Şahul 3D european şi lebăda neagră românească
0
La Bruxelles bate vântul schimbării şi este în derulare un foarte complex joc de şah al negocierilor, joc cu o dinamică extrem de rapidă în care realităţile se schimbă de la o săptămână la alta. În momentul de faţă, toţi ochii sunt pe Franţa, care încă nu a mutat decisiv şi aşteaptă momentul potrivit.
Sunt absolut convins că Jupiterianul Macron e încântat de posibilitatea unei poziţii de kingmaker, mai ales că în plan intern şi-a revenit în sondaje, ceea ce evident îi sporeşte legitimitatea şi în plan european. Aşa că, să nu fim surprinşi dacă jocurile pentru şefia viitoarei Comisii vor fi făcute la Paris.
Un indiciu în acest sens îl constituie un interviu oferit recent de francezul Michel Barnier (PPE) unui post de radio, cu care ocazie a adoptat o linie dură faţă de propria familie politică, dar laudativă faţă de viziunea preşedinteluI Macron pentru proiectul european.
Domnul Barnier este un foarte experimentat jucător, pe care nu îl suspectez de declaraţii de dragoste gratuite. Să întrevadă domnia sa o oportunitate pentru resuscitarea candidaturii la şefia Comisiei, pe care aparent o abandonase în septembrie anul trecut?
Dacă aşa stau lucrurile, speranţele lui Barnier s-ar putea să fie îndreptăţite. Am văzut de curând că agenţia Reuters cita surse care indicau că Barnier ar fi asul din mânecă al lui Macron în vederea negocierilor pentru viitoarea Comisie.
În tot acest timp, este de notorietate faptul că Manfred Weber, candidatul oficial al PPE, susţinut de Merkel, are un uriaş deficit de carismă şi de fler politic. De cealaltă parte, Barnier se bucură de un mare respect în mediile politice europene, cu alte cuvinte este mult mai „prezidenţiabil“ decât Weber.
Scriam, acum o săptămână, în contextul negocierilor pentru postul pentru care candidează doamna Kovesi, că Germania trebuie să ofere Franţei şi lui Macron un premiu care să-i satisfacă orgoliul şi să-l confirme oficial în calitate de viitor Mr. Europe, în condiţiile în care Angela Merkel este la apusul carierei sale politice şi, după cum o demonstrează inclusiv cazul lui Weber, nu a reuşit să identifice un succesor cu o gravitaţie şi forţă comparabile. Acest argument avea logică în contextul votului din COREPER care s-a îndreptat într-o proporţie mare în favoarea candidatului francez la şefia EPPO. Însă evident Parchetul European nu poate fi „endgame-ul“ unor interese atât de mari, ci doar o mutare dintr-un joc mult mai complex.
În contextul celor de mai sus, ar putea prinde contur un scenariu în care Franţa sacrifică un pion (EPPO) pentru a se apropia de regină (postul de preşedinte al Comisiei Europene). Însă cred că, dacă avem ceva de învăţat din lecţia ultimelor două săptămâni, este că trebuie să ne ferim de ecuaţii simpliste. Dinamica relaţiilor franco-germane este extrem de complexă şi include subiecte grele precum securitatea energetică (Nordstream), armata europeană sau bugetul zonei euro. Cred că evoluţia dinamicii acestor dosare de negociere va determina în bună măsură configuraţia viitoare a Uniunii Europene.
Închei cu un epilog pentru a satisface setea celor care au consumat cu voracitate telenovela candidaturii doamnei Kovesi la şefia EPPO, un subiect de altfel extrem de palpitant şi care deschide câmpuri de luptă total noi în politica internă. Interesant cum dinamica Weber-Barnier are un corespondent în politica autohtonă, şi voi explica pe scurt la ce mă refer.
Semnificaţia victoriei, fie ea şi de etapă, obţinute ieri în Comisia LIBE nu trebuie subestimată. Ea aparţine doamnei Kovesi, care în prezent este incontestabil vectorul numărul unu al opoziţiei anti-PSD (rămâne memorabilă scena cu domnii Lazăr şi Iohannis privind pe telefon ştirea rezultatului votului, reduşi la statutul de FANI ai doamnei Kovesi), dar şi PNL, care cel puţin aparent a avut o contribuţie decisivă la votul din Comisia LIBE.
Paradoxul este că, din acest moment, pentru consumul intern nu mai contează atât de mult rezultatul final al negocierilor. Kovesi este azi tot ce Iohannis nu a reuşit să fie: efigia dreptei, urmaşa lui Traian Băsescu, liderul providenţial şi salvatorul naţiunii. Fervoarea cu care liberalii s-au aruncat în luptă pentru doamna Kovesi ar trebui să-i pună mari semne de întrebare preşedintelui Iohannis, care până ieri a fost principalul beneficiar al dividendelor obţinute în urma demonizării lui Liviu Dragnea.
Decizia privind şeful EPPO nu va depinde de România. În mod normal, ar fi absolut plauzibil un scenariu în care acest post este cedat Germaniei (deci doamnei Kovesi) pentru a-i face pârtie lui Barnier. Rămâne de văzut însă dacă vulnerabilităţile doamnei Kovesi nu o vor trage înapoi. În România, politica înseamnă wrestling în nămol. Greu de imaginat de ce UE şi mai ales Macron ar fi dispuşi să se mânjească.
Însă, ce e mai important, procesul de desemnare a Procurorului şef european se poate dovedi a fi lebăda neagră care va schimba jocul în anul electoral 2019. De luni bune, dreapta anti-PSD aştepta cu sufletul la gură să se întâmple ceva - orice - care să le ofere candidatul mesianic de care au nevoie ca de aer, pentru că acest segment de electorat se hrăneşte din idealuri şi are pe noptieră basmul Albei-ca-zăpada.
E posibil ca telenovela desemnării doamnei Kovesi să fi oferit milioanelor de alegători ai dreptei ceea ce-şi doreau.
Ghinion.
Pentru cine? Asta e altă poveste
Se încarcă comentariile...
