"În Italia, dacă nu ai spirit de conducător, n-ai făcut nimic"

"În Italia, dacă nu ai spirit de conducător, n-ai făcut nimic"

Constantin Ciprian Manoliu trăieşte de zece ani în Italia şi este preşedintele Consorţiului Constructorilor Români din Milano. A plecat din România în 1998 şi a ajuns în Peninsulă


Constantin Ciprian Manoliu trăieşte de zece ani în Italia şi este preşedintele Consorţiului Constructorilor Români din Milano. A plecat din România în 1998 şi a ajuns în Peninsulă "cu un rost", după cum ne povesteşte.

Pe parcurs, acel "rost" s-a dovedit a fi altceva decât se aştepta, fapt pentru care a luat decizia să pornească într-o direcţie proprie. Cu răbdare şi tact, el a pus bazele Asociaţiei Întreprinzătorilor Români din Italia, după care a constituit şi Consorţiul.

Absolvent a două facultăţi, Academia Militară şi Facultatea de Drept, Constantin Manoliu a venit în Italia cu o viză turistică, viză care, după zece zile a expirat, fiind nevoit să se descurce o perioadă fără documente de şedere şi fără un contract de muncă. S-a născut în urmă cu 45 de ani în Brăila şi spune despre sine că, dacă nu ar fi avut răbdare şi perseverenţă, nu ar fi reuşit.

Portretul robot al omului de afaceri român

Profilul românului care investeşte în Italia este greu de conturat, deoarece, în majoritatea cazurilor, "românul are impresia că le ştie pe toate", prea puţini având puterea şi răbdarea să parcurgă etapele obligatorii de adaptare şi cunoastere", spune Manoliu.

"Problema este că foarte puţini sunt dispuşi să înveţe. Mulţi aud, dar nu ascultă. Din păcate am întâlnit şi persoane care mergeau pe premiza "dar ce...eu sunt mai prost?" Nu e vorba de prostie, ci doar de capacitatea de a te adapta, de o mentalitate funcţională, care merge în rând cu timpul", mărturiseşte Manoliu.

"Dacă ai anumite capacităţi e foarte important să le utilizezi"

Asociaţia Întreprinzătorilor a fost înfiinţată cu scopul de a pune împreună şi de a valorifica potenţialul fiecărui individ. În cadrul consorţiului, mai mulţi proprietari ai unor societăţi specializate în construcţii şi-au propus să ducă la îndeplinire proiecte şi contracte comune .

"Nu pot să îl denumesc chiar întreprinzător, pentru că în româneşte este puţin nepotrivit, nici om de afaceri, că ar fi inexact şi nici patron, pentru că ar fi prea româneşte. Ei sunt nişte coordonatori, leaderi pentru echipelor lor şi buni muncitori. În Italia, românul dacă nu are spirit de conducător nu a făcut nimic.

Dacă ai anumite capacităţi e foarte important să le utilizezi; te poţi naşte cu ele sau le poţi dobândi în viaţă învăţând. De multe ori am încurajat şi susţinut oamenii alături de care am lucrat. Iar dacă am văzut că sunt descurcăreţi, le-am propus să îşi înfiinţeze propriile firme", povesteşte interlocutorul nostru.

"Mă aşteptam la o reţinere a italienilor faţă de o conducere românească"

În grupul de firme creat s-a alăturat şi forţă de muncă străină: dulgheri albanezi, zidari egipteni, arhitecţi italieni. Planul de bătaie duce într-o singură direcţie: utilizarea cât mai eficientă a resurselor şi derularea proiectelor puternice. "Colaborez foarte bine cu toţi.

Mă aşteptam la o reacţie de reţinere a italienilor faţă de o conducere românească, însă am fost plăcut surprins să observ că ni s-au alăturat, pentru că au observat că ne merg bine lucrurile, că suntem eficienţi. Am în acest grup profesionişti care pot ridica o casă de la temelie. Asta a însemnat timp, răbdare şi aprecierea fiecărui om la justa lui valoare", adaugă Manoliu.

Cât de mult te schimbă Italia?

"În mod cert, mi-am schimbat modul de a gândi, a reacţiona. Dacă acum zece ani gândeam doar româneşte, viaţa de aici mi-a arătat că reuşita este legată foarte strâns de capacitatea de adaptare. M-a schimbat destul de mult Italia, în bine. Asta pentru că am fost deschis să învăţ.

Mulţi din ţară mă sună şi mă roagă să îi ajut cu un loc de muncă. Atunci când îi întreb "ce ştii să faci?", mulţi îmi răspund: "orice". Aici e problema noastră, a românilor. Credem că ştim să facem orice, dar nu suntem specializaţi în nimic. Românii trebuie să se trezească din starea asta de mahmureală de după 1989 şi să se apuce de muncă. Vremurile nu ne mai permit să gândim că "cineva sau ceva ar trebui sa ne ajute şi pe noi", spune Manoliu.

"Aici ori te ajuti singur şi eşti în prima linie, ori te mulţumeşti cu un salariu lunar şi cu răspundere minimă. În opinia mea, cel care vrea să reuşească în Italia trebuie să fie specializat în ceva, să creadă în resursele sale şi să le valorifice la maximum. Dar să nu uite să ciulească urechile la ce se întâmplă în jurul său, să fie mereu informat", conchide Manoliu.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos: