesaj: şi solidaritatea est-europeană e europeană.

Cunoaştem starea. Frica. E exact ca sub comunişti, dar cu îmbunătăţiri. Cine nu e progresist liberal e fascist. Toleranţa? Tot ca la comunişti, oricine are dreptul să spună cu cuvintele lui ce gîndim noi. Diferenţa e că a dispărut violenţa fizică. Rechemat din iadul în care continuă să facă legea, Stalin ar roşi pudic şi invidios. La ce bun Gulagul? Atîta timp şi muniţie, atîtea lagăre şi gropi comune, cînd totul se putea face paşnic, în aplauzele lumii bune, în numele progresului, diversităţii multiculturale şi al Europei fără europeni?

Celor ce vor obiecta, amintindu-şi că Orban e, totuşi, ungur şi asta nu trebuie iertat, un singur răspuns: şi Trump e american. Avem o pricină străveche în relaţia cu Ungaria. Acum e vorba de cu totul altceva: de pricina fanaticilor liberali cu Ungaria, Polonia, Italia şi cu europenii care nu votează liberal. Nu mai puţin prostească e gîndirea după care Orban trebuie sancţionat tactic, pentru că aşa ne va fi nouă mai uşor să punem în boxă PSD.

Cine îţi face asemenea socoteli, aşează justiţia cu mantinela în locul principiilor frontale. PSD n-ar fi mai puţin corupt şi anti-democratic dacă Viktor Orban ar fi mai liberal. Încadrarea juridic-istorică a PSD n-are nevoie de culpe de împrumut. Cum s-ar zice, ar trebui să ţinem mai mult la hoţii noştri. Hoţul prins e negustor corect cercetat.

Şi, mai important, ar trebui să transmitem pe direcţia Bruxelles propriul nostru mesaj: şi solidaritatea est-europeană e europeană.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite