Îmbrăţişarea centenară dintre doamna Merkel şi domnul Macron este un mesaj simbolic puternic pentru viitorul Europei.

Imaginea celor doi lideri ai Franţei şi Germaniei care s-au ţinut de mână şi s-au sprijinit unul de celălalt într-o ceremonie menită să marcheze semnarea Armistiţiului va face istorie. De ce? Pentru că explică fundamentul proiectului european.

Poza de astăzi este efectul unor lecţii dureroase aşa cum proiectul Uniunii Europene se doreşte a fi o renunţare la tot ce au greşit europenii în sute de ani. Îmbrăţişarea celor doi nu este un argument în favoarea unui superstat federal în care naţiunile cedează puterea „birocraţiei de la Bruxelles“, aşa cum critică populiştii, ci este doar o confirmare a faptului că în 2018 europenii beneficiază de drepturi şi libertăţi mult mai mari de când trăiesc sub o formă de autoritate supranaţională decât în oricare alt moment din istorie, că cele mai presante probleme ale Europei, politică energetică comună, politică de apărare comună, migraţia şi altele se pot rezolva doar colectiv.

Dacă acum o sută de ani în Poiana Rethondes a fost semnat într-un vagon restaurant armistiţiul prin care Germania şi puterile aliate au încheiat Primul Război Mondial, producând o pace ratată, în 2018, în faţa a peste 70 de preşedinţi şi prim-miniştri, îmbrăţişarea centenară din Poiana Rethondes trebuie să fie o garanţie a unităţii şi solidităţii Uniunii, în care fiecare voce este importantă, nu o Europă cu mai multe viteze.

În poza de astăzi Donald Trump şi Vladimir Putin nu au avut loc. A fost vorba despre Europa şi viitorul Uniunii Europene.