Liderii reprezentativi şi recunoscuţi ca atare ai bisericilor creştine au ieşit personal să se implice într-o acţiune simbolică de protest şi vocea lor contează ca semnal că, totuşi, oboseala, indiferenţa şi goana după tentaţiile bogăţieiilor lumeşti încă nu au devenit peste tot dominante.

Drept care, realmente mă bucur să pot să vă anunţ că, pe 11 iulie, Pr. Prof. dr. Ioan Sauca (foto forumchretienlyon2018.org), secretarul general ad interim al Consiliui Mondial al Bisericilor este printre cei câţiva lideri religioşi din lumea creştină care au transmis personal o scrisoare Preşedintelui Erdogan prin care-şi exprimă protestul faţă de decizia de transformare a Bazilicii în moschee notând faptul că, începând cu 1934, „Hagia Sofia devenise un loc de deschidere, întâlnire şi inspiraţie pentru oameni aparţinând tuturor naţiunilor şi religiilor“. Ce mi se pare interesant şi surprinzător totodată este că există lideri musulmani de înaltă reputaţie mondială care au reacţionat pozitiv la acest mesaj.

În materialul transmis de Consiliul Mondial al Bisericilor sunt pomenite două asemenea mesaje foarte importante, arătând că demersul lui Erdogan nu este neapărat şi în totalitate unul împărtăşit şi mai ales posibil de urmat de întreaga lume musulmană.

Primul mesaj aparţine E.S. Judecătorul Mohamad Abdel Salam, secretar general al Înaltului Comitet pentru fraternitate umană, consilier special al Marelui Imam Şeic al Azhar Cheik Ahmal al Tayeb şi consilier special al Consiliului Mondial al Bisericilor:

Chemăm la evitarea oricărui pas care ar putea submina încrederea reciprocă, dialogul şi comunicarea interculturală şi care ar putea crea tensiuni şi ură între adepţii diferitlor religii, confirmând că umanitatea are nevoie să prioritizeze valorile coexistenţei... Credem că locurile de rugăciune au o semnificaţie specială pentru credincioşi, subliniind că acestea trebuie să rămână neschimbate - ca mesagere ale păcii şi dragostei pentru fiecare şi nu să fie folosite într-un mod care să contribuie la segregare şi discriminare, într-un moment în care lumea are chiar nevoie să răspundă mesajului religios de a crea solidaritate umană şi să întărească valorile coexistenţei şi frăţiei la nivelul întregii umanităţi“.

Al doilea mesaj de susţinere vine din partea lui Hafid Ouradiri, director la Muslim Foundation de l'Entre-Connaissance din Geneva, fondator şi vicepreşedinte al Iterreligous Platform din Geneva: „Îmi exprim deplina susţinere faţă de scrisoarea transmisă Preşedintelui Erdogan de către Pr. Prof. Dr. Ioan Sauca privind transformarea Hagia Sophia în moschee în timp ce era un muzeu simbol al respectului pentru credinţele religioase şi un exemplu pentru pace... Ca musulman, asemeni multor altora din întreaga lume, ne rugăm ca Hagia Sophia din Turcia să rămână ceea ce a fost dintotdeauna după 1934, adică răscruce a culturilor, înţelepciunii, lumii şi păcii pentru întreaga omenire“.

La nivel de mesaj, e interesant şi chiar promiţător. Dar la nivelul realităţii imediate, lucrurile stau cu totul altfel. Şi greu ar fi să fie altfel dacă recunoaştem adevărul dureros care explică situaţia de acum: Erdogan este angajat în marele proiect al refacerii puterii şi strălucirii imperiale de odinioară, folosind vehiculul promiţător al sentimentului religios. Şi o poate face profitând la maximum că acest tip de activitate misionară este nepracticată de multe secole în spaţiul ortodoxiei, acolo unde se multiplică eforturile de proliferare de moschei cu alăturata lor dimensiune de activităţi culturale islamice. Opera majoră de recuperare a început din perioada dezmembrării Iugoslaviei, profitând la maximum de promisiunile făcute de occidentali că vor sprijini apariţia unor state musulmane în sud-estul european. În consecinţă, aici a început o adevărată competiţie între Turcia şi Arabia Saudită pentru finanţarea de moschei şi centre culturale, multe deja construite, altele aşteptând să fie finalizate. Din punctul de vedere al politicii religioase, cel mai semnificativ dintre proiecte îmi pare a fi cel al Marii Moschei din Priştina, pentru care Turcia a organizat deja o subscripţie publică care a permis Ankarei să strângă peste 40 milioane de dolari.

Dar să revenim la ziua de 24 iulie şi prima rugăciune islamică ţinută la Hagia Sofia. Pentru că nu degeaba v-am povestit de scrisoarea preotului român prof. dr. Ioan Sauca, secretarul general ad interim al Consiliului Mondial al Bisericilor. Scrisoare, în lumina informaţiilor de azi, capătă o altă pondere.  

Pentru prima oară în istorie, în bisericile din Grecia, din multe ţări ortodoxe din lume, dar şi din SUA, în momentul în care va începe rugăciunea islamică la Hagia Sofia, se va auzi „Acatistul Maicii Domnului“, închinat întrupării, ca laudă şi mulţumire pentru eliberarea miraculoasă a Constantinopolului în 629, în timpul unei invazii a perşilor şi avarilor. Cu acest prilej, patriarhul Serghie ar fi condus o procesiune care a cântat toată noaptea acest Imn, fiind izbăviţi în mod miraculos de atacatori, minune pusă pe seama Maicii Domnului. Imnul se deschide cu un prooemium care menţionează minunea izbăvirii de asediu. Traducerea literală este: „Generalissimei apărătoare, ca una ce am fost izbăvită de lucruri cumplite, cele de biruinţă aduc ţie, Născătoare de Dumnezeu, ca nişte mulţumiri, eu, cetatea ta. Ci ca una ce ai stăpânire nebiruită, din tot felul de nevoi slobozeşte-mă, ca să strig ţie: Bucură-te Mireasă nemiresită!“

În plus de asta, arhiepiscopul Efidoforos al Americii a desemnat ziua de vineri, 24 iulie 2020, ca o zi de doliu în care vor suna clopotele şi steagurile vor fi coborâte până la jumătatea catargului, iar clerici de primă mărime ai lumii ortodoxe s-au unit în a chema la respectarea acestor două chemări: au apărut deja poziţiile Patriarhatului Serbiei şi ale Mitropoliei Muntenegrului, iar Mitropolitul din Tracia a numit ziua de vineri ca fiind una a „blasfemiei“.

Să vedem cum vor reacţiona până vineri alte biserici ortodoxe şi vom vedea care va fi poziţia Vaticanului. Este de urmărit momentul deoarece, după cum vedeţi, stârneşte deja pasiuni confesional-contradictorii. Nu cred că în acest timp vor evolua în altceva decât în schimb de mesaje şi eventual înflăcărări minore la nivelul unor mari oraşe europene. În rest, înfruntarea va fi strict simbolică. Dar nu mai puţin importantă deoarece ne va permite să vedem cât de tare s-au debalansat marile valori ale fostei Europe şi cum s-ar putea ele orândui într-un nou peisaj.

Până una alta, iată un preview la ceremonia de vineri: