Ultimul acord semnat acum câteva zile de miniştrii de Transport din Uniunea europeană cu privire la transportatorii rutieri ridică noi semne de întrebare în legătură cu capacitatea guvernului Dăncilă de a negocia în favoarea intereselor românilor. Într-o Europă solidară, e firesc să se ajungă la un compromis care să medieze efectele economice naţionale, dar nu e firesc ca o concesie importantă să nu corespundă unor facilităţi în alt domeniu. Bulgaria a votat împotriva acestui acord care impune reguli restrictive în raport cu principiul liberei concurenţe în domeniul serviciilor de transport rutier la nivel european. România, prin guvernul Dăncilă, l-a aprobat. De ce?! Pentru că poziţia sa nu-i permite să se opună sau să obţină un avantaj major, cum este aderarea la spaţiul Schengen. Sub observaţia atentă a Bruxelles-ului din cauza modificărilor legilor justiţiei, guvernanţii noştri nu mai au nici o marjă de negociere pentru a apăra interesele cetăţenilor români. 

Episod după episod, românii încep să perceapă apartenenţa europeană ca un dezavantaj economic. Nu e evident pentru ei că problema noastră provine de la reprezentanţii de mână a doua pe care îi avem. Fiecare guvern îşi apără interesele cetăţenilor săi şi ponderea economică în Europa, guvernul nostru este preocupat doar de interesele unor corupţi.

Dacă nu ar fi un guvern decredibilizat politic pe plan european, executivul de la Bucureşti ar putea protesta cu fermitate împotriva acestor încercări de protecţionism în domeniul transporturilor rutiere, care contravin principiilor UE de liberă concurenţă. Cu salariile medii din România de 37% din cele occidentale, avantajul competitiv al românilor este evident şi zdrobitor.   

Mai există o speranţă ca Parlamentul European să amelioreze actualul acord semnat de miniştrii de Transport. Textul ar putea fi amendat în mod favorabil pentru transportatorii români, în condiţiile în care eurodeputaţii români ar putea compensa slăbiciunile guvernamentale şi ar avea forţă de propunere în faţa colegilor europeni. 

Din acest motiv, cred că noi, pro-europenii din această ţară, avem datoria să transmitem mesajele potrivite către Bruxelles şi dinspre Bruxelles, în lipsa unui guvern care să promoveze interesele românilor. Ca prim demers, ar trebuie să clarificăm la nivel european realităţile economice percepute de populaţia României după aderare. Din cele patru libertăţi de circulaţie fundamentale ale UE – ale serviciilor, bunurilor, capitalurilor şi persoanelor – românii percep nu atât beneficiile, cât dezavantajele, aşa cum le ştim prea bine. 

În domeniul bunurilor, deficitul comerţului extern cu bunuri al României a atins 13 miliarde euro anual. 

În domeniul capitalurilor, cifra de afaceri anuală pe piaţa românească a companiilor cu capital străin o depăşeşte pe cea a companiilor domestice. Capitalul românesc nu mai controlează decât 14% din piaţa bancară. Comerţul de retail românesc este integral controlat de multinaţionale din UE. Dividendele repatriate anual de investitorii străini din România depăşesc 5 miliarde de euro, adică aproape 3% din PIB, în timp ce investiţiile sunt în scădere. Cauzele acestei situaţii sunt complexe, dar ne oprim doar la percepţie.

Mai mult, în domeniul circulaţiei persoanelor, aproape 5 milioane de români au părăsit România pentru a lucra, uneori în condiţii improprii, în ţările UE. Libertatea de circulaţie în domeniul serviciilor este singura care profită cu adevărat firmelor româneşti. Excedentul comerţului exterior cu servicii al României atinge 8 miliarde de euro anual. Pe lângă industria inteligenţei (IT), o parte consistentă a acestui excedent se datorează transporturilor. Acest excedent este vital pentru ca România să poată contrabalansa celelalte dezavantaje economice.  

Cred cu tărie că respectarea liberei circulaţii a serviciilor ne poate permite să renaştem, să ne reinventăm, să ieşim învingători din această tranziţie economică dureroasă. Trebuie să ne dăm toate şansele pentru a reuşi în această economie a serviciilor, trebuie să ne protejăm interesele cu convingere, cu inteligenţă, cu disperare, dacă e cazul, pentru a ajunge la soluţii viabile cu partenerii noştri din Europa. Pentru aceasta, avem nevoie de o echipă puternică la Bruxelles, aptă să negocieze în avantajul României şi capabilă să explice concesiile necesare pentru ca proiectul european să continue. 

Nu se poate pe plan naţional să avem numai beneficii sau numai dezavantaje. Sunt plusuri şi minusuri care pot fi ponderate prin aplicarea principiului solidarităţii europene, prin care se pot propune măsuri compensatorii.  

Românii pierd pe toate liniile din cauza unui guvern care nu îi reprezintă şi care va arăta spre un singur vinovat: Europa. De aceea, am un mesaj urgent de transmis europenilor: românii au nevoie de susţinerea lor pentru a nu cădea în capcana anti-europeană întinsă de PSD. Ridicarea barierelor Schengen rămâne un semn esenţial de sprijin, având în vedere impactul compensatoriu economic, dar mai ales emotivitatea cu care românii aşteaptă să li se răspundă ca parteneri egali.